Revision petition dismissed: positive res judicata exception previously adjudicated bars extraordinary challenge to contradictory final decisions

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Asupra revizuirii de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 1090A/19.06.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, Asocierea A., prin liderul de asociere A. SPA, în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea cererii şi, pe cale de consecinţă, anularea hotărârii deoarece încalcă autoritatea de lucru judecat al deciziei civile nr. 1711A/15.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, cu privire la aspectele procedurale privind cererea de revizuire, a afirmat că, prin decizia a cărei anulare o solicită a fost evocat fondul litigios al cauzei, că prezenta cerere a fost introdusă cu respectarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că cele două dosare în care au fost pronunţate hotărârile potrivnice vizează aceleaşi părţi şi aceleaşi raporturi contractuale, derivate din contractul nr. x/4113, precum şi faptul că instanţele au analizat aceeaşi chestiune litigioasă însă, în timp ce prima hotărâre a stabilit că aceasta, în calitate de antreprenor, a respectat perioada de proiectare şi a transmis toate documentele necesare cu respectarea termenului de 12 luni, calculat de la data emiterii ordinului de începere pentru activitatea de proiectare, dispunându-se prelungirea duratei de execuţie şi plata unor costuri suplimentare, prin decizia a cărei retractare o solicită s-a stabilit contrariul, respectiv că nu a respectat termenul aferent perioadei de proiectare, cu consecinţa recunoaşterii dreptului intimatei de a aplica penalităţi de întârziere.

Cu referire la încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat produs de decizia civilă nr. 1711A/15.11.2022, revizuenta a învederat că, prin această hotărâre, s-a statuat în mod definitiv că antreprenorul a transmis toate documentele de proiectare anterior datei limită până la care s-a obligat, precum şi că nu se poate reţine în sarcina sa vreo pretinsă nerespectare a termenului ori neconformitate a documentelor de proiectare, acesta fiind şi motivul pentru care s-a dispus prelungirea duratei de execuţie şi acordarea unor costuri suplimentare, în timp ce în dosarul în care a fost pronunţată decizia atacată, instanţa a fost învestită cu analiza inexistenţei dreptului intimatei de a aplica penalităţile de întârziere prevăzute de dispoziţiile sub-clauzei 8.7, astfel cum a fost modificată prin acordul contractual, pentru pretinsa nerespectare a termenului asumat pentru activitatea de proiectare.

Potrivit revizuentei, Curtea de Apel Bucureşti, cu încălcarea dispoziţiilor art. 430 şi art. 431 C. proc. civ., a pronunţat o hotărâre potrivnică ca urmare a încălcării autorităţii de lucru judecat, prin care, pe de o parte, se contestă nu doar aspectele litigioase decelate prin decizia civilă nr. 1711A/15.11.2022, din perspectiva respectării termenului aferent activităţii de proiectare, ci şi îndreptăţirea antreprenorului la prelungirea duratei de execuţie.

A conchis în sensul că respingerea apelului declarat de aceasta, cu consecinţa menţinerii modului de soluţionare a diferendului emis de către inginer - prin care se constată că antreprenorul nu ar fi respectat termenul aferent activităţii de proiectare -, contrazice în mod direct cele tranşate anterior.

Intimata, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia tardivităţii şi inadmisibilităţii cererii de revizuire, iar, pe fond, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată. Dacă excepţia de tardivitate nu a mai fost ulterior susţinută, în argumentarea excepţiei inadmisibilităţii a afirmat că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative întrucât nu există hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice, iar în al doilea proces, respectiv în dosarul în care a fost pronunţată decizia a cărei anulare se solicită, apelanta, în prezent revizuenta, a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 1711A/15.11.2022 iar instanţa a analizat-o şi a soluţionat-o motivat, în sensul respingerii ca neîntemeiată.

A evidenţiat că, prin decizia civilă nr. 1711A/15.11.2022 instanţa nu a cercetat conformitatea documentaţiei de proiectare aferentă etapelor III şi IV, astfel cum a fost învestită în dosarul nr. x/2022, respectiv că evenimentul de risc cu privire la care s-a pronunţat instanţa în acest dosar - inexistenţa dreptului beneficiarului de a aplica penalităţi ca urmare a nesocotirii de către antreprenor a obligaţiei contractuale de a respecta cerinţele beneficiarului privind structura rutieră - este diferit de cel cu privire la care s-a pronunţat în prima decizie - repararea prejudiciului cauzat asocierii din cauza neîndeplinirii obligaţiei contractuale de asigurare a vizei verificatorilor autorizaţi pentru detaliile de execuţie aferente podului suspendat, asumate de beneficiar.

Prin rezoluţia din 28.07.2025 s-a fixat termen în şedinţă publică la 24.09.2025, cu citarea părţilor.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile asupra unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, fără a se repune în discuţie şi fără a se cerceta chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că: "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Prin reglementarea acestui motiv de revizuire s-a urmărit crearea unei posibilităţi juridice de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, s-ar ajunge la ipoteza unor hotărâri definitive potrivnice, prin care autoritatea de lucru judecat consfiinţită printr-o hotărâre definitivă să fie nesocotită printr-o altă hotărâre definitivă. Raţiunea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este tocmai aceea de a constitui un remediu procesual pentru înlăturarea acestei situaţii juridice nefireşti, rezultată ca urmare nesocotirii autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri.

Deşi textul de lege nu reglementează expressis verbis, drept condiţie de admisibilitate a revizuirii, ca în cel de-al doilea litigiu excepţia autorităţii de lucru judecat să nu fi fost invocată, analizată şi tranşată, această condiţionare decurge, în mod necesar, din caracterul extraordinar al căii de atac a revizuirii menită să remedieze încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea nu poate împrumuta din trăsăturile unei căi de atac de reformare în cadrul căreia, modalitatea în care o instanţă a dezlegat excepţia autorităţii de lucru judecat, este deferită spre analiză instanţei superioare în grad.

Drept urmare, pe calea revizuirii, ca mijloc procedural pus la dispoziţia părţii, nu se poate produce o reformare a hotărârilor pretins contradictorii în urma exercitării controlului judiciar asupra legalităţii acestora, ci se verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat şi, în caz afirmativ, se procedează la anularea ultimei hotărâri. Tocmai de aceea, dacă excepţia autorităţii de lucru judecat a fost invocată în cadrul celui de al doilea proces, a fost analizată şi tranşată de instanţă, fiind respinsă ca nefondată, această soluţie - a inexistenţei vreunei nesocotiri a lucrului judecat - se consolidează de îndată ce hotărârea rămâne definitivă iar partea nu are deschisă calea de atac a revizuirii pentru a relua dezbaterile contradictorii între părţi asupra unei excepţii ce a făcut deja obiect de analiză şi care a fost soluţionată prin hotărâre definitivă.

Prin raportare la aceste considerente preliminare, Înalta Curte observă că, prin cererea de revizuire, se solicită anularea deciziei civile nr. 1099A/19.06.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, întrucât ar nesocoti efectul pozitiv al lucrului judecat produs de decizia civilă nr. 1711A/15.11.2022, pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2021, în ceea ce priveşte chestiunea respectării de către antreprenor a termenului de 12 luni aferent activităţii de proiectare, respingerea apelului având drept consecinţă menţinerea modului de soluţionare emis de către inginer şi constatarea dreptului intimatei de a aplica penalităţi pentru întârzieri în perioada de proiectare.

Pentru a fi incident motivul de revizuire invocat se cer a fi întrunite cumulativ condiţiile mai sus enunţate, care însă nu se verifică însă în prezenta cauză. Astfel, este necesar să existe hotărâri definitive, potrivnice ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiţie ce rezultă din dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Această condiţie se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza invocării efectului pozitiv al autorităţii lucrului judecat, pentru admisibilitatea revizuirii fiind necesar să nu se invocat, în procesul finalizat cu hotărârea a cărei revizuire se solicită, acordarea eficienţei cuvenite efectului pozitiv al autorităţii lucrului judecat ori, deşi s-a solicitat, instanţa să fi omis să se pronunţe. Dimpotrivă, în ipoteza în care această excepţie a fost invocată în faţa instanţei, fiind analizată şi respinsă, cu înlăturarea argumentată a tezei autorităţii de lucru judecat, această statuare intră ea însăşi în autoritatea lucrului judecat iar raţionamentul şi soluţia instanţei nu pot face obiect al revizuirii.

Dintre aceste cerinţe, pentru cauza dedusă judecăţii prezintă interes cea privind lipsa dezbaterii, în cel de-al doilea litigiu, în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită, a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat ataşat deciziei civile nr. 1711A/15.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Această condiţie de admisibilitate nu este îndeplinită, deoarece chestiunea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile menţionate a fost invocată de parte şi analizată de instanţa devolutivă de control judiciar din al doilea litigiu, purtat în dosarul nr. x/2022.

Lectura deciziei civile nr. 1090A/19.06.2025, pretins potrivnică, relevă că, în judecarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 7/04.01.2024, Curtea de Apel Bucureşti a analizat criticile deduse judecăţii, inclusiv din perspectiva celor statuate prin decizia civilă nr. 1711A/15.11.2022. În acest sens, se observă că apelanta, revizuenta din prezenta cauză, prin primul motiv de apel, a afirmat greşita stabilire a situaţiei de fapt, inclusiv din perspectiva celor stabilite sub efectul lucrului judecat, iar, prin cel de-al doilea motiv, a susţinut nerespectarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al hotărârii definitive anterioare, pronunţate în dosarul nr. x/2021.

Aşadar, în speţă, nu doar că cea de-a doua hotărâre, a cărei anulare se solicită, pe calea revizuirii, nu a ignorat cele statuate jurisdicţional anterior, ci, prin considerentele cuprinse la paginile 16 şi 19-22, a argumentat de ce nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 430 alin. (2) şi art. 431 alin. (2) C. proc. civ., pentru a se reţine efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat în sensul solicitat de parte (actuala revizuentă).

Astfel, a statuat că, în dosarul nr. x/2021, instanţa nu a reţinut că etapa de proiectare a fost finalizată prin emiterea avizului CTE-CNAIR nr. 4796/09.11.2018, respectiv că nu a dispus cu privire la pretinsele neconcordanţe ale proiectului tehnic care au fost invocate în cauză, neexistând nicio menţiune despre nerespectarea structurii rutiere pentru drumurile de clasa tehnică II în cuprinsul deciziei civile nr. 1711A/15.11.2022 sau despre finalizarea etapei de proiectare cu respectarea termenului contractual.

Având în vedere considerentele anterior redate, întrucât în dosarul nr. x/2022 a fost invocat şi analizat efectul pozitiv al deciziei civile nr. 1711A/15.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, o eventuală reevaluare a acestei chestiuni în cadrul prezentei căi extraordinare de atac ar echivala cu exercitarea controlului judiciar reformator asupra unui aspect tranşat în mod definitiv. Or, revizuirea întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este o cale de atac de retractare iar nu de reformare astfel că nu poate genera un astfel de control jurisdicţional reformator şi nici nu poate avea o asemenea finalitate.

Concluzionând, se constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate a deciziei civile nr. 1090A/19.06.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă. În calea de atac a revizuirii, care este una de retractare şi nu de reformare, instanţa nu are căderea de a exercita un control judiciar asupra modalităţii în care o altă instanţă a dat o dezlegare unei excepţii procesuale ori unei apărări de fond, nici chiar dacă această excepţie/apărare priveşte chestiunea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr. 1711A/15.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 [ normă regăsită astăzi în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. actual, în vigoare de la 15 februarie 2013] răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni" (Cauza Stanca Popescu împotriva României din 7.07.2009).

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite cerinţele formale impuse de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Asocierea A., prin liderul de asociere A. SPA, împotriva deciziei civile nr. 1090A/19.06.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, ceea face de prisos analiza celorlalte aspecte invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Asocierea A., prin liderul de asociere A. SPA, împotriva deciziei civile nr. 1090A/19.06.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2025.