Inadmissibility of cassation in labor disputes due to statutory prohibition of extraordinary appeal

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, la 27 iulie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumelor de 5.000 RON, reprezentând drepturi salariale şi 3.000 RON, daune morale, cu dobânzi penalizatoare aferente.

Prin sentinţa civilă nr. 1587/2024 din 5 septembrie 2024, prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată şi a dispus, totodată, obligarea reclamantului la plata către pârâtă a sumei de 1.650 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

2. Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a formulat apel, iar prin decizia nr. 107/2025 din 13 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, calea de atac a fost respinsă, reclamantul fiind obligat la plata către pârâtă a sumei de 1.200 RON, cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând onorariu avocaţial.

3. Împotriva deciziei, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia. În esenţă, se contestă soluţia de respingere a apelului şi de obligare la plata cheltuielilor de judecată, recurentul invocând, totodată, aspecte referitoare la situaţia de fapt care a generat raportul litigios dedus judecăţii.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepţie, respingerea căii de atac, ca inadmisibilă, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., iar, în subsidiar, anularea recursului, întrucât recurentul-reclamant nu a indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile acestuia constituind o reiterare a celor învederate în etapele procesuale anterioare.

Prin cererea formulată la 2 iunie 2025, recurentul-reclamant a precizat că renunţă la judecata recursului, apelului şi fondului, iar, la 28 iunie 2025, acesta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate de intimata-pârâtă, iar la 15 septembrie 2025, a depus şi precizări, reluând aspectele susţine prin recurs.

4. Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.R.L., prin întâmpinare, reţine următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este legalitatea căilor de atac, care presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Aşadar, instanţa de recurs sesizată are obligaţia de a analiza exercitarea căii de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege, potrivit principiului evocat, care este consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia, "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Se observă că, prin acţiunea introductivă, recurentul-reclamant a solicitat obligarea intimatei-pârâte B. S.R.L. la plata drepturilor salariale, cu daune morale şi dobânzi penalizatoare aferente, astfel că litigiul dedus judecăţii are natura unei cauze care se circumscrie materiei conflictelor de muncă.

Înalta Curte constată că recursul are ca obiect decizia civilă nr. 107/2025 din 13 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a respins apelul recurentului-reclamant declarat împotriva sentinţei primei instanţe, astfel că sunt incidente prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) conflictele de muncă şi asigurări sociale (...). De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

De altfel, art. 271 alin. (22) Codul muncii prevede că "Hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului". Prin urmare, în materia conflictelor de muncă, este suprimată calea extraordinară de atac a recursului.

Astfel, din dispoziţiile legale evocate, coroborate şi cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care prevăd că sunt definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, rezultă că decizia care face obiectul recursului pendinte era definitivă de la data pronunţării, după cum în mod corect a menţionat şi instanţa de apel în dispozitiv, conform art. 425 alin. (3) C. proc. civ., nefiind susceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului, întrucât este incidentă ipoteza legală de excludere reglementată de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

În aceste condiţii, întrucât excepţia inadmisibilităţii căii de atac este prioritară examinării altor cereri formulate de părţi, rezultă că solicitarea reclamantului de a lua act de renunţare la judecată nu mai poate fi analizată.

În considerarea celor arătate, Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 483 alin. (2) şi art. 496 alin. (1), văzând şi dispoziţiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A..

Referitor la cererea intimatei-pârâte B. S.R.L. privind obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, se reţine că, în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la această dispoziţie legală, aplicabilă şi în recurs, potrivit art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-pârâtă B. S.R.L. nu a depus dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată, astfel că va respinge cererea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 107/2025 din 13 februarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Respinge cererea formulată de intimata-pârâtă B. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.