Health insurance fund’s appeal annulled for lack of cassation grounds; hospital prevails in protocol-penalty ruling upheld

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Analizând actele de la dosar şi decizia civilă atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la 10.11.2022 sub nr. x/2022, reclamantul Spitalul de Urgenţă "Prof. Dr. Dimitrie Gerota" a chemat în judecată pe pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţilor Judecătoreşti, solicitând instanţei suspendarea executării măsurilor dispuse prin răspunsul comisiei de soluţionare a contestaţiei instituită la nivelul pârâtei nr. x/08.11.2021, înregistrat în evidenţele unităţii medicale sub nr. x/12.11.2021, ca urmare a plângerii prealabile formulate împotriva raportului de control nr. x/01.07.2021, respectiv anularea raportului nr. x/08.11.2021 precum şi a raportului de control nr. x/01.07.2021, emis în baza acţiunii de control operativ având ca tematică identificarea tuturor abaterilor de la legalitate şi regularitate cu privire la modul de prescriere, validare, eliberare şi decontare al reţetelor emise pentru medicamentele corespunzătoare denumirilor comune internaţionale, cu încălcarea protocoalelor terapeutice.

Pârâta-reclamantă, prin întâmpinarea şi cererea reconvenţională formulate, a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, menţinerea raportului de control nr. x/01.07.2021 ca fiind temeinic şi legal, precum şi obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 226.474,06 RON (rămasă de plată din totalul de 248.860,04 RON, stabilită prin raportul de control nr. x/01.07.2021), reprezentând contravaloarea prescripţiilor emise cu nerespectarea protocoalelor terapeutice prin emitere de prescripţii în anii 2018-2020, precum şi la plata accesoriilor.

Prin încheierea din 17.03.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a transpus cauza spre competentă soluţionare secţiei a VI-a Civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 2117/29.09.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea principală, a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată, a anulat raportul de control x/01.07.2021 emis de pârâta-reclamantă şi a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Această sentinţă civilă a fost atacată cu apel de Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.

Prin decizia civilă nr. 1125A/09.09.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii civile, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea, casarea deciziei şi, în rejudecare, respingerea cererii ca neîntemeiată, cu consecinţa menţinerii raportului de control nr. x/01.07.2021 şi admiterea cererii reconvenţionale.

Prin memoriul de recurs a susţinut că decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 5 pct. 5.2.3.3 lit. C), 5.2.3.2 şi pct. 5.2.3.4 din anexa la Ordinul nr. 1012/10.12.2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, precum şi a dispoziţiilor din anexa 1 la Ordinul MS/CNAS nr. 1301/500/2008 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor, cu modificările şi completările ulterioare.

În acest sens şi în concret, a învederat că, întrucât echipa de control din cadrul instituţiei a constatat faptul că Spitalul de Urgenţă "Prof. Dr. Dimitrie Gerota" nu a respectat obligaţiile contractuale înscrise la art. 6 lit. i) din contractul de furnizare de servicii medicale spitaliceşti, au fost aplicate sancţiunile prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. a) din contract, acţiunea fiind finalizată prin emiterea Notei de constatare nr. x/22.06.2021 şi a raportului de control nr. x/01.07.2021.

În contrast cu statuările instanţei devolutive de control judiciar, autoarea recursului a susţinut că raportul de control a fost întocmit cu respectarea legislaţiei în vigoare, că menţiunile acţiunii de control au fost consemnate succint, cu trimitere la anexă, fiind exprimate în funcţie de constatări şi sintetizate, precum şi că măsurile propuse sunt în concordanţă cu dispoziţiile legale invocate.

A mai precizat că atât raportul de control, cât şi nota de constatare, anexele şi adresa de soluţionare a contestaţiei, descriu în detaliu situaţia de fapt şi temeiurile de drept incidente, la anexa la nota de constatare regăsindu-se situaţia medicilor care au prescris medicamente fără respectarea protocoalelor terapeutice, cu indicarea datelor privind reţetele, codul de identificare al medicamentelor, codurile de boală, cantitatea, etc.; prin urmare, a conchis că nu se putea susţine cu temei că nu se cunoaşte situaţia de fapt şi de drept pentru care unitatea medicală a fost sancţionată.

În fine, a subliniat că pretinsa detaliere a faptelor care ar fi constituit nerespectarea protocoalelor terapeutice ar fi avut cel mult un caracter exemplificativ, iar nu exhaustiv.

Pe calea întâmpinării, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările formulate în faţa instanţelor devolutive.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-pârâtă a solicitat respingerea apărărilor reluând în parte argumentele expuse în cererea de recurs.

Prin rezoluţia din 07.05.2025 s-a fixat termen în şedinţă publică la 24.09.2025, cu citarea părţilor.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată din oficiu.

Analizând recursul sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport cu art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor, iar dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din acelaşi Cod reglementează, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai prin raportare la motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488.

Aşadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menţionate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Circumstanţiat cazului de casare statuat de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a susţinut că decizia recurată încalcă dispoziţiile art. 5 pct. 5.2.3.3 lit. C), 5.2.3.2 şi pct. 5.2.3.4 din anexa la Ordinul nr. 1012/10.12.2013, precum şi a celor din anexa 1 la Ordinul MS/CNAS nr. 1301/500/2008 având în vedere că raportul de control a cărui anulare se solicită a fost întocmit cu respectarea acestora, că faptele constatate în urma acţiunii de control au fost consemnate succint, cu trimitere la anexă, concluziile fiind exprimate în raport cu cele constatate, iar măsurile propuse corespund normelor legale invocate ca şi temei de drept şi a reluat circumstanţele factuale deduse judecăţii instanţelor devolutive.

Examinând posibilitatea de încadrare a criticilor invocate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu vizează argumentele reţinute de instanţa devolutivă de control în justificarea soluţiei pronunţate, respectiv de respingere ca nefondat a apelului formulat de aceeaşi parte împotriva sentinţei primei instanţe, susţinerile nefiind de natură a combate aspectele statuate de instanţa de apel.

Referitor la apelul declarat de recurenta-pârâtă, curtea de apel a constatat, în esenţă, că motivul pentru care se impune menţinerea soluţiei de admitere a cererii şi de anulare a raportului de control x/01.07.2021 este acela că nu conţine menţiuni cu privire la protocoalele terapeutice pretins nerespectate şi nu este însoţit de acte doveditoare ale încălcării de către unitatea medicală a obligaţiei prevăzută de art. 92 lit. i) din contractul-cadrul aprobat prin H.G. nr. 140/2018, nefiind, astfel, îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile contractuale în modalitatea realizată prin actul atacat.

A mai statuat instanţa că cererea de apel este nefondată şi în considerarea faptului că nici raportul de control şi nici înscrisurile în baza căruia a fost întocmit, nu indică protocolul terapeutic aplicabil dintre cele aprobate de Ordinul MS/CNAS nr. 1301/500/2008, încălcarea restricţiilor şi regulilor de prescriere prevăzute în protocoalele terapeutice fiind invocate în mod general, fără a fi probată, pentru un număr de peste 100 de prescripţii medicale distincte.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 5.2.3.3 lit. C) din Normele metodologice invocate, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că raportul de control a cărui anulare se solicită cuprinde o singură anexă, în care este indicată modalitatea de calcul a sancţiunilor lunare, fără a fi însoţită de niciun document probant din care să reiasă încălcarea protocoalelor terapeutice de către intimatul-reclamant, prin medicii prescriptori, iar raportat la prevederile art. 5.2.3.4 lit. a), consemnarea succintă nu însemană lipsa consemnării a înseşi faptelor ilicite, nefiind suficientă simpla redare a art. 92 alin. (1) lit. i) din contractul-cadrul fără a se menţiona succint regulile din protocoalele terapeutice pretins încălcate la prescrierea fiecărui medicament.

Raportând considerentele deciziei instanţei devolutive de control judiciar la motivul de recurs invocat în prezenta cale de atac, Înalta Curte reţine că acesta nu conţine critici cu privire la judecata în legalitate realizată de instanţa de apel în etapa procesuală anterioară, ci nemulţumiri ale recurentei referitoare la nerespectarea de către partea adeversă, prin medicii angajaţi, a restricţiilor şi regulilor de prescriere prevăzute în protocoalele terapeutice, precum şi la concluzia contrară la care a ajuns instanţa de apel asupra temeiniciei răspunderii civile instituite prin raportul contestat.

Din această perspectivă, susţinerile deduse judecăţii prin intermediul recursului nu antamează soluţia instanţei de apel din perspectiva legalităţii acesteia ci eventual a temeiniciei concluziei primei instanţe şi a instanţei de apel, recurenta nesocotind natura căii extraordinare de atac a recursului, acestea neputându-se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres reglementate prin dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. şi forma obiect de cenzură în prezenta cale de atac, întrucât nu vizează legalitatea soluţiei pronunţată de instanţa de apel şi nici argumentele de legalitate care au stat la baza adoptării acesteia.

Or, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul trebuie să respecte condiţia legală a motivării, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, subsumate motivelor de recurs, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii, în sensul nesocotirii sau aplicării/interpretării greşite a unor norme de drept material, de natură a afecta legalitatea soluţiei pronunţate în cauză.

Pentru aceste considerente, având în vedere că, în cauză, argumentele critice expuse de recurentă nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu se pot reţine motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti împotriva deciziei civile nr. 1125A/09.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti împotriva deciziei civile nr. 1125A/09.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2025.