Revision petition for contradictory judgments dismissed due to lack of identity of parties between similar pension disputes

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Asupra revizuirii de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale la 13.05.2025 sub nr. x/2025, invocând motivele de revizuire reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., revizuenta A., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa-Năsăud, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 594/A/16.04.2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024, deoarece ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1785/A/03.12.2024, pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2023, respectiv a sentinţei civile nr. 354/05.04.2023, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1338/A/25.09.2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-a litigii de muncă şi asigurări sociale.

În motivare, din perspectiva incidenţei motivului de revizuire statuat de pct. 8 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ., a afirmat, în esenţă, că, prin decizia civilă anterioară nr. 1785/A/03.12.2024 s-a apreciat că pentru toate drepturile cuvenite ca urmare a aplicării indicelui de corecţie se aplică art. 107 alin. (21) din Legea nr. 263/2010, iar prin sentinţa civilă nr. 354/25.09.2023 s-a decis că indicele de corecţie se aplică de la 01.01.2013 şi diferenţele băneşti cuvenite se plătesc începând cu aceeaşi dată. În contrast, a învederat că, prin decizia civilă a cărei revizuire o solicită, nr. 594/A/16.04.2025, Curtea de Apel Cluj a reţinut că nu este aplicabil art. 107 alin. (21) din Legea nr. 263/2010, întrucât ipotezele enumerate în acesta exclud situaţiile de neacordare a unor drepturi de pensie datorate greşitei interpretări a legii de către casele de pensii, respectiv că doar acele erori care nu presupun o interpretare a autorităţii decidente sunt asimilate ideii de eroare materială şi sunt supuse corectării indiferent de momentul sesizării lor; în rest, erorile de interpretare sunt supuse, în ambele cazuri, unor termene specifice de îndreptare.

Potrivit revizuentei, aceste statuări încalcă considerentele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 70/2021, întrucât instanţa de apel a ignorat faptul că intimata, la momentul emiterii deciziei nr. 91592/14.03.2024, nu mai avea niciun motiv să interpreteze greşit legea, decizia instanţei supreme fiind obligatorie.

În altă ordine de idei, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a învederat că, pentru a face dovada că postul ocupat de aceasta la Şcoala Profesională Specială "Sfânta Maria" din Bistriţa, de maistru instructor, era încadrat în condiţii deosebite, a depus la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud şi la Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud o cerere pentru eliberarea unei adeverinţe care să ateste acest aspect, urmând ca după primire să îşi precizeze motivul de revizuire.

În fine, a menţionat că, indiferent cărei Case Judeţene de Pensii aparţin diverşi pensionari, chestiunea litigioasă tranşată prin hotărârile judecătoreşti invocate este comună tuturor pensionarilor şi a solicitat ca, admiţând cererea, să se dispună ca indicele de corecţie să se judece în temeiul art. 107 alin. (21) din Legea nr. 263/2010, iar drepturile cuvenite după aplicarea indicelui de corecţie să fie recunoscute începând cu 01.01.2013, astfel cum prevede legea.

Prin întâmpinare, intimata, apreciind că nu sunt incidente condiţiile de admisibilitate cerute imperativ de legiuitor pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire, a invocat excepţia inadmisibilităţii, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 942/A/18.06.2025, instanţa sesizată de revizuentă s-a declarat competentă general, material şi teritorial să judece cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi pe pct. 8 al aceluiaşi articol, însă doar cu privire la sentinţa pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, iar, în ceea ce priveşte revizuirea întemeiată pe pct. 8 al aceluiaşi articol, prin raportare la cele două decizii pronunţate de Curtea de Apel Cluj, a dispus disjungerea cererii şi formarea unui nou dosar.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 943/A/18.06.2025, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru Litigii de Muncă şi de Asigurări Sociale, pronunţată în dosarul nr. x/2025, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizând decizia civilă nr. 594/A/2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024, pretins contradictorie deciziilor civile nr. 1785/A/03.12.2024 şi nr. 1338/A/25.09.2023, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, în dosarele nr. x/2023 şi nr. y/2023, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, cauza a fost înregistrată la 26.06.2025 sub nr. x/2025 iar prin rezoluţia din 30.06.2025 s-a fixat termen în şedinţă publică la 24.09.2025, cu citarea părţilor.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile legale care reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Aşadar, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Revizuenta a invocat motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia, "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

De asemenea, art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prevede că, "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".

Cazul de revizuire invocat se întemeiază pe cele două forme de manifestare ale lucrului judecat pe care le reglementează art. 431 C. proc. civ., respectiv efectul negativ, care presupune că o acţiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată şi cel pozitiv, conform căruia o soluţie dată raporturilor deduse judecăţii nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre ulterioară pronunţată între aceleaşi părţi, indiferent că soluţia/statuarea s-ar regăsi în dispozitiv sau în considerentele decisive ori decizorii ale hotărârii, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi.

În speţă, din examinarea conţinutului cererii de revizuire, se observă că ceea ce se invocă, în realitate, nu este încălcarea autorităţii de lucru judecat, în vreuna din cele două forme de manifestare menţionate, ci existenţa unei practici judiciare neunitare.

Astfel, contrarietatea susţinută de revizuentă se referă la maniera diferită de soluţionare a unor cereri similare, în care calitatea de pârât a aparţinut aceleiaşi entităţi, respectiv Casei Judeţene de Pensii Bistriţa-Năsăud, în timp ce calitatea de reclamant a aparţinut unor persoane diferite.

În egală măsură, Înalta Curte constată că elementele de fapt care au făcut obiect de analiză în dosarele în care au fost pronunţate deciziile invocate sunt diferite, iar drepturile ce se solicită a fi recunoscute au fost examinate în concret pentru fiecare reclamant în parte.

Aşadar, nu se poate reţine identitatea de părţi între litigiile menţionate, atât timp cât la pronunţarea deciziilor civile nr. 1785/A/03.12.2024, respectiv nr. 1338/A/25.09.2023, Curtea de Apel Cluj nu a cercetat dreptul reclamantei A. la aplicarea indicelui de corecţie pentru o anumită dată - 13.09.2012 - şi într-un anumit cuantum - 1,17 - ci a altor persoane, B., respectiv C..

În acest context, constatând că, în speţă, nu este întrunită condiţia identităţii de părţi, Înalta Curte reţine că demersul judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existenţa unor hotărâri judecătoreşti potrivnice, în sensul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci de nemulţumirea acesteia faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în contrast cu soluţiile pronunţate de aceeaşi instanţă în cauze similare dar nu identice.

Or, împrejurarea că instanţa de judecată, în economia specifică, distinctă şi circumstanţiată, a fiecărei cauze cu obiect similar, pronunţă soluţii diferite, nu reprezintă un caz de contrarietate, ci eventual un exemplu de jurisprudenţă neunitară, ce nu are însă ca remediu posibilitatea de exercitare a unei cereri de revizuire.

Scopul reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, atunci când sunt îndeplinite cerinţele legale pentru reţinerea acestuia. În lipsa identităţii de părţi, nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat în ipoteza în care instanţa de judecată este chemată să facă interpretarea şi aplicarea concretă a unor dispoziţii legale, pe care, anterior, aceeaşi instanţă le-a interpretat şi aplicat în alte litigii, derulate între alte părţi, în funcţie de circumstanţele fiecărui litigiu dedus judecăţii.

Aşadar, raportând cererea de revizuire la cerinţele impuse de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauză, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 594/A/16.04.2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2025.