Insolvency opens: contract payment and counterclaim actions terminated under art. 75(1) Law 85/2014

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.02.2023 sub nr. x/2023 pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.C. B. S.R.L., obligarea pârâtului la plata sumei de 606.006,65 RON, reprezentând rest neachitat din facturile nr. x/14.10.2022 şi nr. y/15.11.2022, a sumei de 203.380,47 RON, reprezentând ajustări preţ preţuri materiale conform Contractului de prestări servicii nr. x/01.04.2022 şi a dobânzilor legale.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumelor de 140.669 RON cu titlu de penalităţi de întârziere datorate în temeiul Contractului nr. x/01.04.2022, de 63.000 RON +TVA cu titlu de daune interese pentru repararea prejudiciului produs prin neexecutarea şi executarea necorespunzătoare a obligaţiilor prevăzute de Contractul nr. x/2022 şi de 37.940 RON cu titlu de contravaloare a facturilor pentru utilităţi furnizate în cadrul C..

Prin sentinţa civilă nr. 96/civ/2024.06.06.2024, Tribunalul Iaşi, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul-pârât S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant S.C. B. S.R.L. şi cu administrator judiciar provizoriu D..

A admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul - reclamant S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu reclamantul-pârât S.C. A. S.R.L.

A obligat S.C. A. S.R.L. la plata către S.C. B. S.R.L. a sumelor de 140.669 RON cu titlu de penalităţi de întârziere datorate în temeiul Contractului nr. x/01.04.2022, de 63.000 RON +TVA cu titlu de daune interese pentru repararea prejudiciului produs prin neexecutarea şi executarea necorespunzătoare a obligaţiilor prevăzute de Contractul nr. x/2022 şi de 37.940 RON cu titlu de contravaloare a facturilor pentru utilităţi furnizate în cadrul C..

A luat act că pârâtul-reclamant a indicat solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe civile, a declarat apel reclamanta-pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând desfiinţarea sentinţei ca fiind netemeinică şi nelegală şi obligarea pârâtei - intimate la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 11.12.2024, intimata S.C. B. S.R.L. prin avocat a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului E. pentru apelanta S.C. A. S.R.L.

De asemenea, la termenul de judecată din data de 11.12.2024, instanţa a invocat din oficiu un motiv de apel de ordine publică referitor la aplicarea prevederilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 cu privire la încetarea acţiunii şi a cererii reconvenţionale formulate în cauză.

Prin decizia civilă nr. 27/2025 din 29 ianuarie 2025, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului E. şi a constatat că avocatul E. nu are calitatea de reprezentant al apelantei S.C. A. S.R.L..

A admis apelul formulat de apelanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 96/civ./06.06.2024 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sentinţă pe care o schimbă în tot.

În temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, a constatat încetarea acţiunii formulate de reclamanta pârâtă S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta reclamantă S.C. B. S.R.L., precum şi a cererii reconvenţionale formulate de pârâta reclamantă S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă S.C. A. S.R.L.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs B. S.R.L., prin administrator judiciar D.., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate şi pe fond respingerea apelului formulat, cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în subsidiar, în situaţia în care instanţa de recurs va considera că dispoziţiile din art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 nu sunt norme de drept procesual, solicită admiterea recursului ca fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. (...) La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Recurenta susţine că instanţa de apel, într-o manieră sumară, a menţionat faptul că atât acţiunea principală, cât şi cererea reconvenţională au drept scop realizarea unor creanţe asupra averii celor două societăţi, însă fără a analiza în concret ce înseamnă acţiune judiciară prin care se realizează creanţele asupra averii debitorului, analiză ce ar fi determinat o soluţie contrară, respectiv respingerea motivului de nulitate invocat de instanţă din oficiu.

Din analiza dispoziţiilor legale invocate de instanţa de judecată, apreciază că rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că se suspendă de drept şi apoi încetează de drept doar acţiunile judiciare prin intermediul cărora creditorul poate obţine executarea asupra averii debitorului şi nu toate celelalte acţiuni judiciare.

În concret, consideră că se impune analiza finalităţii prezentului litigiu, respectiv de stabilire a existenţei unei creanţe sau nu asupra averii societăţii B. S.R.L., respectiv asupra averii societăţii A. S.R.L.

Recurenta arată că hotărârea ce se va pronunţa în mod definitiv în cadrul prezentului dosar va fi valorificată în cadrul procedurii insolvenţei întrucât în cadrul ambelor proceduri atât A. S.R.L., cât şi B. S.R.L. au depus cereri de admitere a creanţelor la masa credală, cereri ce au fost admise sub condiţia soluţionării prezentului dosar.

Astfel, prin admiterea cererilor de înscriere la masa credală, este fără dubiu dovedit faptul că sumele ce urmează a fi stabilite în prezentul litigiu vor fi valorificate în cadrul procedurii insolvenţei.

Prin cererea de chemare în judecată societatea A. S.R.L. a solicitat constatarea faptului că deţine o creanţă împotriva societăţii B. S.R.L., iar capătul de cerere vizând realizarea creanţei se va valorifica în cadrul procedurii insolvenţei.

De asemenea, prin cererea reconvenţională s-a solicitat constatarea faptului că A. S.R.L. datorează societăţii B. S.R.L. daune, precum şi contravaloarea utilităţilor, iar capătul de cerere în realizarea creanţei va fi realizat în procedura insolvenţei societăţii pârâte.

Astfel, urmărind finalitatea efectivă a solicitărilor celor două societăţi, rezultă fără dubiu faptul că nu ne aflăm în situaţia prescrisă de dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, nefiind în realitate incident motivul de nulitate invocat de instanţa de apel.

Mai mult de atât, instanţa de fond a pus în discuţie aplicabilitatea dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 şi a constatat că prezentul litigiu nu se circumscrie noţiunii vizate de dispoziţiile legale, respectiv noţiunii de acţiuni judiciare prin care să se realizeze creanţele asupra averii debitorului.

Intimata-pârâtă A. S.R.L., prin administrator judiciar F.. nu a depus întâmpinare.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Prin cererea de recurs, circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat decizia curţii de apel din perspectiva aplicării greşite a normelor de drept procesual reglementate de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de insolvenţă.

Critica este nefondată.

În speţă, prin sentinţa civilă nr. 147/11.12.2023 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin neapelare, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva pârâtei-reclamante B. S.R.L., iar prin sentinţa civilă nr. 376/29.05.2024 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin neapelare, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva reclamantei pârâte A. S.R.L.

Potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează".

Înalta Curte constată că pentru a interveni încetarea acţiunii judiciare este necesară îndeplinirea a trei condiţii cumulative, respectiv: să fie vorba despre acţiuni "judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului"; anterior menţionatele acţiuni să se fi suspendat de drept "de la data deschiderii procedurii"; să fi rămas definitivă hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei cu privire la debitorul chemat în judecată.

În mod corect instanţa de apel a constatat că, în speţă, sunt întrunite cumulativ toate condiţiile evocate, întrucât atât acţiunea principală, cât şi cererea reconvenţională au avut drept scop realizarea unor creanţe asupra averii celor două societăţi debitoare, părţi în prezentul dosar, iar din momentul deschiderii procedurii insolvenţei pentru fiecare dintre ele a intervenit o suspendare de drept în temeiul dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2014, singura posibilitate de valorificare a creanţelor pretinse în prezentul litigiu fiind depunerea cererilor de creanţă în cadrul procedurii insolvenţei.

Astfel, conform tabelelor preliminare întocmite pentru cele două societăţi, creanţele ce fac obiectul prezentului dosar au fost admise la masa credală a fiecărei societăţi, respectiv creanţa B. S.R.L. pur şi simplu, iar creanţa A. S.R.L. sub condiţie suspensivă, fiind menţionat litigiul din prezentul dosar.

Nu se poate susţine cu temei aserţiunea recurentei potrivit căreia obiectul acţiunii nu se circumscrie noţiunii de acţiune judiciară prin care să se realizeze creanţele asupra averii debitorului, având în vedere că în speţă s-a solicitat plata unor sume de bani rezultate dintr-un contract de lucrări, precum şi plata de penalităţi de întârziere generate de neîndeplinirea obligaţiilor contractuale derivate din acelaşi contract de lucrări.

Situaţiile juridice în care acţiunea nu are ca obiect realizarea creanţelor asupra averii debitorului includ, de exemplu, cererile de dispunere a unor măsuri provizorii (cum ar fi indisponibilizarea unor bunuri pentru a preveni o fraudă) sau acţiunile de recuperare a unor drepturi care nu derivă dintr-o creanţă (cum ar fi acţiunile de revendicare imobiliară sau acţiunile privind filiaţia) ori acţiunile ce privesc executarea obligaţiilor de a face sau a nu face. Aceste situaţii se deosebesc de acţiunile specifice în justiţie menite să recupereze o sumă de bani sau bunuri din patrimoniul debitorului.

Prin urmare, instanţa de apel, în mod legal, a dispus măsura privind încetarea acţiunii civile, atât timp cât obiectul acţiunii urmăreşte realizarea unor creanţe asupra societăţilor faţă de care s-a deschis procedura insolvenţei.

În ceea ce priveşte norma imperativă prevăzută în art. 75 din Legea nr. 85/2014, aceasta are în vedere procese sau proceduri deja declanşate şi are ca scop menţinerea averii debitorului în starea existentă la deschiderea procedurii şi concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competenţa exclusivă a judecătorului-sindic.

Cum Legea nr. 85/2014 are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, creditorul are ca unică posibilitate de a-şi recupera creanţa mijloacele prevăzute de lege în procedura insolvenţei, respectiv de a formula o declaraţie de creanţă, conform dispoziţiilor acestui act normativ.

Reţinând că, potrivit textului legal mai sus citat, la data rămânerii definitive a fiecăreia dintre hotărârile de deschidere a procedurii insolvenţei pentru părţile din prezentul dosar, atât acţiunea judiciară cât şi cererea reconvenţională declanşate încetează şi, având în vedere că toate creanţele împotriva debitorului pot fi valorificate împotriva acestuia numai în cadrul procedurii unice a insolvenţei, în mod corect instanţa de apel a constatat că nu mai subzistă nicio raţiune pentru a fi continuat demersul judiciar declanşat anterior.

Faţă de argumentele anterior reţinute, Înalta Curte urmează să constate că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 şi să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.R.L., prin administrator judiciar D.., împotriva deciziei civile nr. 27/2025 din 29 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.R.L., prin administrator judiciar D.., împotriva deciziei civile nr. 27/2025 din 29 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., prin administrator judiciar F..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2025.