Pension recalculation dispute: Inadmissibility of cassation appeal in social security cases under Code of Civil Procedure art. 483(2)

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, la 30 martie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI, a solicitat recalcularea pensiei şi emiterea unei noi decizii corespunzătoare noului punctaj mediu ce va fi stabilit ca urmare a respectării legilor, îndreptarea erorilor şi respectarea drepturilor omului.

Prin sentinţa civilă nr. 1404/2024 din 5 iulie 2024, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtă, acţiunea reclamantei fiind respinsă, ca atare.

2. Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. a declarat apel, cale ordinară de atac ce a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia civilă nr. 924/2024 din 5 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

3. Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs, precizând că va depune motivele de recurs ulterior comunicării hotărârii atacate.

Intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, solicitând respingerea căii extraordinare de atac, ca inadmisibilă.

La 5 mai 2025, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimata-pârâtă şi admiterea recursului.

La 9 iulie 2025, recurenta-reclamantă a depus motivele de recurs, prin care a expus situaţia de fapt care a determinat introducerea acţiunii şi motivele invocate pe parcursul litigiului până în acest stadiu, solicitând, totodată, cheltuieli de judecată, precum şi judecata în lipsă.

Prin notele scrise depuse la 3 septembrie 2025, respectiv la 12 septembrie 2025, autoarea căii extraordinare de atac a reiterat motivele de recurs şi solicitarea de admitere a recursului.

4. Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 C. proc. civ. raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, putând exercita exclusiv acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Aşadar, instanţa nu are posibilitatea de a considera admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Totodată, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În cauză, la 30 martie 2023, reclamanta a învestit instanţa cu o cerere în materia asigurărilor sociale, întemeiată, în principal, pe dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Potrivit dispoziţiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010, "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel", iar conform art. 155 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, "Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă"; "Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive."

În conformitate cu dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 263/2010, prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Raportat la data introducerii acţiunii, respectiv 30 martie 2023, devin incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, potrivit cărora "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Aşadar, această normă reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

În acest cadru legislativ, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict/litigiu de asigurări sociale.

Cum textul legal evocat anterior exclude dreptul la recurs în litigiile de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol:

"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării", raportat la art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010.

În concluzie, întrucât decizia civilă nr. 924/2024 din 5 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale face parte din categoria hotărârilor definitive de la data pronunţării, rezultă că aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în cauză fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 924/2024 din 5 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 924/2024 din 5 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2025.