Moral damages for alleged illegal electricity supply interruption; scope of res judicata's positive effect on procedural standing

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă la 6 februarie 2024, reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 30, art. 33 şi art. 36 C. proc. civ., art. 61 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi gazelor naturale, coroborate cu prevederile art. 1.386 alin. (3), art. 1.277, art. 1.349 alin. (1), art. 2.502 C. civ., raportate la art. 16 alin. (2), art. 21, art. 22 din Constituţia României, a chemat în judecată pârâta B., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri morale în cuantum de 230.000 de euro pentru daune aduse demnităţii, onoarei şi reputaţiei sale prin sistarea ilegală a activităţii de furnizare a energiei electrice trifazice pentru atelierul electric, proprietatea familiei sale, din str. x, Motru, judeţul Gorj, în perioada 01.01.2022 - 01.07.2022.

Prin sentinţa nr. 54 din 28 mai 2024, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi a respins cererea de chemare în judecată în judecată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 500 din 31 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei primei instanţe, a fost anulată hotărârea apelată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă invocă faptul că instanţa de apel a pronunţat o soluţie care se întemeiază pe motive contradictorii şi străine de natura cauzei, reţinând în mod eronat că prima instanţă nu s-a pronunţat pe excepţia autorităţii/puterii de lucru judecat.

În acest sens, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel în mod netemeinic a admis apelul şi a trimis cauza spre rejudecare în vederea analizării autorităţii/puterii de lucru judecat de către prima instanţă, care s-a pronunţat pe aceste aspecte.

În susţinerea motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă arată că în mod eronat instanţa de apel a anulat hotărârea primei instanţe, prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi s-a respins cererea formulată de reclamantul A..

Potrivit recurentei-pârâte, Tribunalul Gorj a pronunţat o soluţie temeinică şi legală, admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în condiţiile în care s-a reţinut că atât schimbarea beneficiarului locului de consum, cât şi schimbarea furnizorului de energie electrică s-au realizat în conformitate cu dispoziţiile legale, neexistând o faptă ilicită din partea sa.

În continuare, recurenta-pârâtă expune exhaustiv argumente cu privire la situaţia de fapt, vizând locurile de consum, transferul dreptului de proprietate, schimbarea furnizorului şi încetarea relaţiilor contractuale, precizând că, la niciunul din cele două locuri de consum, furnizorul nu a dispus întreruperea furnizării energiei electrice.

Sub un ultim aspect, recurenta-pârâtă arată că pe rolul instanţelor judecătoreşti au mai existat litigii având aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, litigii înregistrate sub nr. x/2014, nr. y/2015, nr. z/2016, nr. w/2018, nr. t/2019, nr. s/2020, nr. q/2021, nr. r/2021, nr. 3910/95/2022, nr. 1510/95/2023 şi respectiv nr. 5427/95/2023 care priveau doar perioade diferite şi care au fost soluţionate definitiv în favoarea sa.

Astfel, cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii în prezenta cauză are acelaşi obiect (daune morale în forma continuă şi continuată de întrerupere abuzivă a furnizării energiei electrice către atelierul electric), fiind întemeiată pe aceeaşi cauză şi între aceleaşi părţi.

Deşi nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi, în contextul în care, deşi litigiile vizează aceleaşi părţi şi au acelaşi temei juridic, perioada de timp pentru care se solicită daunele morale sunt diferite, autoritatea de lucru judecat operează în speţă, ca prezumţie a autorităţii de lucru judecat, ce presupune un efect pozitiv al acestor hotărâri judecătoreşti şi a problemelor dezlegate definitiv, cu privire la aspectele litigioase dintre părţi.

În condiţiile în care, în litigiile anterioare, s-a statuat, cu putere de lucru judecat, că reclamantul A. nu face dovada dreptului său de proprietate asupra construcţiei Atelier de întreţinere (electric), ce a fost înstrăinat împreună cu instalaţia electrică, nu se mai justifică, în speţă, calitatea sa procesuală, întrucât între actualul proprietar şi C. S.A. (fostă B.) a avut loc o preluare a contractului de furnizare a energiei electrice a locului de consum. Aceste aspecte nu mai pot fi readuse în faţa instanţei, printr-un proces ulterior, având ca obiect aceleaşi daune morale, pentru săvârşirea aceleiaşi presupuse fapte ilicite.

La 12 februarie 2025, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondată.

La 18 februarie 2025, întâmpinarea a fost comunicată recurentei-pârâte, iar aceasta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul declarat de recurenta-pârâtă este nefondat, pentru considerentele care urmează:

Sub aspectul parcursului litigios, Înalta Curte reţine că, prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri morale în cuantum de 230.000 de euro pentru daune aduse demnităţii, onoarei şi reputaţiei sale prin sistarea ilegală a activităţii de furnizare a energiei electrice trifazice pentru atelierul electric, proprietatea familiei sale, din str. x, Motru, judeţul Gorj, în perioada 01.01.2022 - 01.07.2022.

Prin sentinţa nr. 54 din 28 mai 2024, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi a respins cererea de chemare în judecată în judecată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 500 din 31 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 54 din 28 mai 2024, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a fost anulată hotărârea apelată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, Curtea reţinând că prima instanţă a omis să se pronunţe asupra excepţiei invocate de reclamant cu privire la dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. în raport de decizia nr. 989/2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia nr. 265/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând recursului promovat de pârâtă în raport de criticile circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a porni de la premisa că obligaţia de motivare a hotărârii reprezintă unul dintre aspectele esenţiale ale dreptului la un proces echitabil, constând în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, corelativ cu obligaţia instanţei ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv.

Astfel, judecătorii au obligaţia, în asigurarea dreptului la un proces echitabil al tuturor părţilor implicate, de a indica cu suficientă claritate motivele pe care îşi întemeiază soluţia, astfel încât orice parte interesată să aibă posibilitatea de-a avea convingerea că argumentele sale au fost în mod efectiv ascultate şi analizate, iar considerentele hotărârii trebuie să-şi găsească raţiunea în cadrul probelor administrate în cauză, astfel cum impune art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că instanţa de apel a respectat dispoziţiile de procedură indicate mai sus, constatând că prima instanţă a analizat autoritatea de lucru judecat invocată în cauză prin prisma dispoziţiilor art. 431 alin. (1) C. proc. civ. şi a omis să analizeze efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat invocat de reclamant, în raport de prevederile art. 431 alin. (2) din acelaşi cod.

Înalta Curte arată că autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior şi, în cazul efectului pozitiv, instanţa nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situaţii juridice.

Or, în mod legal instanţa de prim control judiciar a constatat că prima instanţă nu a analizat, în soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2017, în raport de dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., motivele nefiind contradictorii ori străine de natura cauzei.

Sub un ultim aspect, Înalta Curte arată că argumentele dezvoltate în susţinerea motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi analizate, pe de o parte în raport de limitele judecăţii realizate în apel, iar pe de altă parte, motivat de faptul că, dezlegând o cale de atac extraordinară, cu caracter neevolutiv, instanţei de recurs nu îi este permisă cercetarea prin probe, stabilirea, evaluarea sau reevaluarea juridică a faptelor.

În consecinţă, în raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei nr. 500 din 31 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei nr. 500 din 31 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2025.