Nullity of cassation appeal for failure to substantiate specific legal grounds on material law and motivation in electricity contract dispute
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant's appeal, thereby upholding the appellate decision that rejected the underlying claim, in favor of the respondent. The dispute involved a utility company seeking to recover unpaid electricity bills, disconnection/reconnection fees, and late penalties from a customer, which were dismissed by both the first-instance court and the Court of Appeal on the grounds that the plaintiff failed to prove the existence of a valid written supply contract. The supreme court found the appeal null and void because the appellant failed to substantiate its legal grounds under Articles 488(1)(6) and (8) of the New Code of Civil Procedure, specifically by not demonstrating a concrete violation of material law or insufficient motivation, and instead merely rearguing factual and evidentiary issues that fall outside the scope of an extraordinary appeal limited to legal errors.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to substantiate specific legal grounds on material law and motivation in electricity contract dispute: La data de 2 aprilie 2025, reclamanta A. (fostă A.) a declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 9 februarie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 508.675,62 RON, reprezentând consumul energiei electrice, taxe deconectare sau reconectare şi penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat prevederile noului C. proc. civ., noului C. civ., vechiul C. civ., noului şi vechiul Codul de procedură fiscală, Regulamentului de furnizare a energiei electrice, Ordinului ANRE nr. 88/2015, Ordinului nr. 5/2003, vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007, Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012.
Prin sentinţa civilă nr. 2883 din 4 noiembrie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
2. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.A., care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 304/2025 din 27 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
3. La data de 2 aprilie 2025, reclamanta A. (fostă A.) a declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.
Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea atacată este motivată superficial, întrucât instanta de apel a preluat motivarea primei instanţe, fără a efectua o analiza proprie a motivelor de apel.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a precizat că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material, cu ignorarea înscrisurilor concludente aflate la dosar. Reclamanta a precizat că a făcut dovada achitării de către pârât a facturilor fiscale emise anterior celor aflate în litigiu, acestea figurând în fişa de client ca fiind stinse.
4. Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, reţine următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi cod, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".
De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Nu este prin urmare suficient ca partea să indice unul dintre cazurile de casare prevăzute de lege, ci incidenţa unui motiv de recurs trebuie argumentată în mod concret, respectiv recurenta trebuie să arate în ce constă încălcarea legii de către instanţa a cărei hotărâre este atacată.
În cauză, reclamanta şi-a întemeiat calea de atac pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Pentru invocarea motivului de recurs prevăzut la pct. 6 al articolului menţionat, este necesară individualizarea ipotezei reglementate de această dispoziţie legală de care se prevalează autorul căii de atac, iar dacă este vizat caracterul contradictoriu ori străin al considerentelor, se impune precizarea cu claritate a argumentelor reţinute prin decizia recurată împotriva cărora se îndreaptă critica.
Totodată, motivul de casare prevăzut de pct. 8 al normei evocate impune recurentei nu numai indicarea normei de drept material pretins nesocotită, încălcată sau interpretată greşit, dar şi expunerea unui raţionament prin care autorul căii de atac, enunţând modul în care apreciază că prevederea legală se interpretează sau aplică în cauză, să dezvolte critici concrete din care să rezulte caracterul nelegal al deciziei pronunţate de instanţa de apel deoarece neîncadrarea criticilor în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de lege se sancţionează cu anularea recursului.
Această soluţie se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă în mod explicit din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Transpunând aceste considerente la cauza ce face obiectul analizei, se reţine că motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. au invocate formal.
Din perspectiva incidenţei motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea atacată este motivată superficial, întrucât instanţa de apel a preluat motivarea primei instanţe, fără a efectua o analiza proprie a motivelor de apel.
Înalta Curtea constată că invocarea motivului de recurs s-a făcut pur formal, fără argumente care să conducă la concluzia lipsei motivării sau a unei motivări contradictorii ori numai străine de natura cauzei, neputându-se identifica critici ce ar putea fi subsumate acestui caz de nelegalitate.
Astfel, recurenta-pârâtă nu a indicat în mod concret în ce anume constau motivele de nelegalitate care ar vicia soluţia instanţei de apel împotriva căreia se îndreaptă recursul, din perspectiva insuficientei motivări, ci doar susţine că prin decizia recurată au fost preluate concluziile tribunalului.
Nici invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu relevă greşita încălcare sau aplicare a normelor de drept material, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care prin decizia atacată ar fi fost încălcate norme de drept material.
Subsumat acestui motiv de recurs, reclamanta susţine că decizia recurată a fost pronunţată cu ignorarea înscrisurilor concludente aflate la dosar, precizând că a făcut dovada achitării de către pârât a facturilor fiscale emise anterior celor aflate în litigiu, acestea figurând în fişa de client ca fiind stinse.
Astfel, deşi recurenta şi-a întemeiat demersul judiciar şi pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în realitate, aceasta nu a indicat nicio normă de drept material încălcată sau aplicată greşit de către instanţa de apel şi nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să se circumscrie motivului de casare invocat.
Prin decizia recurată, instanţa a respins apelul, validând soluţia şi argumentele primei instanţe, cu privire la care s-a reţinut că reclamanta avea obligaţia de a proba încheierea în formă scrisă a contractului de furnizare a energiei electrice pentru locul de consum indicat în cuprinsul acţiunii, simpla existenţă a facturilor fiscale neatestând incidenţa unui raport juridic obligaţional.
Prin urmare, se constată că recurenta-reclamantă a indicat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.
Din expunerea argumentelor evocate de recurentă, rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond din perspectiva probatoriului administrat, care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.
În consecinţă, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac formulată împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, rezultă că recurenta-reclamantă avea obligaţia, conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., să se raporteze în concret la considerentele instanţei de apel, să le combată şi să dezvolte un raţionament juridic contrar, apt să releve nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva motivelor de casare invocate, condiţie neîndeplinită în cauză.
Contrar exigenţelor impuse de lege, în cauză nu sunt criticate considerentele instanţei de apel şi nu sunt indicate motivele punctuale pentru care hotărârea atacată este nelegală, neexistând o corespondenţă între susţinerile reclamantei şi motivarea instanţei de apel.
În realitate, exprimându-şi nemulţumirea în raport cu soluţia de respingere a apelului şi, implicit, a acţiunii formulate, reclamanta urmăreşte reevaluarea împrejurărilor de fapt deduse judecăţii şi a materialului probator existent la dosarul cauzei. Un atare demers ar presupune, însă, un control de fond, incompatibil cu examenul de legalitate pe care instanţa supremă îl poate desfăşura în această cale extraordinară de atac.
Devine astfel incidentă sancţiunea nulităţii recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aplicabilă nu numai în ipoteza în care motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul celor care nu se încadrează în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, situaţie în care, deopotrivă, sunt încălcate exigenţele legii de procedură privind motivarea căii de atac.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamanta A. S.A. (fostă A.) împotriva deciziei nr. 304/2025 din 27 februarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.A. (fostă A.) împotriva deciziei nr. 304/2025 din 27 februarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.