Extraordinary appeal annulled for non-payment of mandatory judicial stamp tax on construction works debt

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Analizând actele de la dosar şi decizia civilă atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă la 24.08.2022 sub nr. x/2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 219.522,01 RON, T.V.A. inclus, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate.

Prin sentinţa civilă nr. 2057/27.02.2023, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 2536/27.10.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă şi a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe civile şi a încheierilor din 14.09.2023, 27.09.2023, 02.10.2023, 12.10.2023, 16.10.2023 şi 23.10.2023, S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. C., a formulat apel principal, solicitând anularea hotărârilor atacate şi admiterea cererii, iar S.C. B. S.R.L. a formulat apel incident împotriva sentinţei civile, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii ca urmare a intervenirii prescripţiei dreptului material la acţiune şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1601/31.10.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul incident ca nefondat, a respins apelul principal formulat împotriva încheierilor ca nefondat, a admis apelul principal formulat împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis cererea şi a obligat pârâta la plata sumei de 219.522,01 RON, reprezentând contravaloare lucrări de construcţie, a sumei de 8.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă; a menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa apelată şi a respins cererea apelantei-pârâte având ca obiect plata cheltuielilor de judecată din apel, ca neîntemeiată.

Această decizie civilă a fost atacată cu recurs de S.C. B. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei, sub aspectul admiterii apelului principal, respectiv al respingerii apelului incident şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar, pe fondul cauzei, respingerea cererii intimatei ca nefondată şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin memoriul de recurs a afirmat că instanţa devolutivă de control judiciar a ignorat situaţia reţinută de prima instanţă în urma probatoriului administrat, stabilind în mod nelegal, în raport cu declaraţia martorului audiat şi având la bază o prezumţie simplă, că aceasta ar fi săvârşit fapta ilicită reclamată prin cererea introductivă şi ar fi, astfel, răspunzătoare pentru prejudiciul creat părţii adverse. Evocând dispoziţiile art. 264 alin. (1) şi cele ale art. 22 C. proc. civ., recurenta a susţinut încălcarea acestora şi a precizat că nu se urmăreşte o reapreciere a probelor, ci constatarea faptului că instanţa de apel a nesocotit normele indicate, alegând să disocieze propria analiză a cauzei de ceea ce exista la dosar. De asemenea, a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material ce reglementează răspunderea civilă contractuală, din moment ce creanţa solicitată nu este certă, lichidă şi exigibilă, nefiind întocmite nici situaţii de lucrări şi nici procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor.

Pe calea întâmpinării, intimata-reclamantă a invocat excepţia de netimbrare a recursului, respectiv de nulitate, motivat de faptul că cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel, iar susţinerile din recurs nu pot fi încadrate în motive de nelegalitate, ci vizează, explicit, modalitatea de interpretare a probatoriului de către instanţa de apel; pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat având în vedere că argumentele învederate prin cererea de recurs nu sunt critici reale şi întemeiate faţă de conţinutul deciziei recurate, creanţa solicitată la plată fiind certă, lichidă şi exigibilă.

Recurenta-pârâtă nu a uzat de dreptul procesual de a formula răspuns la întâmpinare.

Prin concluziile scrise înaintate la dosar la 04.09.2025, reiterând apărările formulate, intimata-reclamantă a precizat că, la acest moment, creanţa datorată a fost achitată şi a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată conform înscrisurilor anexate.

Prin rezoluţia din 28.05.2025, s-a fixat termen de judecată 24.09.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei de netimbrare a recursului invocată prin întâmpinare, apreciind că această excepţie, ce vizează legalitatea extrinsecă a cererii de recurs, reclamă prioritate în soluţionare din perspectiva art. 248 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 248 alin. (1) din acelaşi Cod, chestiunea prealabilă a netimbrării cererii de recurs, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, ce ţin de fondul ori de conţinutul cererii de recurs, urmează a anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Excepţia netimbrării reprezintă mijlocul procesual prin care instanţa ori partea interesată poate invoca, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularitatea cererii adresate instanţei, din perspectiva neîndeplinirii obligaţiei de a achita taxa de timbru prevăzută de lege pentru exerciţiul dreptului la acţiune. Aceasta are natura unei excepţii de procedură absolute ce duce la anularea cererii în cazul neînlăturării lipsurilor constatate de instanţă.

Articolul 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru instituie regula caracterului timbrabil al oricărei acţiuni, excepţiile fiind de strictă interpretare şi aplicare. Prin jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale (spre exemplu, Decizia nr. 45/2014, Decizia nr. 401/2017, Decizia nr. 169/2018, Decizia nr. 432/2019, Decizia nr. 260/2021) s-a statuat, cu valoare de principiu, că accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi, implicit, nici realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit.

Accesul la justiţie presupune, aşadar, respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru, condiţie prealabilă şi extrinsecă actului de procedură (cererea de recurs), fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, în vreme ce alin. (3) al aceluiaşi articol instituie sancţiunea nulităţii recursului pentru neîndeplinirea acestei cerinţe, dispoziţie concordantă cu art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit căruia, dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Cuantumul taxelor judiciare de timbru este reglementat pentru etapa recursului de dispoziţiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, alin. (1) instituind o taxă fixă în cuantum de 100 RON pentru invocarea motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ., în vreme ce alin. (2) instituie o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50% din taxa datorată în raport cu suma contestată, pentru acţiunile evaluabile în bani, în situaţia invocării motivului de recurs prevăzut de pct. 8.

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În speţă, faţă de motivele de casare invocate, art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., calea extraordinară de atac trebuia timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.847,72 RON, conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluţia de primire din 19.03.2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a stabilit că recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. datorează pentru soluţionarea recursului o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.847,72 RON, conform art. 24 alin. (1) şi (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin actul de procedură comunicat recurentei la 25.03.2025, dosar, Înalta Curte i-a pus în vedere, sub sancţiunea anulării cererii, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru mai sus arătate, cu menţiunea că are posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, o astfel de cerere nefiind formulată de către recurentă.

Reţinând că partea nu a dat curs solicitării instanţei, neachitând taxa judiciară de timbru datorată până la închiderea dezbaterilor, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplineşte una dintre condiţiile de exercitare a dreptului de a formula recurs, prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sens în care devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută expres de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., raportat la art. 486 alin. (2) din acelaşi cod.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1601/31.10.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În ce priveşte cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, Înalta Curte constată că înscrisul aflat la dosarului, ordinul de plată nr. x/19.05.2025, atestă efectuarea de către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 10.000 RON.

Faţă de soluţia pronunţată în cauză, reţinând culpa procesuală a recurentei precum şi dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentei-pârâte la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. C., a sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1601/31.10.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. C., a sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2025.