Unpaid dividends and annulment of recourse for failure to pay judicial stamp tax

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, la 20 iunie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A.. a solicitat instanţei de judecată, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 294.936,16 RON, reprezentând dividende aferente anului 2021 şi a dobânzilor legale aferente debitului, calculate începând cu scadenţa acestuia, 14 martie 2023, şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 31/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 496/A din 10 mai 2024, prima instanţă a admis, în parte, acţiunea introductivă şi a dispus obligarea pârâtei la plata sumelor solicitate de către reclamantă, precum şi a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 9.233,53 RON, fiind respinsă, în rest, cererea de chemare în judecată.

2. Împotriva acestei sentinţei, pârâta a formulat apel principal, solicitând anularea hotărârii, iar, în rejudecare, respingerea cererii introductive, ca prematură, respectiv nefondată. Totodată, reclamanta a declarat apel incident, sub aspectul cheltuielilor de judecată, solicitând admiterea în integralitate a sumei cerute.

Prin decizia civilă nr. 658/A din 20 decembrie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins apelul principal.

S-a admis, apelul incident, sentinţa apelată fiind schimbată, în parte, pârâta fiind obligată şi la plata sumei de 2.122,76 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, efectuate în primă instanţă de către reclamantă.

3. Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, admiterea apelului principal şi respingerea cererii introductive, ca nefondată.

În esenţă, s-a arătat că instanţa de apel, în mod nelegal, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 2.571 şi art. 2.580 C. civ. şi nu a aplicat prevederile Legii nr. 31/1990, întrucât, deşi societatea pârâtă are naţionalitate străină, instanţa a fost învestită să analizeze legea aplicabilă hotărârii A.G.A. nr. 1 din 3 februarie 2023, care este supusă reglementărilor de drept intern.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea deciziei civile recurate, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

4. Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, invocată de către intimata-reclamantă A.., reţine următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată, iar art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege."

Prevederile art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabilesc că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Aşadar, în aplicarea acestor dispoziţii legale, judecarea oricărei cereri este condiţionată de plata taxei judiciare de timbru, cu consecinţa că, în absenţa îndeplinirii acestei obligaţii legale, instanţa de judecată nu poate proceda la analiza cererii cu care este sesizată.

Înalta Curte notează că, în sarcina recurentei-pârâte B. S.R.L., în procedura de regularizare a cererii de recurs, s-a stabilit o taxă judiciară de timbru, provizorie, în sumă de 3.277,18 RON, potrivit art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, raportat la debitul principal, în cuantum de 294.936,16 RON, cât şi obligaţia de a preciza valoarea dobânzii legale aferente acestei sume, calculată începând cu 14 martie 2023 şi până la data declarării recursului, şi de a achita şi taxa de timbru raportat la suma rezultată, conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurenta-pârâtă a fost înştiinţată cu privire la aceste obligaţii la 30 aprilie 2025, potrivit dovezii aflate la dosar, iar prin citaţia emisă pentru acest termen, s-a revenit asupra cuantumului taxei judiciare de timbru, fiind comunicată şi taxa datorată pentru dobânzile legale, respectiv 1.416,56 RON, astfel cum rezultă din adresa anexată citaţiei şi dovada primirii acesteia, aflată la dosar.

Înalta Curte, observă că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligaţiei de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru şi că aceasta nu a formulat, înăuntrul termenelor legale, cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau de acordare a facilităţilor la plata acesteia, astfel că se impune aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmând a fi anulat.

În considerarea celor arătate, în raport cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 496 alin. (1), văzând şi dispoziţiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., având în vedere că recurenta-pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia de timbrare până la termenul de judecată, potrivit comunicărilor aflate la dosar, precum şi faptul că în cauză nu operează scutirea legală de la obligaţia timbrării, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâta B. S.R.L.

Totodată, constatându-se culpa procesuală a recurentei-pârâte, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea acesteia să achite către intimata-reclamantă A.. suma de 4.056,79 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocaţial şi cheltuieli de deplasare, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 658/A din 20 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Obligă recurenta-pârâtă B. S.R.L. să achite intimatei-reclamante A.. suma de 4.056,79 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.