Untimely stamped cassation appeal in commercial debt recovery; nullity of appeal for non-payment of judicial stamp tax
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the cassation appeal as untimely stamped, thereby leaving the lower court's final judgment in force, which had dismissed the defendant's appeal and upheld the first-instance order to pay significant commercial debts and late interest. The case involved a commercial dispute where the plaintiff-claimant sought payment for unpaid invoices and retention guarantees, and the defendant-respondent had attempted to challenge the appellate decision through a regular extraordinary appeal; however, the respondent failed to prepay the mandatory judicial stamp tax of approximately 59,200 RON despite prior notification and a rejected reexamination of the tax assessment. Relying on Articles 486(2) and (3) of the Code of Civil Procedure and Article 1 of Emergency Government Ordinance No. 80/2013, the Court held that the requirement to attach proof of tax payment is subject to the sanction of nullity, necessitating the annulment of the appeal because the tax was not paid by the hearing date; consequently, the plaintiff's request for the defendant to bear litigation costs was also rejected due to a lack of evidence proving the actual amount of such costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 350 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013; Untimely stamped cassation appeal in commercial debt recovery; nullity of appeal for non-payment of judicial stamp tax: În ce priveşte penalităţile de întârziere, au fost invocate dispoziţiile art. 3 Codul comercial şi ale art. 9.6 din contract.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, la 12 mai 2017, sub nr. x/2017, astfel cum a fost precizată, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.454.318,72 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x din 9 aprilie 2015, cu penalităţi de întârziere în cuantum de 1.843.186,81 RON aferente perioadei 20 aprilie 2015 - 12 mai 2017, care se vor calcula în continuare până la data achitării efective a debitului, a sumei de 88.934 RON, reprezentând procentul de 30% din garanţia de bună execuţie reţinută din facturile nr. x din 17 iunie 2011, nr. 586 din 30 iunie 2011 şi nr. 666 din 20 decembrie 2011, precum şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 10.582,67 RON aferente perioadei 11 ianuarie 2017 - 12 mai 2017, care se vor calcula în continuare până la data achitării efective a debitului.
În ce priveşte penalităţile de întârziere, au fost invocate dispoziţiile art. 3 Codul comercial şi ale art. 9.6 din contract.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 942, art. 969, art. 970, art. 1.082 C. civ. de la 1864, art. 43 Codul comercial, art. 348 şi ale art. 350 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 849/2017 din 29 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, s-a luat act de renunţarea pârâtei la susţinerea excepţiei netimbrării acţiunii, a fost calificată excepţia de neexecutare a contractului ca fiind apărare de fond şi a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
A fost admisă cererea de chemare în judecată, pârâta fiind obligată la plata către reclamantă a sumei de 2.454.318,72 RON, cu titlu de debit şi penalităţi de întârziere în cuantum de 1.843.186,81 RON, calculate pe perioada 20 aprilie 2018 - 12 mai 2017 şi care se vor calcula în continuare până la data achitării efective a debitului, a sumei de 88.934 RON, reprezentând 30% din garanţia de bună execuţie şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 10.582,67 RON, calculate pentru perioada 11 ianuarie 2017 - 12 mai 2017 şi care se vor calcula în continuare până la data achitării efective a debitului, precum şi a sumei de 75.526,65 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
2. Împotriva aceste sentinţe pârâta B. S.R.L. a formulat apel.
Prin încheierea din 1 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 teza I C. proc. civ., a fost suspendată judecata cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta a declarat recurs, cale extraordinară de atac ce a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia nr. 154 din 23 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Prin încheierea de şedinţă din 14 octombrie 2024, instanţa de apel a repus cauza pe rol, întrucât dosarul până la soluţionarea căruia s-a dispus suspendarea judecăţii a fost soluţionat definitiv prin decizia nr. 1403 din 19 iunie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, şi a respins cererea de amânare formulată de apelanta-pârâtă, prin reprezentant convenţional, pentru a lua cunoştinţă de motivarea deciziei definitive menţionate.
Totodată, s-a dispus amânarea pronunţării hotărârii la data de 24 octombrie 2024, pentru a da posibilitate apelantei-pârâte să ia cunoştinţă de motivarea deciziei definitive pronunţate în dosarul nr. x/2017 şi de a depune concluzii scrise.
Prin decizia nr. 612/2024 din 24 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, apelul pârâtei a fost respins, ca nefondat.
3. Împotriva acestei decizii şi a încheierii din 14 octombrie 2024 pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, precum şi obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele de recurs au fost întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la 16 ianuarie 2025, sub nr. x/2025.
Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precum şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.
Prin încheierea din 20 mai 2025, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ., fără ca acestea să depună punct de vedere la raportul întocmit în cauză.
Ulterior, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 23 septembrie 2025, fără citarea părţilor.
4. Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:
Cu titlu prealabil, se impune a se evidenţia faptul că, deşi recurenta-pârâtă a înţeles să formuleze recurs atât împotriva deciziei instanţei de apel, cât şi împotriva încheierii din 14 octombrie 2024, la această dată au avut loc dezbaterile asupra apelului declarat, fiind dispusă amânarea pronunţării, astfel încât încheierea respectivă face parte integrantă din decizie.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 612/2024 din 24 octombrie 2024, în cadrul acestuia fiind formulate şi critici cu privire la măsuri dispuse prin încheierea de dezbateri din 14 octombrie 2024.
În cauză, prin rezoluţia premergătoare din 20 ianuarie 2025, s-a stabilit în sarcina recurentei-pârâte B. S.R.L. o taxă judiciară de timbru aferentă soluţionării recursului, în cuantum de 59.213,19 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar aceasta a fost înştiinţată cu privire la obligaţia de achitare a taxei la 30 ianuarie 2025, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs, însă nu s-a conformat în acest sens.
Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă.
În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Înalta Curte constată că recurenta a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în recurs, iar prin încheierea din 26 februarie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, cererea sa a fost respinsă. Această încheiere a fost comunicată părţii la 19 martie 2025, conform dovezii aflate la dosarului asociat.
Prin urmare, având în vedere că recursul nu a fost timbrat anticipat şi până la termenul din 23 septembrie 2025 recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligaţiei de timbrare, potrivit menţiunilor din adresă şi raport, acte procedurale comunicate la 30 ianuarie 2025, respectiv la 29 mai 2025, Înalta Curte, conform art. 177 alin. (3) C. proc. civ., va da eficienţă dispoziţiilor art. 486 alin. (3) şi art. 493 alin. (5) din acelaşi cod şi va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 612/2024 din 24 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.
Referitor la cererea intimatei-reclamante A. S.R.L. privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei."
Prin raportare la această dispoziţie legală, aplicabilă şi în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., se constată că intimata-reclamantă nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei-reclamante A. S.R.L. privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 612/2024 din 24 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.
Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. privind cheltuielile de judecată.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2025.