Cassation appeal nullified for failing to formulate concrete illegality grounds distinct from factual findings

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 11 noiembrie 2022, pe rolul Tribunalului Gorj, secţia I civilă, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Cabinet Individual de Avocatură B., C. şi Cabinet Individual de Avocatură D., D., anularea contractelor de asistenţă juridică seria x nr. x/03.04.2020 şi GJ/0053431 nr. 81/23.03.2014, precum şi acordarea de despăgubiri.

Prin cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată depusă la data de 28 februarie 2023, reclamanta A. a solicitat atât anularea contractelor de asistenţă juridică seria x nr. x/03.04.2020 şi GJ/0053431 nr. 81/23.03.2014, acordarea de despăgubiri, cât şi anularea procesului-verbal nr. x din 02 septembrie 2020.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin decizia civilă nr. 123 din 22 mai 2023, Tribunalul Gorj, secţia I civilă, a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta A..

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 114 din 28 martie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A..

4. Calea de atac declarată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 114 din 28 martie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea căii extraordinare de atac şi rejudecarea cauzei.

Prin cererea de recurs, reclamanta a criticat hotărârea instanţei de apel susţinând că instanţa a păstrat hotărârea primei instanţei, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, fără a fi preocupată de aflarea adevărului şi stabilirea stării de fapt.

Reclamanta a prezentat elemente ale situaţiei de fapt derivate atât din dosarul nr. x/2014, cât şi din circuitul procesual al prezentei cauze, reiterând susţinerile expuse prin cererea de apel şi arătându-şi nemulţumirea faţă de faptul că instanţa de apel nu a avut în vedere aceste împrejurări la soluţionarea căii de atac.

În dezvoltarea susţinerilor, reclamanta a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., arătând că imparţialitatea şi independenţa instanţa de apel s-a rezumat la recunoaşterea apelului drept cale de atac. Or, instanţa de apel trebuia să exercite un control judiciar asupra hotărârii primei instanţe şi să constate lipsa de independenţă şi imparţialitate a instanţei de fond, care a fost alcătuită din judecătorul ce s-a antepronunţat în dosarul nr. x/2014, asupra modalităţii diferite de stabilire a onorariilor avocaţiale. Reclamanta precizează că tribunalul a fost alcătuit nelegal întrucât desemnarea aceluiaşi judecător în cauze succesive nu este probabilă în condiţiile existenţei a 14 judecători la nivelul acestei instanţe.

Reclamanta a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., cu referire la tratamentul discreţionar al curţii de apel, care, în opinia sa, la fel ca prima instanţă, nu a analizat situaţia de fapt şi nu a stăruit la aflarea adevărului în cauză, contrar art. 22 din C. proc. civ.

Totodată, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., reclamanta a susţinut că instanţele fondului au încălcat competenţa stabilită prin R.I.L. nr. 1/2023, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată.

Reclamanta a arătat că hotărârile pronunţate nu recunosc autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2131/2013, pronunţate pe Înalta Curte în dosarul nr. x/2011, a deciziei nr. 96/2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2014 şi a deciziei nr. 7597/2013 a Curţii de Apel Craiova, pronunţate în dosarul nr. x/2009, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 din C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reclamanta a expus susţineri referitoare la obiectul cererii de chemare în judecată cu care a învestit prima instanţă, elementele de fapt din care au rezultat onorariile avocaţiale; sunt prezentate o serie de dispoziţii legale din C. proc. civ., Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi Statutul profesiei de avocat aprobat prin Hotărârea nr. 64/2011 Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

A apreciat că se impune constatarea nulităţii contractelor de asistenţă juridică, susţinând că atât anularea contractelor, cât şi daunele cerute au în comun dosarul x/2014, deciziile pronunţate în cadrul acestui dosar, cât şi modul în care "apărătorii adevărului" au înţeles să apere interesul legitim.

În concluzie, reclamanta a solicitat anularea contractelor de asistenţă juridică şi a procesului-verbal nr. x/02.09.2020, precum şi acordarea de daune morale pentru atingerea adusă demnităţii şi patrimoniului său.

5. Apărări formulate

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul Cabinetul Individual de Avocatură B. a invocat excepţia tardivităţii recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fixat termen la data de 10 aprilie 2025, pentru soluţionarea recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 114 din 28 martie 2024, a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

La termenul din data de 10 aprilie 2025, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată din oficiu, şi, a amânat pronunţarea la 17 aprilie 2025, pentru soluţionarea cererii de recuzare formulată în cauză.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate a căii extraordinare de atac, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai pentru motivele de nelegalitate şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate; b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune că "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate susţinute.

În cauza pendinte, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs, se invocă, în mod formal, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi pct. 4-8 din C. proc. civ., din analiza argumentelor expuse nefiind posibilă încadrarea acestora în motivele de recurs expres şi limitativ prevăzute de textul legal menţionat.

Astfel, cerinţa motivării recursului implică în mod necesar, cum deja s-a menţionat, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea atacată, pentru ca instanţa învestită cu soluţionarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv, nefiind suficientă menţiunea potrivit căreia hotărârea recurată este nelegală. De asemenea, este necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Or, aceste cerinţe anterior precizate nu sunt îndeplinite în cauză.

Înalta Curte constată că, fără a se grefa pe considerentele instanţei de apel, recurenta a înţeles să supună judecăţii aceleaşi argumente şi susţineri ca cele îndreptate împotriva hotărârii tribunalului.

După o expunere amplă a circumstanţelor factuale şi a litigiilor anterioare care au condus la iniţierea prezentului demers judiciar, recurenta a invocat o serie de nemulţumiri legate de lipsa rolului activ al instanţelor de fond în aflarea adevărului şi stabilirea stării de fapt, aspect care reflectă, potrivit recurentei, lipsa de imparţialitate şi independenţă a acestora.

Înalta Curte constată însă că argumentele referitoare la stabilirea situaţiei de fapt şi la aprecierea probelor de către instanţa de apel se plasează în afara controlului judiciar al instanţei de recurs. Stabilirea situaţiei de fapt şi analiza probatoriilor sunt elemente ce se circumscriu exclusiv competenţei instanţelor devolutive, criticile referitoare la aceste aspecte nefiind, oricum, subsumabile motivelor de recurs consacrate expres prin prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

De altfel, mare majoritate a susţinerilor recurentei aduc în discuţie critici legate de modul de desfăşurare a judecăţii în cadrul litigiilor anterioare, critici care excedează obiectului învestirii instanţei în cadrul prezentului demers judiciar şi care au fost, de altfel, formulate şi în faţa instanţei de apel.

Or, preluarea întocmai a motivelor căii de atac anterioare, fără a combate considerentele regăsite în hotărârea atacată, echivalează cu lipsa dezvoltării unor motive de nelegalitate, din perspectiva prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Astfel, recurenta nu aduce critici punctuale, susceptibile de a fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., cu privire la constatările instanţei de apel în legătură cu: legalitatea clauzei de stabilire a onorariului de succes de către intimaţi, a aspectelor referitoare la procesul-verbal nr. x/02.09.2020, încheiat între intimaţii S.C. Complexul Energetic S.A. şi C., în calitate de mandatar al recurentei, ori a modalităţii de soluţionare a capătului de cerere privind daunele morale solicitate.

În realitate, recurenta urmăreşte readucerea, inadecvat procedural, în faţa instanţei de recurs, a circumstanţelor factuale prezentate în etapele anterioare, pentru a genera o nouă judecată asupra fondului, aspect incompatibil cu specificul căii de atac extraordinare declarate în cauză.

Prin urmare, dată fiind omisiunea formulării unor critici concrete privind dezlegările date de către instanţa de apel, care, totodată, să antameze chestiuni de nelegalitate, instanţa de recurs nu poate proceda la examinarea susţinerilor părţii vizând doar situaţia de fapt şi probatoriul administrat, susţineri ce lasă în afara judecăţii statuările instanţei de apel asupra celor invocate.

În consecinţă, se reţine, pe de o parte, că memoriul de recurs nu cuprinde critici care să poată fi subsumate vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că nu există motive care să poată fi examinate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conţinutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac sau vizează elemente de temeinicie sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să anuleze recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 114 din 28 martie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 114 din 28 martie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.