Nullity of cassation for formal invocation of hidden defects defense without specific legal critique

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, la data de 23 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la înlăturarea viciilor ascunse ale bunului cumpărat de la aceasta pe cheltuiala sa, sau, în subsidiar, obligarea pârâtei la înlocuirea bunului vândut cu unul nou şi funcţional potrivit obligaţiilor contractuale asumate. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în sumă de 2000 RON/zi începând cu data de 1 noiembrie 2019, reprezentând prejudiciul cauzat de lipsa folosinţei bunului cumpărat, de la data cumpărării şi până la remedierea viciului ascuns al bunului sau înlocuirea sa cu unul nou, precum şi la plata sumei de 120.000 RON, reprezentând creditul de finanţare achitat până în prezent din fonduri proprii şi a sumei de 42.000 RON ce reprezintă un împrumut al societăţii pentru achitarea TVA-ului şi a altor cheltuieli. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1710 alin. (1) lit. a) C. civ.

La 16 noiembrie 2020, reclamanta a depus la dosar precizări ale acţiunii.

Prin încheierea din 19 octombrie 2021, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă a dispus desemnarea unui nou expert în vederea efectuării raportului de expertiză, stabilindu-se şi onorariul provizoriu.

Prin sentinţa civilă nr. 78 din 10 octombrie 2023, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. şi a obligat reclamanta să-i plătească pârâtei suma de 13.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial, onorariu expert parte şi onorariu expert.

Totodată, a stabilit cuantumul onorariului final pentru expertiza efectuată în cauză de expert C. ca fiind 6.000 RON şi a dispus ca sumele achitate cu titlu de avans onorariu expertiză: 2.000 RON de către B. S.R.L. la data de 17.05.2021 în contul Biroului Local de Expertize Dolj, 2.000 RON de către D. la data de 28.04.2021 în contul Biroului Local de Expertize Dolj, 1.000 RON de către B. S.R.L. în contul Biroului Local de Expertize Botoşani şi suma de 1.000 RON de către D. pentru A. S.R.L. în contul Biroului Local de Expertize Botoşani, ultimele două sume virate în contul Biroului Local de Expertize Vrancea cu OP nr. x/9.02.2022 să fie achitate domnului expert C..

2. Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de şedinţa din 19 octombrie 2021 a declarat apel reclamanta A. S.R.L., arătând că, în mod greşit, prima instanţă a interpretat starea de fapt şi probele aflate la dosarul cauzei şi a dispus respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 364 din 18 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, s-a respins ca inadmisibil apelului declarat de reclamantă împotriva încheierii din 19 octombrie 2010, excepţia inadmisibilităţii fiind invocată din oficiu.

S-a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 78 din 10 octombrie 2023, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul admiterii acţiunii. S-a dispus înlăturarea viciilor constatate la utilajul destinat producţiei de brichete şi de peleţi achiziţionat prin contractul nr. x/22.08.2019, conform facturii nr. x/22.08.2019, de către pârâtă prin predarea inelelor de încălzire şi a capacelor aferente orificiilor de gresare. A fost menţinută în rest sentinţa apelată.

3. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei atacate şi menţinerea în totalitate a sentinţei primei instanţe.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea atacată este contradictorie cu privire la probele administrate în cauză, respectiv cele referitoare la inelele de încălzire şi capacele aferente orificiilor de gresare.

Recurenta-pârâtă a mai precizat că dispozitivul hotărârii recurate este imprecis, prin raportare la cele reţinute în considerente, în sensul că este intepretabilă sarcina obligaţiei.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1707 alin. (2) C. civ. cu privire la condiţiile viciului ascuns, susţinând în esenţă că cele două categorii de bunuri puteau fi observate la data predării, fiind bunuri corporale, iar cumpărătorul un profesionist, astfel încât nu era necesară asistenţa de specialitate.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., solicitând totodată cheltuieli de judecată, în sumă de 1.000 RON, reprezentând onorariu avocaţial, potrivit dovezilor anexate. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului.

Recurenta-reclamantă B. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului.

4. Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, reţine următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi cod, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, pârâta şi-a întemeiat calea de atac pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Pentru invocarea motivului de recurs prevăzut la pct. 6 al articolului menţionat, este necesară individualizarea ipotezei reglementate de această dispoziţie legală de care se prevalează autorul căii de atac, iar dacă este vizat caracterul contradictoriu ori străin al considerentelor, se impune precizarea cu claritate a argumentelor reţinute prin decizia recurată împotriva cărora se îndreaptă critica.

Totodată, motivul de casare prevăzut de pct. 8 al normei evocate impune recurentei nu numai indicarea normei de drept material pretins nesocotită, încălcată sau interpretată greşit, dar şi expunerea unui raţionament prin care autorul căii de atac, enunţând modul în care apreciază că prevederea legală se interpretează sau aplică în cauză, să dezvolte critici concrete din care să rezulte caracterul nelegal al deciziei pronunţate de instanţa de apel deoarece neîncadrarea criticilor în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de lege se sancţionează cu anularea recursului.

Această soluţie se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă în mod explicit din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Transpunând aceste considerente la cauza ce face obiectul analizei, se reţine că motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. au fost invocate formal.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că decizia instanţei de apel este contradictorie cu privire la probele administrate în cauză, respectiv cele referitoare la inelele de încălzire şi capacele aferente orificiilor de gresare

Din analiza susţinerilor formulate, Înalta Curte notează că, în realitate, recurenta contestă situaţia de fapt reţinută în fond ca urmare a valorificării probelor, deşi aceste aspecte nu pot fi reapreciate de instanţa de recurs şi, implicit, nici rezultatul la care a ajuns instanţa de apel în ceea ce priveşte problemele de fapt şi de drept deduse judecăţii.

Invocarea motivului de recurs s-a făcut pur formal, fără argumente care să conducă la concluzia lipsei motivării sau a unei motivări contradictorii ori numai străine de natura cauzei, neputându-se identifica critici ce ar putea fi subsumate acestui caz de nelegalitate.

De asemenea, critica referitoare la dispozitivul hotărârii recurate, în sensul că ar fi imprecis cu privire la interpretarea sarcinii obligaţiei, nu poate fi analizată din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu reprezintă o critică de nelegalitate susceptibilă a fi examinată de instanţa de recurs, motivele de casare fiind de strictă interpretare.

Nici invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu relevă greşita încălcare sau aplicare a normelor de drept material, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care prin decizia atacată ar fi fost încălcate norme de drept material.

Prin recursul formulat, recurenta a invocat aplicarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 1707 alin. (2) C. civ. cu privire la condiţiile viciului ascuns, susţinând în esenţă că cele două categorii de bunuri - inelele de încălzire şi capacele de la orificiile de gresare - puteau fi observate la data predării, fiind bunuri corporabile, iar cumpărătorul un profesionist, astfel încât nu era necesară asistenţa de specialitate.

Înalta Curte subliniază că, deşi recurenta indică în cuprinsul cererii de recurs dispoziţii de drept material, respectiv art. 1707 alin. (2) C. civ., criticile au caracter teoretic şi general şi nu se referă la modul concret în care au fost încălcate sau aplicate greşit aceste dispoziţii legale prin decizia atacată.

În realitate, aceaste critici nu reprezintă altceva decât trimiteri la situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel în legătură cu existenţa unor vicii ascunse ale echipamentelor furnizate de pârâtă, care ar determina nefuncţionalitatea utilajului la parametrii de cantitate şi calitate. Însă, pe de o parte, se constată că acestea au fost deja analizate de instanţa de apel prin prisma probatoriului administrat, şi, pe de altă parte, reprezintă aspecte de netemeinicie care nu pot face obiectului controlului de legalitate.

Este de amintit că instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere a probelor administrate în cauză, este suverană în a hotărî asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor, prin reevaluarea situaţiei de fapt, aşa cum, în realitate, urmăreşte recurenta.

În consecinţă, criticile referitoare la aplicarea greşită a normelor de drept material vizează temeinicia deciziei recurate, acest motiv de casare fiind invocat strict formal.

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi nu au fost identificate nici motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, subliniind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să anuleze recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 364 din 18 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Totodată, constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte în promovarea recursului şi în raport cu solicitarea intimatei-reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată, aferente procesului, urmează să fie admisă cererea, în sensul obligării recurentei-pârâte B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, conform dovezii aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 364 din 18 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă B. S.R.L. să achite intimatei-reclamante A. S.R.L. suma de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.