Nullity of extraordinary appeal for failure to plead specific grounds of illegality in lieu of a genuine sale contract

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II a civilă la 01.04.2024 sub nr. x/2024, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Oraşului Novaci, prin Primar, S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. şi S.C. D. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. E., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constatate dreptul de proprietate exclusiv al acesteia, având calitatea de proprietar unic, asupra imobilului în suprafaţă de 48 mp (teren curţi-construcţii), împreună cu construcţia (spaţiu comercial) cu suprafaţa la sol de 28 mp, situat în intravilanul oraşului Novaci, judeţul Gorj, carte funciară x Novaci.

Prin încheierea din 25.06.2024, în raport cu motivele expuse prin cerere, în baza rolului activ, instanţa a apreciat că se impune citarea Unităţii Administrativ Teritoriale a Oraşului Novaci, reprezentată prin primar şi a dispus în consecinţă.

Prin sentinţa nr. 68/03.09.2024, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtelor S.C. B. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceste pârâte ca fiind formulată împotriva unor persoane care nu au capacitate procesuală de folosinţă; de asemenea, a respins ca nefondată acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Novaci.

Această sentinţă a fost atacată cu apel de A..

Prin decizia nr. 9/14.01.2025, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei menţionate, reclamanta A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin memoriul de recurs a învederat că demersul judiciar a fost determinat de imposibilitatea de a-şi intabula dreptul de proprietate asupra imobilului cu datele de identificare menţionate, întrucât procedura de insolvenţă deschisă împotriva S.C. B. S.R.L. a fost închisă şi societatea radiată.

Astfel, a precizat că, deşi plăteşte impozitul pe imobil din anul 2008 iar imobilul a fost înregistrat la Primăria Novaci pe numele său, astfel cum relevă certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele şi taxele locale şi alte venituri datorate bugetului local nr. 4695/21.03.2024, potrivit extrasului de carte funciară pentru informare eliberat la 22.03.2024 de O.C.P.I. Gorj, acesta este intabulat pe numele S.C. B. S.R.L.

Autoarea recursului a reproşat instanţei faptul că a omis să constate imposibilitatea încheierii contractului de vânzare-cumpărare deoarece procedura de insolvenţă deschisă împotriva societăţii anterior menţionate a fost închisă, dar, pentru acelaşi motiv, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă a pârâtelor S.C. B. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L.

În acest context, a afirmat că singura modalitate de a obţine un titlu de proprietate valabil asupra imobilului adjudecat o reprezintă pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare şi a solicitat aplicarea principiului executării în natură a obligaţiilor şi reparării în natură a pagubelor, exclusiv prin pronunţarea unei atare hotărâri, fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate, potrivit dispoziţiilor art. 35 C. proc. civ.

A evidenţiat că nu a fost invocat niciun refuz nejustificat de a fi semnat contractul de vânzare-cumpărare, că preţul bunului a fost plătit, respectiv încasat de către lichidatorul judiciar în contextul licitaţiei publice organizate, însă, ulterior, fără să îşi îndeplineasă obligaţia de a semna contractul în forma autentică, a înţeles să solicite judecătorului-sindic să constate îndeplinite obligaţiile pentru care a fost învestit şi să ceară radierea S.C. B. S.R.L.

Potrivit recurentei, esenţial în prezenta cauză este faptul că închiderea procedurii de insolventă a S.C. B. S.R.L., în condiţiile achitării integrale a preţului, nu poate plasa imobilul adjudecat într-o perpetuă incertă situaţie juridică, singura modalitate de stabilire a proprietarului imobilului în cauză fiind pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.

A mai afirmat că nerecunoaşterea dreptului său de proprietate asupra imobilului ar presupune o încălcare atât a art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană a Drepturilor Omului, cât şi a art. 1 paragraful 1 din Protocolul 1 la Convenţie, precum şi a art. 47 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, deoarece aceasta este titular al unui bun în sensul Convenţiei şi practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În cauză nu au fost formulate întâmpinări.

Prin rezoluţia din 06.05.2025, s-a fixat termen de judecată 24.09.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată din oficiu.

Analizând recursul sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport cu art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor, iar dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din acelaşi Cod reglementează, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai din perspectiva motivelor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi numai prin raportare la soluţia/soluţiile cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate precum şi a argumentelor din considerentele hotărârii atacate care susţin dispozitivul acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488.

Aşadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menţionate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

În cuprinsul memoriului de recurs, neîntemeiat în drept, recurenta a susţinut, în esenţă, că întrucât radierea societăţilor B. S.R.L. şi D. S.R.L. face imposibilă încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare este singura posibilitate recunoscută juridic pentru a obţine recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra acestuia şi a reluat circumstanţele factuale deduse judecăţii instanţelor devolutive.

Înalta Curte reţine că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete asupra raţionamentului curţii de apel care a determinat soluţia de respingere, ca nefondat, a apelului formulat împotriva sentinţei nr. 68/03.09.2024, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată, ci au fost susţinute aceleaşi critici deduse analizei în apel.

Or, prin decizia recurată, instanţa de apel a răspuns acestor susţineri, potrivit considerentelor dezvoltate în conturarea soluţiei adoptate, reţinând, în esenţă, că succesiunea de acte juridice invocate pentru dobândirea unui drept de proprietate asupra imobilului pe care reclamanta îl posedă nu face dovada transmiterii unui asemenea drept, respectiv că şi dacă s-ar aprecia că prin această succesiune de acte s-ar face dovada intervenirii unei promisiuni de vânzare-cumpărare între S.C. D. S.R.L. şi apelanta-reclamantă, un asemenea act nu ar da naştere în patrimoniul său decât la un drept de creanţă. În acest context, instanţa de apel a subliniat că soluţia judiciară pretinsă prin acţiune, aceea de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, poate fi obţinută doar în contradictoriu cu partea cocontractantă, care însă este lipsită în prezent de capacitate de folosinţă sau exerciţiu.

De asemenea, cu referire la susţinerile privind necesitatea lămuririi situaţiei incerte a imobilului, instanţa de apel a statuat că acestea nu reprezintă argumente ale temeiniciei cererii, după cum exercitarea posesiei şi plata preţului nu pot determina constatarea îndeplinirii condiţiilor pronunţării unei atare hotărâri în contradictoriu cu Unitatea Administrativ Teritorială a Oraşului Novaci, de vreme ce nu există niciun raport juridic între această pârâtă şi apelanta-reclamantă. A conchis în sensul că, atât timp cât nu se poate reţine transmiterea în patrimoniul apelantei-reclamante a unui drept de proprietate cu privire la imobil, ci doar a unui drept de creanţă cu privire la acesta, nu se poate constata că prima instanţă ar fi nesocotit dreptul la un proces echitabil, statuat de art. 6 din Convenţia europeană a Drepturilor Omului şi nici dreptul de proprietate asupra bunului constând în drept de creanţă, astfel cum acesta este reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, iar natura internă a litigiului determină caracterul nefondat al criticii prin care se afirmă încălcarea art. 47 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În condiţiile în care obiectul recursului îl reprezintă decizia pronunţată în apel, legala învestire a instanţei de recurs cu aspectele deduse judecăţii reiterate prin prezenta cale de atac presupunea formularea, în cuprinsul motivării cererii de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii deciziei atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţa devolutivă de control judiciar.

Ca atare, expunerea în etapa procesuală actuală a aceloraşi critici formulate şi în faţa instanţelor devolutive, care nu au legătură cu argumentele pentru care instanţele de fond au respins cererea reclamantei, nu permite exercitarea unui control de legalitate specific acestei căi extraordinare de atac, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei de recurs examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În consecinţă, cum recurenta-reclamantă nu tinde, printr-o argumentaţie juridică propriu-zisă, la infirmarea considerentelor deciziei pronunţate în soluţionarea apelui promovat de aceasta, simpla readucere în discuţie a chestiunilor deja tranşate în faza procesuală anterioară nu este în măsură să permită exercitarea controlului judiciar specific prezentei faze procesuale.

Reţinând că recurenta-reclamantă nu a prezentat, prin memoriul de recurs, critici ce pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac şi constatând, totodată, că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 din acelaşi cod, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 9/14.01.2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 9/14.01.2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2025.