Revision petition time-barred; prior loan decision kept in force

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Asupra revizuirii de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 1734/09.10.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, A. şi S.C. B. S.A. au solicitat admiterea cererii şi, pe cale de consecinţă, retractarea acesteia deoarece prezintă elemente contradictorii cu decizia nr. 1761/27.09.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018; astfel, au invocat motivul de revizuire statuat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, cu privire la plata creditului către C. S.A., au afirmat că decizia nr. 1761/27.09.2022 statuează fără dubiu că plata debitului restant a fost efectuată de către S.C. B. S.A. ca modalitate alternativă de îndeplinire a obligaţiei, în timp ce în decizia a cărei revizuire se solicită se reţine contrar, respectiv că plata a fost efectuată direct către C. S.A. de către S.C. D. S.R.L.

Cu privire la îndeplinirea obligaţiilor de renunţare la judecata litigiilor existente între părţi, au susţinut, că, dacă în prima decizie Înalta Curte a statuat în sensul că "reclamanţii şi-au îndeplinit obligaţia esenţială asumată, aceea de a stinge toate litigiile aflate pe rolul instanţelor", în cea de-a doua a reţinut în mod contrar, respectiv că reclamanţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de a renunţa la judecată.

Or, în opinia revizuenţilor, aceste contradicţii conduc la o stare de insecuritate juridică şi la încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat şi, în plus, cea de-a doua decizie modifică, implicit, conţinutul raporturilor juridice stabilite prin prima decizie, aspect inadmisibil conform jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care protejează principiul securităţii raporturilor juridice şi interzice rejudecarea unor chestiuni deja tranşate prin hotărâri definitive.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire având în vedere că nu este îndeplinită condiţia ca hotărârile să nu fie pronunţate în aceleaşi dosare, cât timp se invocă existenţa unei contradicţii între hotărârea pronunţată în primul ciclu procesual în faza de recurs, prin care s-a dispus rejudecarea apelului şi hotărârea pronunţată în recurs, în al doilea ciclu procesual, după rejudecarea apelului, prin care instanţa a soluţionat definitiv cauza.

Prin rezoluţia din 25.03.2025 s-a fixat termen în şedinţă publică la 24.09.2025, cu citarea părţilor.

Deliberând asupra excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În dreptul procesual civil, căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică. În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Prin urmare, termenul de o lună prevăzut de acest text are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a exercita calea de atac, iar momentul de la care curge acesta este data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Articolul 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., statuează că:

"Sunt hotărâri definitive: (...) hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii", iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se menţionează că:

"Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Raportând aceste dispoziţii legale la cauza pendinte se constată că decizia nr. 1734/9.10.2024a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, atacată cu prezenta cerere de revizuire, a fost pronunţată în recurs astfel că a devenit definitivă la data pronunţării, respectiv la data de 9 octombrie 2024, acesta fiind momentul de la care a început să curgă termenul de o lună stabilit de legiuitor prin dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Calculul acestui termen procedural se realizează în conformitate cu dispoziţiile art. 181 C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: (...) 3. când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni".

Aplicând aceste dispoziţii legale la speţa dedusă judecăţii, reiese că termenul de o lună, în care se putea solicita revizuirea deciziei nr. 1734/9.10.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a început să curgă la data de 9 octombrie 2024 (data rămânerii definitive a celei de-a doua hotărâri, a cărei revizuire se solicită) şi s-a împlinit la data de 9 noiembrie 2024.

Argumente invocate oral de revizuent, conform cărora termenul de revizuire ar curge de la data comunicării hotărârii atacate nu pot fi primite deoarece tind la stabilirea unui alt moment de debut al termenului de revizuire decât cel expres indicat de lege. Este lipsit de relevanţă faptul că hotărârea atacată a fost comunicată la un termen ulterior pronunţării, de vreme ce dispoziţia legală incidentă, cuprinsă în art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este clară şi nesusceptibilă de interpretări, în sensul că momentul de început al termenului procedural de decădere este marcat exclusiv de data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, dintre cele despre care se afirmă că ar fi potrivnice.

Aceleaşi concluzii se desprind şi din considerentele reţinute de Curtea Constituţională în decizia nr. 743/22.11.2018, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care autorul său o motivase din perspectiva, susţinută şi de revizuentul din prezenta pricină, a imposibilităţii celui interesat de a formula o cerere de revizuire a unei hotărâri, atât timp cât ultima hotărâre nu este redactată şi comunicată, pentru a putea fi făcut un examen comparativ al argumentelor instanţelor.

În paragraful 16 al deciziei instanţei de contencios constituţional, Curtea a reţinut că hotărârea atacată cu revizuire "nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate (...)". Iar în paragraful 19 al aceleiaşi decizii, a reţinut că "pentru a beneficia de remediul prevăzut de calea extraordinară de atac a revizuirii în situaţia în care se ajunge la încălcarea autorităţii de lucru judecat prin pronunţarea a două hotărâri potrivnice este necesar ca această contrarietate să rezulte din confruntarea dispozitivelor celor două hotărâri" şi că, deşi prin prevederile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., se statuează că autoritatea de lucru judecat are aplicabilitate şi în ceea ce priveşte considerentele pe care dispozitivul se sprijină, aceste dispoziţii "se referă la considerentele care au fundamentat şi condus la soluţiile celor două hotărâri contrare/potrivnice".

Aşa fiind, în condiţiile în care dispozitivul deciziei ce formează obiect al căii de atac de faţă îi era defavorabil, calea extraordinară de atac de retractare ar fi trebuit promovată în termenul legal, care, în speţă, a început să curgă de la pronunţare, adică de la data la care hotărârea susceptibilă de revizuire a devenit definitivă, în acord cu considerentele expuse supra.

Reţinând că revizuenţii au nesocotit prevederile imperative ale art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece au formulat cererea abia la data de 17 martie 2025, cu depăşirea termenului legal prevăzut de textul menţionat, Înalta Curte constată că excepţia de tardivitate a cererii de revizuire este fondată, impunându-se a fi admisă cu consecinţa respingerii ca tardivă a cererii de revizuire astfel formulată. Faţă de această împrejurare, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din acelaşi Cod, deoarece valorificarea excepţiei de tardivitate, excepţie procesuală absolută şi dirimantă, face de prisos analiza fondului sau a altor excepţii procesuale invocate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 1734/09.10.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 1734/09.10.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2025.