Recourse for price cap on electricity supply dismissed as unfounded due to failure to file mandatory declaration under amended emergency order.

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la 6 ianuarie 2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat să se constate inexistenţa dreptului de creanţă în cuantum de 183.133,71 RON, conform facturii fiscale nr. x emise de către pârâtă.

La 17 mai 2023, reclamanta şi-a modificat pretenţiile iniţiale în sensul că a solicitat să se constate inexistenţa dreptului de creanţă în cuantum de 643.893,59 RON, conform facturii fiscale nr. x/04.05.2023 emise de către pârâtă pentru perioada 01.08.2022-31.03.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 4684 din 25 septembrie 2023, Judecătoria Piteşti, secţia Civilă a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeş sub acelaşi număr de dosar, la 28 septembrie 2023.

Prin sentinţa nr. 313 din 20 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Specializat Argeş a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 409/A-C din 8 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanţe.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, invocând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din perspectiva criticii ce vizează încălcarea art. 6 C. civ., art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 27/2022 în forma de dinainte de modificarea prin O.U.G. nr. 119/2022 (forma în vigoare la data de 18.07.2022) şi art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 27/2022 în forma modificată prin O.U.G. nr. 119/20222 (forma în vigoare la data de 1.09.2022), recurenta-reclamantă arată că dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor juridice încheiate după intrarea sa în vigoare.

În acest sens, precizează că plafonarea preţului energiei electrice furnizate consumatorilor noncasnici întreprinderi mici şi mijlocii, în care se încadrează, a fost acordată prin O.U.G. nr. 27/2022 pentru perioada 1 aprilie 2022 - 31 martie 2023, fără a fi nevoie de nicio manifestare de voinţă din partea clientului.

În dezvoltarea argumentelor sale, recurenta-reclamantă arată că nu a încheiat niciun contract de furnizare cu intimata-pârâtă, deoarece a fost preluată de aceasta în calitate de FUI (furnizor de ultimă instanţă), intimatei fiindu-i aplicabile dispoziţiile contractului cadru adoptat prin Ordinul A.N.R.E. nr. 91/2022.

Prin urmare, dispoziţiile legale aplicabile în vigoare la data începerii furnizării energiei electrice de către intimata-pârâtă în calitate de FUI sunt cele din art. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 27/2022.

Mai susţine recurenta-reclamantă că facilităţile acordate sub forma plafonării preţului la energie electrică furnizată se acordă pe o perioadă de timp, nu lunar.

Astfel, în raport de dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (5) din C. civ., recurenta-reclamantă susţine că legea sub imperiul căreia a început raportul de furnizare a energiei electrice guvernează întregul raport juridic pe întreaga perioadă de desfăşurare a acestuia.

În speţă, legea nouă este reprezentată de art. 1 alint (1) lit. c) din O.U.G. nr. 27/2022, modificată la data de 1.09.2022 prin O.U.G. nr. 119/2022, legea veche fiind art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 27/2022, în forma în vigoare la data preluării recurentei-reclamante de către intimata-pârâtă, adică forma din data de 17.08.2022.

Întrucât legea sub imperiul căreia s-a născut raportul juridic dintre părţi ultraactivează, iar aceasta nu conţine obligaţia privind depunerea declaraţiei pe proprie răspundere din partea reprezentantului legal pentru a putea beneficia de facilităţile privind plafonarea preţului, soluţia instanţei de apel este nelegală, ca urmare a aplicării greşite în timp a normelor de drept material.

Recurenta-reclamantă concluzionează în sensul că, în speţă, nu este incident art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 27/2022 astfel cum a fost modificat la data de 1.09.2022 prin O.U.G. nr. 119/2022, ci trebuia aplicat art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 27/2022 în forma în vigoare la data preluării sale de către intimată, adică forma din data de 17.08.2022.

La 7 martie 2025, intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului motivat de faptul că se argumentele dezvoltate reprezintă apărări de fond, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte va examina cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, excepţie pe care o va respinge, întrucât criticile dezvoltate de recurenta-reclamantă se circumscriu motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele care urmează:

Teza pe care recurenta-reclamantă şi-a fundament cererea de recurs, în sensul că nu este incident art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 27/2022 astfel cum a fost modificat la data de 1.09.2022 prin O.U.G. nr. 119/2022, ci trebuia aplicat art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 27/2022 în forma în vigoare la data preluării sale de către intimată, adică forma din data de 17.08.2022, nu poate fi validată.

În privinţa legii civile, art. 6 din noul C. civ. prevede că aceasta este aplicabilă cât timp este în vigoare şi că ea nu are putere retroactivă. Textul consfinţeşte astfel, ca regulă fundamentală de aplicare a legii civile, neretroactivitatea legii civile noi, în sensul că facta praeterita (trecutul juridic) nu se află sub acţiunea acesteia. Apoi textul consacră aplicarea imediată a legii civile noi tuturor actelor şi faptelor juridice încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, efectelor acestora, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. În fine, ultraactivitatea legii civile vechi este o expresie a principiului tempus regit actum, în sensul că actul juridic, odată încheiat, reprezintă o situaţie juridică definitiv stabilită care împiedică obligarea părţilor acestuia la a face altceva decât prevedea legea în vigoare la data încheierii actului.

În raport de aceste considerente teoretice, Înalta Curte arată că intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 119/2022 a produs modificări structurale importante, în raport de dispoziţiile O.U.G. nr. 27/2022.

În concret, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 119/2022, au operat două veritabile scheme de sprijin reglementate de O.U.G. nr. 27/2022, una pentru perioada 1 aprilie 2022-31 august 2022, iar alta pentru perioada 1 septembrie 2022-31 august 2023.

Ca atare, aplicarea formei anterioare a O.U.G. nr. 27/2022, invocată de recurenta-reclamantă, a fost limitată până la data de 31 august 2022, respectiv până la consumul aferent acestei luni, urmând ca de la 1 septembrie 2022 şi până la 31 august 2023 să fie aplicabilă noua schemă de sprijin în domeniul energiei, conform prevederilor modificate prin O.U.G. nr. 119/2022.

Se impune a se sublinia faptul că măsurile instituite prin O.U.G. nr. 119/2022 sunt de imediată aplicare, începând cu 1 septembrie 2022, fiind incidente în speţă, contrar argumentelor recurentei-reclamante.

Totodată, Înalta Curte mai reţine că, potrivit art. II din O.U.G. nr. 119/2022, " (1)Pentru a beneficia de facilităţile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă a Guvernului începând cu data de 1 septembrie 2022, beneficiarii prevăzuţi la art. 1 alin. (1), lit. c) -e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2022, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 206/2022, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia de a depune către furnizorul de energie electrică o solicitare însoţită de o declaraţie pe propria răspundere, în termen de maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Modelele pentru solicitare şi pentru declaraţia pe propria răspundere sunt prevăzute în anexele nr. 4 şi 5, care fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă. (2) Beneficiarii care se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) -e), care nu au depus solicitarea însoţită de o declaraţie pe propria răspundere în termenul prevăzut la alin. (1), precum şi cei înfiinţaţi după data de 1 septembrie 2022 beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă începând cu data de 1 a lunii următoare depunerii acestora la furnizor".

Prevederile art. II din O.U.G. nr. 119/2022 trebuie interpretate coroborat cu Anexele nr. 4 şi 5 la acelaşi act normativ, acesta reglementând un veritabil mecanism de eligibilitate pentru anumiţi clienţi finali beneficiari ai O.U.G. nr. 27/2022, pentru consumul ulterior datei de 1 septembrie 2022. În acest sens, aceştia vor depune, până la 1 octombrie 2022, la furnizori, o solicitare şi o declaraţie pe proprie răspundere, completate conform anexelor indicate mai sus, în cazul nerespectării acestui termen, urmând a beneficia de prevederile ordonanţei de urgenţă începând cu data de 1 a lunii următoare depunerii acestora la furnizor.

Ca atare, în raport de situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel şi necontestată de părţi (situaţie de fapt ce nu poate face obiectul analizei instanţei de recurs), Înalta Curte reţine aplicarea judicioasă de către instanţa de apel a prevederilor O.U.G. nr. 27/2022, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 119/2022, cu respectarea dispoziţiilor art. 6 C. civ.

În consecinţă, în raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, va respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă C. S.A. şi, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 409/A-C din 8 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă C. S.A.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 409/A-C din 8 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2025.