Cassation appeal for absolute nullity of property sale for alleged fraud dismissed as procedurally non-compliant with mandatory appeal requirements

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 31 mai 2023 pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă, sub nr. x/2023, reclamantul Municipiul Giurgiu, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L. şi B. S.R.L., a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare autentificat sub nr. x/04.07.2011, încheiat cu prima pârâtă şi a actelor subsecvente acestuia încheiate, în urma vânzării, cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 1557 coroborat cu art. 1552 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 22/2024 din 17 mai 2024, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a decăderii reclamantului din dreptul de a mai formula cerere modificatoare, invocate de pârâtele B. S.R.L. şi C. S.R.L.

A fost respinsă acţiunea precizată, formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele.

În baza art. 66 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 91 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, a fost admisă, în parte, cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta principală C. S.R.L.

S-a dispus radierea din cărţile funciare nr. x Giurgiu a notării privind "condiţia de a edifice un obiectiv de interes public şi anume un stadion cu funcţii aferente construit la standardele U.E.F.A.".

Au fost respinse, ca rămase fără obiect, capetele de cerere 1 şi 2 din cererea de intervenţie principală.

A fost admisă, în parte, cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, a fost obligat reclamantul să plătească intervenientului principal suma de 1550 RON, reprezentând cheltuieli de judecată şi a fost respinsă cererea formulată de pârâta B. S.R.L. având ca obiect obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta U.A.T. Municipiul Giurgiu.

Prin decizia civilă nr. 1792 din 28 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins apelul formulat de apelanta-reclamantă, ca nefondat, fiind obligată apelanta la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, astfel cum au fost reduse.

3. Împotriva acestei decizii, la data de 30 ianuarie 2025, a formulat recurs reclamanta U.A.T. MUNICIPIUL GIURGIU - prin PRIMAR, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi rejudecând, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare pe care l-a încheiat cu A. S.R.L., autentificat cu nr. x/14.07.2011, de către B.N.P. D., precum şi a celor două contracte de vânzare-cumpărare perfectate ulterior, cu privire la aceleaşi suprafeţe de teren, respectiv Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între A. S.R.L. şi B. S.R.L., autentificat cu nr. x/05.05.2020 de E. şi Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între B. S.R.L. şi C. S.R.L., autentificat cu nr. x/22.03.2022 de către B.I.N. F..

În esenţă, recurenta-reclamantă a susţinut că decizia recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material ce reglementează nulitatea absolută, instanţa de apel considerând în mod neîntemeiat că nu au fost prezentate argumente din care să rezulte că partea cocontractantă ar fi folosit manopere dolosive pentru a induce în eroare şi a o determina să încheie contractul autentificat sub nr. x/04.07.2011, precum şi că neexecutarea obligaţiilor contractuale asumate nu este de natură a atrage sancţiunea nulităţii absolute a contractului. Instanţa de apel nu a ţinut cont că vânzarea- cumpărarea s-a încheiat doar pentru că cumpărătorul şi-a asumat situaţia urbanistică şi juridică a celor trei terenuri, astfel cum a fost stabilită în caietul de sarcini - anexa 3 la H.C.L. 99/28.04.2011 şi nu a avut în vedere condiţia cu care se vând aceste terenuri, aceea de a edifica un obiectiv de interes public, şi anume un stadion cu funcţiuni aferente, construit la standarde UEFA, în lipsa asumării acestei condiţii din partea cumpărătorului, contractul nemaifiind încheiat.

Aşadar, se arată de către recurentă că la încheierea contractului, consimţământul său a fost viciat prin dol, potrivit art. 953 din C. civ. de la 1864, situaţie ce se subînţelegea, chiar dacă pe fondul cauzei nu a fost indicat în mod expres. Prin urmare, ţinând cont de prevederile art. 960 C. civ., contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută.

Instanţa de apel a considerat că nu au fost prezentate motive de apel concrete care să vizeze soluţia pronunţată de către prima instanţă cu privire la cererea de intervenţie voluntară principală formulată de intervenienta C. S.R.L.

Însă, susţine recurenta-reclamantă, respingerea cererii de intervenţie voluntară principală reprezintă o consecinţă a constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare- cumpărare autentificat cu nr. x/14.07.2011, precum şi a contractelor de vânzare- cumpărare perfectate ulterior, respectiv contractele autentificate cu nr. x şi cu nr. y/22.03.2022.

La data de 26 martie 2025, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata- pârâtă B. S.R.L. şi de intimata-intervenientă C. S.R.L., prin care a fost invocată excepţia nulităţii recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., solicitându-se anularea recursului, dat fiind că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În măsura în care se va aprecia că recursul poate fi, totuşi, încadrat într-unul dintre motivele de casare, s-a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate, ca fiind legală şi temeinic motivată.

4. Înalta Curte, analizând, cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, sancţiunea nulităţii "intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Recursul, fiind o cale de atac de reformare, prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, este necesar ca acesta să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, impunându-se, totodată, dezvoltarea acestora, din care să rezulte nelegalităţile identificate în legătură cu hotărârea supusă recursului.

În cauză, deşi recurenta-reclamantă U.A.T. MUNICIPIUL GIURGIU- prin PRIMAR a indicat prin cererea de recurs motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care se referă la pronunţarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, examenul cererii de recurs relevă că nu pot fi decelate critici de nelegalitate a deciziei din apel, care să poată fi încadrate în vreunul din motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., partea rezumându-se la enunţarea unor susţineri lipsite de caracter concret şi aplicat şi reluând, în mare parte, motivele de apel formulate.

Astfel, se constată că, deşi recurenta a indicat atât dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât şi normele de drept material, care, în opinia sa, atrag incidenţa motivului de casare menţionat, argumentele expuse, referitoare la dol şi pretinsa aplicare greşită a dispoziţiilor art. 953 şi art. 960 C. civ. vizează aspecte ce ţin de situaţia de fapt a cauzei şi de probatoriul administrat; de altfel, recurenta-reclamantă nu critică soluţia de înlăturare a motivului de nulitate invocat, respectiv dolul, ci faptul că instanţa de apel ar fi apreciat că nu i s-ar fi prezentat argumente suficiente din care să rezulte că s-ar fi folosit manopere dolosive la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Argumentele aduse în sprijinul acestor aşa-zise critici de nelegalitate nu s-au conformat, aşadar, caracterului specific al căii extraordinare de atac a recursului, întrucât au vizat aspecte de netemeinicie ce nu pot fi avute în vedere de către instanţa de control judiciar, textele de lege pretins încălcate au fost invocate pur formal, nefiind urmate de apărări care să le susţină.

Or, fără invocarea unor critici vizând eventuale erori de raţionament ale instanţei de apel, apte să fie încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu se poate considera că recurenta şi-a îndeplinit obligaţia de motivare a recursului.

Recurenta a făcut referire şi la probaţiune, însă, probele şi modul de apreciere a acestora în cadrul judecăţii pe fond nu pot face obiectul cenzurii în recurs. În calea extraordinară de atac a recursului, nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ci se analizează exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel, din perspectiva criticilor formulate de recurent şi a motivelor de casare prevăzute de lege.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii în raport cu soluţia atacată, ci expunerea tuturor argumentelor de drept, în sensul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pentru care, din punctul de vedere al părţii, a fost pronunţată o hotărâre nelegală.

În concluzie, se reţine că recurenta nu critică considerentele instanţei de apel şi nu arată în ce modalitate decizia atacată este contrară legii, susţinerile sale neputând fi încadrate în niciunul dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Dat fiind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, rezultă că, în cazul nemotivării corespunzătoare, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii prevăzută de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamanta U.A.T. Municipiul Giurgiu prin Primar împotriva deciziei civile nr. 1792 din 28 noiembrie 2024, proununţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta U.A.T. MUNICIPIUL GIURGIU prin PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 1792 din 28 noiembrie 2024, proununţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2025.