Request to complete judgment dismissed as barred by 15-day deadline for costs of judicial proceedings

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2025

Asupra cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 658 din 27 martie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 658 din 27 martie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-au respins recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. şi de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1111/2023 din 6 iulie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondate.

La data de 26 iunie 2025 s-a înregistrat cererea formulată de petenta A. S.R.L., prin care a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 658 din 27 martie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

În motivare, petenta a susţinut faptul că nu au fost acordate cheltuielile de judecată solicitate în faza procesuală a recursului.

Astfel, a arătat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia pronunţată în recurs, a analizat exclusiv motivul de (ne) legalitate invocat de pârâta B. S.A. privitor la cheltuielile de judecată acordate în faza procesuală a apelului către reclamantă. În schimb, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pentru faza procesuală a recursului nu a fost soluţionată de către instanţa supremă. Întrucât din cuprinsul deciziei nr. 658 din 27 martie 2025 rezultă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a omis să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată pentru recurs, devin pe deplin incidente prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., acestea reglementând un remediu procesual, la îndemâna părţilor, pentru a obţine o dezlegare completă a tuturor pretenţiilor deduse judecăţii. Prin urmare, faţă de dispoziţiile legale menţionate, cererea de completare a deciziei reprezintă singura cale procedurală la dispoziţia societăţii reclamante. Faţă de această împrejurare, petenta a solicitat instanţei să admită cererea de completare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.

Intimata B. S.A. a transmis la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată; în subsidiar, a solicitat compensarea cheltuielilor de judecată suportate de părţi în faza procesuală a recursului, în dosarul nr. x/2018, soluţionat de instanţa supremă la 27 martie 2025, cu consecinţa obligării societăţii A. S.R.L. la plata sumei de 149.906,42 RON; în temeiul art. 447 din C. proc. civ. coroborat cu art. 453 din acelaşi cod, a solicitat obligarea petentei A. S.R.L. la suportarea cheltuielilor de judecată aferente prezentei cauze în sumă de 9.542,23 RON, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar la termenul de judecată din 18 septembrie 2025.

Înalta Curte va analiza, cu prioritate, respectarea condiţiei de formă privind termenul de declarare a procedurii de completare a hotărârii, reţinând următoarele:

Termenul de exercitare a cererii de completare a hotărârii rezultă din dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., în speţa de faţă fiind de 15 zile de la pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o cale extraordinară de atac.

Înalta Curte reţine că nu pot fi incidente dispoziţiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., în forma modificată prin art. I pct. 41 din Legea nr. 310/2018, având în vedere aplicarea în timp a legii de procedură civilă.

Astfel, acestea se aplică numai proceselor şi executărilor începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, potrivit regulilor de aplicare în timp a normelor de procedură prevăzute de art. 24-27 din C. proc. civ.

În consecinţă, procesul de faţă fiind început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la 2 octombrie 2018, legea aplicabilă acestuia va fi C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Regula generală stabilită prin acest cod este aceea că legea nouă de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare, iar nu şi celor demarate anterior şi aflate în curs de desfăşurare. De la această regulă, codul instituie o singură derogare vizând legea aplicabilă mijloacelor de probă.

Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate, art. 24-27 din C. proc. civ. constituie norme generale de drept tranzitoriu, destinate a guverna conflicte de legi viitoare.

Principiul aplicării legii noi de procedură consacrat ca principiu general la nivelul Uniunii Europene nu poate fi reţinut, faţă de dispoziţiile art. 25 din C. proc. civ. care adoptă o soluţie distinctă în raport de art. 725 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, care reglementa principiul aplicării imediate a legii procesuale civile noi.

În prezent, regula este aceea că este incidentă legea în vigoare de la momentul începerii procesului, hotărârile fiind supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Sunt lipsite de fundament susţinerile reprezentantului convenţional al petentei, potrivit cărora recurenta-reclamantă A. S.R.L. nu a avut cunoştinţă de faptul că instanţa supremă nu s-a pronunţat cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate în faza procesuală a recursului, în condiţiile în care dispozitivul deciziei nr. 658 din 27 martie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost publicat pe site-ul instanţei supreme şi nu conţine nicio menţiune referitoare la cererile de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de părţi.

De altfel, articolul 453 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

În speţă, instanţa supremă constată că prin decizia nr. 658 din 27 martie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins atât recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., cât şi recursul declarat de pârâta B. S.A., dispoziţie care s-a repercutat şi asupra cererii accesorii, de acordare a cheltuielilor de judecată, care, astfel, nu au mai fost acordate.

Este adevărat că recursul promovat de recurenta-pârâtă a fost respins, astfel că s-ar fi putut avea în vedere acordarea unor cheltuieli de judecată către cealaltă parte, dar numai în condiţiile în care aceasta ar fi făcut o distincţie între cheltuielile de judecată aferente recursului propriu de cele necesare apărărilor prezentate, în combaterea recursului părţii adverse.

Or, în cauză, o asemenea defalcare nu a fost efectuată, aşa încât nu se poate identifica suma pe care petenta ar fi avansat-o pentru apărarea sa faţă de recursul declarat de pârâtă, singura care ar fi putut fi recuperată.

Cererea de faţă nici nu urmăreşte, de altfel, obţinerea unor astfel de cheltuieli, ci, în mod specific, doar pe cele aferente recursului promovat de petentă, a cărui soluţie de respingere a înglobat-o şi pe cea vizând cererea accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că decizia a cărei completare s-a solicitat a fost pronunţată la data de 27 martie 2025, iar cererea de faţă a fost depusă la instanţa de recurs la data de 26 iunie 2025, în condiţiile în care ultima zi pentru formularea acesteia era data de 14 aprilie 2025, având în vedere dispoziţiile art. 181 alin. (2) din C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Prin urmare, termenul de 15 zile prevăzut de art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. pentru formularea cererii de completare, se raportează la acest moment obiectiv, considerat a fi cel la care instanţa a pronunţat hotărârea. Astfel, întrucât decizia nr. 658 a fost pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 27 martie 2025, prezenta cerere de completare a dispozitivului apare ca fiind introdusă cu depăşirea termenului de 15 zile de la pronunţare prevăzut de art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, împrejurare faţă de care, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte deduse judecăţii nu mai pot fi analizate, excepţia tardivităţii fiind o excepţie de procedură absolută şi peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

În cauza de faţă, în raport de textele de lege evocate, se constată că nu a fost respectat termenul pentru declararea prezentei proceduri de completare a hotărârii, astfel încât urmează a se aplica sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, cererea petentei A. S.R.L. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 658 din 27 martie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, urmează să fie respinsă ca tardiv formulată, ca urmare a admiterii excepţiei de tardivitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 447 din C. proc. civ., "în cazul în care cererea de îndreptare, de lămurire sau de completare a hotărârii a fost admisă, cheltuielile făcute de parte în aceste cereri vor fi suportate de stat, din fondul constituit potrivit legii. Când cererea a fost respinsă, cheltuielile vor fi suportate de parte potrivit dreptului comun".

Conform art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., reţinând că petenta, prin respingerea cererii de completare al cărei titular este, a pierdut procesul şi se află, prin urmare, în culpă procesuală, Înalta Curte o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată către partea adversă.

În ceea ce priveşte însă cuantumul acestor cheltuieli de judecată, Înalta Curte constată că s-au depus înscrisuri doveditoare (factura fiscală nr. x din 16 septembrie 2025 şi ordinul de plată nr. x din 17 septembrie 2025 - dosarul nr. x/2018) din care rezultă că s-a achitat un onorariu avocatului intimatei, pentru procedura completării hotărârii, de 9.542,23 RON.

Uzând de dreptul conferit de prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acest onorariu este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, precum şi faţă de activitatea desfăşurată de avocat în această etapă procesuală.

Concret, fără a nega dreptul oricărui profesionist al dreptului de a-şi evalua propria activitate, constată că, în etapa soluţionării cererii de completare a dispozitivului hotărârii din recurs, mandatarul intimatei a depus la dosar întâmpinare şi s-a prezentat la singurul termen de judecată, în şedinţă publică, acordat în cauză - 18 septembrie 2025, termen la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii formulării cererii de completare.

Aşadar, reducerea onorariului avocatului, la un cuantum apreciat rezonabil, de 4.000 RON, se impune în raport de activitatea prestată de mandatarul intimatei, în exercitarea dreptului instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, sumele de această natură.

În consecinţă, Înalta Curte va obliga petenta A. S.R.L. să plătească intimatei B. S.A. suma de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocaţial redus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv formulată cererea petentei A. S.R.L. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 658 din 27 martie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Obligă petenta A. S.R.L. la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata B. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2025.