Refund of court fees and characterization of non-execution damages: finality of non-contentious fee rulings and statutory interest versus contractual damages

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 1 noiembrie 2021 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat obligarea acesteia la plata despăgubirilor civile, reprezentând daune moratorii în cuantum de 55.000 Euro pentru prejudiciul cauzat prin refuzul de a pune în aplicare, timp de peste 14 luni de zile, decizia definitivă nr. 3376/04.10.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, culpa pârâtei fiind recunoscută de aceasta prin întâmpinarea formulată în dosarul nr. x/2020, întâmpinare în care pârâta a arătat că în mod eronat s-a menţionat numărul dosarului în care debitoarea B. a urmărit stingerea obligaţiei de plată, acesta fiind, în realitate, dosarul nr. x/2018 (în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 3376/04.10.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - titlul executoriu pentru suma de 500 RON), iar nu dosarul nr. x/2017, aşa cum greşit s-a consemnat.

Prin sentinţa nr. 25 din 28 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect "pretenţii".

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 562/2022 din 16 noiembrie 2022, a admis apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei nr. 25 din 28 februarie 2022 a Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B.; a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021*, la data de 8 februarie 2023.

Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, prin sentinţa nr. 94/2023 din 30 mai 2023, în rejudecare, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B., având ca obiect "pretenţii"; pârâta a fost obligată să plătească reclamantului dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 500 RON, începând cu data de 4 octombrie 2018 şi până la data de 17 decembrie 2019; a respins cererea formulată de reclamantul A. de restituire a taxei de timbru.

Prin decizia nr. 3/2024 din 16 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei nr. 94/2023 din 30 mai 2023 a Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B.; s-a luat act de faptul că intimata B. nu solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021*, la data de 21 februarie 2024.

Recurentul-reclamant a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi judecarea cauzei în fond în baza dispoziţiilor Deciziei nr. 79 din 5 decembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2022. În subsidiar, recurentul a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

Întemeindu-şi calea de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a dezvoltat următoarele critici:

Sub un prim aspect, autorul căii de atac a arătat că prin încheierea nr. 9 din Camera de Consiliu de la 2 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi s-a constatat că petentul A. este scutit de la plata taxei judiciare de timbru aferentă apelului declarat.

La data de 15 decembrie 2022, în baza dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, apelantul a formulat cerere de restituire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, achitată în faza procesuală a fondului. Cererea de restituire a taxei judiciare de timbru a fost respinsă de instanţa care a soluţionat cauza, în rejudecare.

Instanţa de apel a reţinut, în considerente, la pagina 8, că "potrivit dispoziţiilor art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii:

a) când taxa plătită nu era datorată;"

De asemenea, Curtea de Apel Craiova a reţinut că "în primul ciclu procesual în faza de judecată a apelului apelantul a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru care i-a fost şi admisă stabilindu-se că este scutit în calitate de consumator în raport de pârâta B. în apelul formulat".

În accepţiunea recurentului, calitatea de consumator în raport cu operatorul economic B. exista şi în fazele în care s-au pronunţat sentinţele nr. 25/28.02.2022 şi nr. 94/30.05.2023.

Prin decizia recurată s-a menţinut greşit soluţia instanţei de fond, de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru care nu era datorată.

Potrivit recurentului, calitatea sa de consumator faţă de un operator economic este imperativă, iar nu de interpretare.

A arătat că există contrarietăţi flagrante între decizia atacată şi încheierea nr. 9 din Camera de Consiliu de la 2 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, cu privire la calitatea reclamantului de consumator faţă de un operator economic.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că hotărârea recurată nu este motivată şi cuprinde motive străine de natura cauzei.

Astfel, s-a arătat că, în rejudecare, Curtea de Apel Craiova şi-a concentrat atenţia doar pe dobânzi penalizatoare ce nu fac obiectul acţiunii şi pe taxa judiciară de timbru plătită în primul ciclu procesual, la instanţa de fond.

Referindu-se la motivarea unei hotărâri judecătoreşti, autorul căii de atac a citat din cuprinsul deciziei nr. 1454 din 10 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, mai exact, a redat considerentele de la pagina 6, potrivit cărora "motivarea unei hotărâri trebuie înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, fapt ce presupune, o expunere a argumentelor fundamentale, care, prin conţinutul lor sunt susceptibile să influenţeze soluţia. Pentru a constitui garanţia asigurării unui proces echitabil, potrivit art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, hotărârea instanţei trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile/apărările părţilor. Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară şi precisă, să se refere la probele administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă în fapt şi în drept la toate aspectele incidente în cauză, să conducă în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv. Motivarea hotărârii constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu, dreptul la un proces echitabil putând fi considerat efectiv doar dacă susţinerile părţilor sunt examinate de către instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă".

Or, hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză nu corespunde în niciun fel exigenţelor precitate.

Printr-o altă critică, recurentul-reclamant a susţinut faptul că decizia recurată încalcă dispoziţiile art. 1535 alin. (1) din C. civ., în baza căruia a fost promovată acţiunea ce are ca obiect "daune moratorii în cazul obligaţiilor băneşti".

Instanţa s-a pronunţat pe dispoziţiile art. 1535 alin. (2) din C. civ., cu încălcarea prevederilor art. 478 alin. (3) din C. proc. civ., care stabilesc că "în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi".

Titularul recursului apreciază că instanţa de apel a încălcat şi a aplicat greşit dispoziţiile art. 1341 alin. (1) din C. civ., art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013. Au fost indicate şi dispoziţiile Legii nr. 193/2000, care transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Soluţia de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru încalcă, în opinia recurentului, dispoziţiile încheierii nr. 9 din Camera de Consiliu de la 2 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, prin care s-a constatat că reclamantul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

Mai mult, hotărârea recurată intră în contradicţie totală cu statuările Curţii de Apel Craiova din considerentele deciziei nr. 562 din 16 noiembrie 2022, pronunţate în primul ciclu procesual, prin care a fost trimisă cauza spre rejudecare, întrucât instanţa a luat în dezbatere numai dobânzile penalizatoare şi solicitarea de restituire a taxei judiciare de timbru respinsă.

În rejudecare (fond şi apel), au fost încălcate dispoziţiile art. 478 alin. (3) din C. proc. civ. prin schimbarea obiectului cererii de chemare în judecată prevăzut de art. 1535 alin. (1) din C. civ. în art. 1535 alin. (2) din acelaşi cod, respectiv din daune moratorii în dobânzi penalizatoare, fără ca instanţa să stabilească măcar cuantumul dobânzilor. Pârâta a stabilit în mod arbitrar suma de 39,09 RON, ca reprezentând dobânda legală penalizatoare datorată pentru perioada de 397 de zile.

Recurentul-reclamant a concluzionat în sensul că se poate considera, în acest context, că instanţele devolutive, prin soluţiile pronunţate, au căutat să îşi decline competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei supreme, cu referire la faptul că "poate nu există practică judecătorească privind aplicarea prevederilor art. 1535 alin. (1) C. civ..".

Intimata-pârâtă C. S.A. (fostă B.) a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, având în vedere că pretenţiile formulate de reclamant sunt neîntemeiate. În esenţă, s-a arătat că societatea pârâtă s-a conformat obligaţiilor stabilite în sarcina sa prin decizia nr. 3376/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2018, anterior datei de 14 februarie 2020.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că excepţia nulităţii recursului este neîntemeiată.

Prin rezoluţia din 22 aprilie 2024 s-a fixat termen la data de 13 iunie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

La termenul de dezbateri, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, pentru argumentele prezentate în cuprinsul practicalei hotărârii.

Înalta Curte, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed.

Recurentul-reclamant A. a susţinut, sub un prim aspect, faptul că instanţa de apel a menţinut greşit, prin decizia recurată, soluţia cuprinsă în dispozitivul sentinţei nr. 94/2023 din 30 mai 2023, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în rejudecare, de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru, care, în opinia părţii recurente, nu era datorată.

Înalta Curte constată că instanţa de apel, în considerentele deciziei atacate cu recurs, a reţinut că în primul ciclu procesual, în faza de judecată a apelului, apelantul-reclamant a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru care i-a fost şi admisă, stabilindu-se că este scutit în calitate de consumator în raport de pârâta B. în apelul formulat.

Cu toate acestea, în faţa instanţei de fond nu a formulat cerere de reexaminare taxă judiciară de timbru, astfel încât, în acord cu motivarea instanţei de fond, Curtea de Apel Craiova a ajuns la concluzia că în mod corect a fost respinsă cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, formulată de reclamant.

Înalta Curte constată că nu pot fi primite susţinerile ce vizează încălcarea dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 29 alin. (1) lit. f) din aceeaşi lege, care pot încadrate în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., câtă vreme prin aceste dispoziţii legale sunt instituite reguli de procedură.

Art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru reglementează situaţiile în care, la cererea petiţionarului, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie - integral, parţial sau proporţional.

Mai departe, alin. (4) teza I din acelaşi act normativ stipulează că, "cererea de restituire se adresează instanţei judecătoreşti la care s-a introdus acţiunea sau cererea", corelativ alin. (7) prevede că, "procedura de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se aprobă prin ordin comun al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice şi al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice".

Din conţinutul prevederii legale citate anterior, reiese clar că are caracter necontencios cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, întrucât pentru soluţionarea acesteia nu este necesară stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.

Altfel spus, cererea nu este îndreptată împotriva părţilor adverse din proces, care ar justifica un interes legitim în a se opune la admiterea acesteia.

Potrivit art. 528 alin. (1) din C. proc. civ., "cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluţionare sau soluţionată deja de o instanţă ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanţe se vor îndrepta la acea instanţă".

Conform art. 534 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., încheierea prin care se soluţionează cererea este supusă numai apelului, termenul de apel curgând de la data la care partea interesată a luat cunoştinţă de încheiere, dar nu mai târziu de un an de la data pronunţării.

În speţă, soluţia de respingere a cererii formulate de către reclamantul A. privind restituirea taxei judiciare de timbru este cuprinsă în dispozitivul sentinţei nr. 94/2023 din 30 mai 2023, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în rejudecare.

Cum instanţa de apel a răspuns criticilor formulate de apelantul-reclamant împotriva acestei soluţii şi a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei nr. 94/2023 din 30 mai 2023 a Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, Înalta Curte constată că dispoziţia de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru a dobândit caracter definitiv.

Nu poate fi primită nici susţinerea recurentului-reclamant, potrivit căreia există contrarietăţi flagrante între decizia atacată şi încheierea nr. 9 din Camera de Consiliu de la 2 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, cu privire la calitatea sa de consumator faţă de un operator economic.

Contradictorialitatea ar viza faptul că instanţa de apel a reţinut, în primul ciclu procesual, împrejurarea că reclamantul are calitatea de consumator în raport de pârâta B. şi, pe cale de consecinţă, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru în faza de judecată a apelului, însă a validat soluţia de respingere a cererii formulate de către reclamantul A. privind restituirea taxei judiciare de timbru, cuprinsă în dispozitivul sentinţei nr. 94/2023 din 30 mai 2023, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în rejudecare.

Înalta Curte reaminteşte faptul că motivarea contradictorie sau străină de natura pricinii (ca ipoteze ale cazului de casare evocat) presupun, pe de o parte, situaţia ca, fie considerentele să nu sprijine soluţia din dispozitiv, în sensul că raţionamentul instanţei ar determina o rezolvare contrară decât cea regăsită în partea finală a hotărârii, fie argumentele să fie opuse între ele, în sensul că unele conduc la admitere, iar altele la respingere, astfel încât, neputându-se opta pentru corectitudinea unora sau altora dintre acestea, nu se poate deduce dacă soluţia din dispozitiv este, la rândul său, justă.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă şi necontradictorie, aceste cerinţe înlăturând arbitrariul şi făcând posibil controlul judiciar, precum şi exercitarea căilor de atac în retractare. O motivare poate fi considerată contradictorie atunci când această deficienţă se deduce din simpla lecturare a considerentelor hotărârii şi nu se poate înţelege care a fost raţionamentul judecătorului cauzei.

Critica recurentului nu este întemeiată, deoarece contradicţia la care se referă art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., atunci când priveşte doar considerentele, trebuie să fie una de natură să conducă spre concluzia că hotărârea este practic nemotivată, asemenea situaţii întâlnindu-se atunci când din unele considerente rezultă temeinicia cererii, iar din altele netemeinicia, sau atunci când se reţine caracterul fondat concomitent a două cereri, cu toate că ele s-ar exclude reciproc, aspecte care nu se regăsesc în litigiul de faţă.

Titularul cererii de recurs a mai arătat că hotărârea recurată conţine motive străine de natura pricinii, cu referire la faptul că, în rejudecare, Curtea de Apel Craiova şi-a concentrat atenţia doar pe dobânzi penalizatoare ce nu fac obiectul acţiunii şi pe taxa judiciară de timbru plătită în primul ciclu procesual, la instanţa de fond.

Această critică nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât motivul de recurs poate fi invocat doar atunci când "hotărârea cuprinde ... numai motive străine de natura cauzei", condiţia legală a textului impunând, aşadar, ca motivele reţinute de instanţă să fie numai motive străine de natura cauzei, ceea ce nu se regăseşte în speţă.

Înalta Curte reţine că indicarea motivelor de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. presupune şi obligaţia părţii de a justifica punctual incidenţa ipotezelor de casare invocate, prin argumente concrete şi verificabile.

În cauză, recurentul critică în termeni generali şi vagi faptul că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, constatându-se că susţinerile formulate în dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate urmăresc, preponderent, a se ilustra doctrina şi jurisprudenţa pe aspectul nemotivării hotărârii judecătoreşti, iar nu pretinsele deficienţe de motivare imputate propriu-zis instanţei de apel.

Întrucât decizia recurată corespunde obligaţiei legale de a explica soluţionarea dată apelului, prin expunerea argumentelor fundamentale care erau susceptibile de a justifica soluţia, se poate concluziona şi că nu s-a adus nicio atingere garanţiilor procesului echitabil.

Printr-o altă critică, recurentul-reclamant A. a susţinut faptul că decizia recurată încalcă dispoziţiile art. 1535 alin. (1) din C. civ., în baza căruia a fost promovată acţiunea ce are ca obiect "daune moratorii în cazul obligaţiilor băneşti". Instanţa s-a pronunţat pe dispoziţiile art. 1535 alin. (2) din C. civ., cu încălcarea prevederilor art. 478 alin. (3) din C. proc. civ., care stabilesc că "în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi".

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că invocarea în recurs a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi a unor dispoziţii de drept material nu este suficientă pentru a contura încălcarea legii prin hotărârea atacată, în lipsa oricărui efort al părţii de a demonstra, concret şi efectiv, în ce a constat greşeala de judecată a instanţei devolutive; examinarea recursului nu presupune, de plano, o rejudecare a cauzei, ci numai analiza punctuală a pretinselor erori de judecată care, prin modul în care sunt dezvoltate şi susţinute, fac posibilă încadrarea lor în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 628 alin. (4) din C. proc. civ., "dacă titlul executoriu nu cuprinde dobânzi, penalităţi sau alte sume, însă ele se cuvin de plin drept creditorului, potrivit art. 1.535 din C. civ. sau altor dispoziţii legale speciale, acestea vor fi stabilite de către instanţa de executare la cererea creditorului, prin încheiere dată cu citarea părţilor". Alin. (5) al aceluiaşi text legal stabileşte că "pentru sumele stabilite prin aplicarea alin. (1) - (4), încheierea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc constituie titlu executoriu".

Prin decizia nr. 34/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 945 din 21 decembrie 2015, s-a statuat că "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 628 alin. (3) din C. proc. civ., cheltuielile de judecată se circumscriu noţiunii de obligaţie principală în titlul executoriu şi pot fi supuse actualizării în cadrul executării silite", însă instanţa supremă constată că, prin dispoziţiile art. 481 din C. proc. civ., cu valoare de principiu, este instituită regula potrivit căreia părţii nu i se poate crea o situaţie mai rea în propria cale de atac.

Având în vedere cele reţinute mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 3/2024 din 16 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 3/2024 din 16 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2024.