Update of judicial reconstruction obligation via inflation index: plaintiff's appeal annulled for lack of legal grounds, defendant's appeal dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia I civilă la data de 19 iulie 2022, sub nr. x/2022, astfel cum a fost modificată succesiv la data de 14 şi 18 noiembrie 2022, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtelor B. S.A. Târgu Jiu şi B. S.A. Târgu Jiu - Sucursala Minieră (Direcţia Minieră) Târgu Jiu la actualizarea valorii obligaţiei de a face instituite prin decizia civilă nr. 576/24.06.2020, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 96/17.03.2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, în raport de indicii de actualizare a valorii construcţiilor cu destinaţia de locuinţă utilizaţi de normativele în vigoare pentru evaluarea construcţiilor, aferenţi perioadei ce a urmat întocmirii raportului de contraexpertiză în dosarul nr. x/2014, astfel cum s-a procedat şi la evaluarea imobilelor prin raportul de contraexpertiză întocmit în dosarul nr. x/2014. De asemenea, s-a solicitat şi obligarea la plata de despăgubiri.

Prin întâmpinare, pârâta B. S.A. a invocat excepţia netimbrării şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 139 din 06 iunie 2023, Tribunalul Gorj, secţia I civilă, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată prin întâmpinare.

A admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta A., astfel cum a fost modificată.

A dispus actualizarea valorii obligaţiei de a face instituite în sarcina pârâtelor B. S.A. Târgu Jiu şi B. S.A. Târgu Jiu - Sucursala Minieră (Direcţia Minieră) Târgu Jiu, prin decizia civilă nr. 576/24.06.2020 pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 96/17.03.2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, cu indicele de inflaţie, şi a constatat că valoarea actualizată a obligaţiei de a face este de 524.924 RON.

A obligat pârâtele B. S.A. Târgu Jiu şi B. S.A. Târgu Jiu - Sucursala Minieră (Direcţia Minieră) Târgu Jiu să execute obligaţia de a face instituită prin decizia civilă nr. 576/24.06.2020, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 96/17.03.2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, prin luarea în considerare a valorii actualizate a obligaţiei de a face, iar în caz contrar, a abilitat reclamanta să execute obligaţia de a face pe cheltuiala pârâtelor, prin luarea în considerare a valorii actualizate a obligaţiei de a face.

A fost respinsă în rest acţiunea, ca neîntemeiată.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 2537,05 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel atât reclamanta A., cât şi pârâta B. S.A.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 251 din 04 iulie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamanta A. şi de pârâta B. S.A.

4. Calea de atac declarată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 251 din 04 iulie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă au declarat recurs atât reclamanta A., precum şi pârâta B. S.A.

4.1. Prin cererea de recurs formulată, recurenta A. a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi rejudecarea cauzei. Apreciază că sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1,3 5,-8 din C. proc. civ.

În opinia sa, instanţa de apel a stabilit abuziv taxa de 390,1 RON lunar timp de 20 de ani şi nu a luat în considerare RIL nr. 1/2023; instanţa nu a exercitat un rol activ în aflarea adevărului în cauză şi nu a cenzurat hotărârea pronunţată de tribunal.

Recurenta susţine că, potrivit prevederilor art. 519 - 521 din C. proc. civ., competenţa dezlegării unor chestiuni de drept aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care se aplică şi aspectelor referitoare la taxe.

Recurenta invocă tratamentul discreţionar al curţii de apel care, la fel ca prima instanţa, nu a analizat situaţia de fapt şi nu a stăruit la aflarea adevărului în cauză, contrar art. 22 din C. proc. civ.

Apreciază recurenta faptul că instanţele fondului au încălcat competenţa stabilită prin RIL nr. 1/2023, deşi au calificat obiectul cererii de chemare în judecată ca fiind acţiune în răspundere civilă delictuală.

Se mai susţine că hotărârile pronunţate nu recunosc autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2014, a deciziei nr. 7597/2013 a Curţii de Apel Craiova, pronunţate în dosarul nr. x/2009, a deciziei nr. 2131/2013 pronunţate de Înalta Curte în dosarul nr. x/2011.

În continuare, recurenta expune susţineri referitoare la obiectul cererii de chemare în judecată cu care a învestit prima instanţă, la parcursul procesual al dosarului de fond, precum şi la situaţia de fapt din care a rezultat suma cu privire la care prima instanţă a dispus actualizarea şi obligarea pârâtei la executarea obligaţiei de a face instituită prin decizia civilă nr. 576/24.06.2020, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 96/17.03.2022 a Curţii de Apel Alba Iulia; sunt prezentate o serie de dispoziţii legale din O.U.G. nr. 82/2013, C. civ., RIL nr. 1/2023, CEDO, C. proc. civ.

4.1. Prin cererea de recurs formulată, recurenta B. S.A. a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, cu consecinţa admiterii excepţiilor invocate, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii, ca nefondată. Apreciază că sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5-8 din C. proc. civ.

În opinia recurentei, instanţa de apel a respins în mod greşit excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, câtă vreme solicitarea reclamantei de actualizare a valorii de reconstrucţie şi de plata a penalităţilor nu întrunea condiţiile de acordare a acestora.

Reclamanta nu putea solicita, iar prima instanţă nu putea acorda penalităţile de întârziere prevăzute de art. 906 din C. proc. civ. întrucât, în speţă, nu există un titlu în baza căruia acestea să poată fi acordate. Astfel, reclamanta nu a înţeles să pună în executare decizia civilă nr. 576/2020, pronunţată de Tribunalul Gorj la data de 24 iunie 2020, în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 96 din data de 17.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, hotărâre executorie potrivit art. 633 pct. 1 din C. proc. civ.

În schimb, pârâta a pus în executare de bunăvoie obligaţiile stabilite în sarcina acesteia, prin solicitarea adresată reclamantei creditoare de exprimare a acordului cu privire la modalitatea de îndeplinire a obligaţiei de către societatea debitoare. Astfel, reclamanta a fost de acord cu înlocuirea obligaţiei de reconstrucţie cu o obligaţie pecuniară prin plata contravalorii reconstrucţiei gospodăriei individuale, conform procesului-verbal nr. x/2020, suma fiind consemnată pe numele creditoarei la C..

Cu toate acestea, ulterior reclamanta a comunicat că avocatul ales nu o mai reprezintă (fără a depune o dovadă clară de retragere a mandatului acordat), situaţie în care societatea pârâtă de bună credinţă a revenit în scris către reclamantă invitând-o să-şi exprime în scris opţiunea pentru înlocuirea obligaţiei de reconstrucţie cu o obligaţie pecuniară (reconstrucţia imobilelor urmând să fie efectuată de către aceasta din banii avansaţi de către societate).

Or, nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate acţiunea formulată trebuia respinsă cel puţin sub aspectul capetelor de cerere privind plata penalităţilor şi a daunelor morale.

Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a apreciat greşit că în cauză nu este incidentă puterea de lucru judecat ce derivă din hotărârea nr. 123/2023 pronunţată în dosarul nr. x/2002, prin care s-a respins acţiunea reclamantei cu privire la anularea contractelor de asistenţă juridică, obligarea la daune morale şi actualizarea obligaţiei de reconstrucţie a imobilului.

Astfel, prin această hotărâre s-a statuat cu putere de lucru judecat că pretenţiile îndreptate împotriva pârâtei Societăţii Complexul Energetic Oltenia S.A. sunt nefondate.

Sub un alt aspect, recurenta-pârâtă invocă greşita respingere de către instanţele de fond a solicitării de respingere a raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic judiciar D. şi a răspunsurilor la obiecţiunile formulate de B. S.A. sau de încuviinţare a unei noi expertize tehnice judiciare întrucât expertul nu a clarificat obiecţiunile formulate de pârâtă.

Mai susţine recurenta faptul că statuările instanţei de apel cu privire la fondul cauzei sunt incorecte. Prezentând aspectele de fapt care au condus reclamanta la formularea prezentului demers judiciar, derivate din decizia civilă nr. 576/24.06.2020 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 96/17.03.2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, recurenta afirmă că instanţele de fond nu au motivat temeiul de fapt şi de drept prin care au dispus actualizarea valorii de reconstrucţie în lipsa unei culpe a recurentei-pârâte, prin raportare la starea de fapt legată de punerea în executare a deciziei civilă nr. 576/24.06.2020 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2014, solicitarea de actualizare şi de obligare la plata de daune ca urmare a neexecutării fiind neîntemeiată.

5. Apărări formulate

La data de 14 noiembrie 2024, recurenta-reclamantă A. a depus întâmpinare la recursul recurentei-pârâte prin care a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fixat termen la data de 10 aprilie 2025, pentru soluţionarea recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 251 din 4 iulie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

La termenul din data de 10 aprilie 2025, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursurilor, precum şi asupra fondului acestora.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A., invocată de recurenta-reclamantă A., Înalta Curte constată următoarele:

Faţă de prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii căii de atac intervine numai în situaţia în care niciuna dintre criticile aduse prin cererea de recurs nu poate fi încadrată în motivele de casare prevăzute de lege, împrejurare care nu se verifică în speţa de faţă.

Această sancţiunea priveşte calea de atac în ansamblul său, astfel încât ea nu va opera în măsura în care cel puţin unul dintre motivele invocate reprezintă o critică de nelegalitate, susceptibilă de a fi analizată în contextul art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. - şi chiar dacă partea a procedat la o încadrare juridică eronată -, urmând a nu fi primite criticile de netemeinicie, prin care se urmăreşte schimbarea situaţiei de fapt reţinute de instanţa de apel, pe baza probelor administrate, ori cele formulate direct în recurs, aşadar omisso medio.

În cauză însă, din cuprinsul cererii de recurs, se decelează critici de nelegalitate, cum ar fi cele privind greşita respingere a excepţiei inadmisibilităţii, modalitatea de soluţionare a argumentelor privind excepţia puterii de lucru judecat ori aplicarea eronată a normelor de drept material de către instanţa de apel, care a condus la respingerea căii de atac formulată de pârâtă în această etapă procesuală, care pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

În consecinţă, având în vedere că parte din susţinerile recurentei-pârâte se circumscriu motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 486 alin. (1) şi ale art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de către recurenta-reclamantă A. şi va proceda la analiza pe fond a căii de atac.

Analizând recursul recurentei - reclamante, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate a căii extraordinare de atac, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor, iar dispoziţiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din acelaşi act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Aşadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menţionate în art. 488 din C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Înalta Curte reţine că, prin cererea de recurs dedusă judecăţii de reclamantă nu au fost formulate critici de nelegalitate care să vizeze decizia atacată, nefiind expuse argumentele pentru care nu este legală soluţia dispusă de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, de respingere, ca nefondat, a apelului acestei părţi împotriva sentinţei civile nr. 139 din 06 iunie 2023 a Tribunalului Gorj, secţia I civilă.

Astfel, recurenta reclamantă nu aduce critici punctuale, susceptibile de a fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., cu privire la constatările instanţei de apel în legătură cu: corecta şi completa soluţionare de către tribunal a primului capăt de cerere, modalitatea de apreciere a relevanţei procesului-verbal nr. x/2020 de către prima instanţă, considerentele referitoare la limitele titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 576/2020, pronunţată în dosarul nr. x/2014, statuările cu privire la corecta soluţionare de către tribunal a criteriului în funcţie de care a dispus actualizarea obligaţiei de a face, motivate din perspectiva efectului autorităţii de lucru judecat, ori considerentelor prin care instanţa de apel răspunde criticilor reclamantei în legătură cu nevalorificarea concluziilor expertizei efectuate, competenţei materiale stabilite în cauză prin raportare la valoare, precum şi a soluţiei pronunţate de tribunal cu privire la capătul de cerere ce a vizat acordarea de daune morale.

Pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanţa de recurs, nereprezentând critici ale hotărârii recurate, aspectele invocate de către recurentă cu referire la situaţia de fapt şi la litigiile anterioare din care a rezultat obiectul obligaţiei de actualizare, cu privire la care prima instanţă a dispus actualizarea, ori nemulţumirea părţii referitoare la modalitatea de soluţionare a cauzei de către instanţa de apel şi nici susţinerile invocate strict formal vizând nerespectarea/stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei prin prisma valorii obiectului cererii.

În consecinţă, se reţine, pe de o parte, că memoriul de recurs nu cuprinde critici care să poată fi subsumate vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că nu există motive care să poată fi examinate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conţinutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac sau vizează elemente de temeinicie, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să anuleze recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 251 din 04 iulie 2024 114 din 28 martie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Examinând recursul recurentei - pârâte, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză, prin decizia recurată, instanţa de apel a confirmat soluţia primei instanţe, cu referire la respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii introductive şi, respectiv, la admiterea în parte a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă, în sensul actualizării valorii obligaţiei de a face instituită în sarcina pârâtelor B. S.A. Târgu Jiu şi B. S.A. Târgu Jiu - Sucursala Minieră (Direcţia Minieră) Târgu Jiu, prin decizia civilă nr. 576/24.06.2020, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 96/17.03.2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, cu indicele de inflaţie. Astfel, s-a constatat că valoarea actualizată a obligaţiei de a face este de 524.924 RON şi au fost obligate pârâtele la executarea obligaţiei de a face la valoarea actualizată, în caz contrar fiind abilitată reclamanta să execute obligaţia de a face pe cheltuiala pârâtelor la valoarea actualizată.

Cu privire la respingerea excepţiei inadmisibilităţii, instanţele de fond au reţinut că reclamanta nu a solicitat prin acţiunea introductivă aplicarea de penalităţi întemeiate pe prevederile art. 906 alin. (1) din C. proc. civ., petitul privind obligarea pârâtei la daune morale neconstituind o cerere în sensul dispoziţiilor legale anterior menţionate, pe care prima instanţă l-a şi respins în totalitate.

Instanţele devolutive au reţinut, în urma interpretării probatoriului administrat, că societatea pârâtă nu şi-a îndeplinit - în mod culpabil - obligaţia de a face stabilită în sarcina sa decizia civilă nr. 576/24.06.2020, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 96/17.03.2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, fiind incidente în cauză prevederile art. 1530 din C. civ. cu privire la dreptul la acordarea de daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei.

Au reţinut, totodată, că în speţă, nu îşi găseşte aplicabilitate cauza de exonerare de răspundere prevăzută de art. 1380 din C. civ., invocată de pârâtă, aceasta făcând referire la alte instituţii juridice, iar cu privire la modalitatea de actualizare, instanţele devolutive au statuat că actualizarea se realizează în raport de indicele de inflaţie, iar nu în funcţie de normativele în vigoare pentru evaluarea construcţiilor.

Printr-o primă critică formulată, pârâta B. S.A. a susţinut greşita respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.

În acest context a arătat, în esenţă, că, în considerarea prevederilor art. 906 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., reclamanta nu putea solicita, iar prima instanţă nu putea acorda penalităţile de întârziere prevăzute de art. 906 din C. proc. civ. întrucât, în speţă, nu există un titlu în baza căruia acestea să poată fi plătite. Or, reclamanta nu a înţeles să pună în executare decizia civilă nr. 576/2020, pronunţată de Tribunalul Gorj la data de 24 iunie 2020, în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 96 din data de 17.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, hotărâre executorie potrivit art. 633 pct. 1 din C. proc. civ., în schimb, pârâta a îndeplinit de bunăvoie obligaţiile stabilite în sarcina acesteia, prin solicitarea adresată reclamantei creditoare de exprimare a acordului cu privire la modalitatea de îndeplinire a obligaţiei de către societatea debitoare. Astfel, reclamanta a fost de acord cu înlocuirea obligaţiei de reconstrucţie cu o obligaţie pecuniară prin plata contravalorii reconstrucţiei gospodăriei individuale, conform procesului-verbal nr. x/2020, suma fiind consemnată pe numele creditoarei la C..

Cu toate acestea, ulterior reclamanta a comunicat că avocatul ales nu o mai reprezintă (fără a depune o dovadă clară de retragere a mandatului acordat), situaţie în care societatea pârâtă de bună credinţă a revenit în scris către reclamantă invitând-o să-şi exprime în scris opţiunea pentru înlocuirea obligaţiei de reconstrucţie cu o obligaţie pecuniară (reconstrucţia imobilelor urmând să fie efectuată de către aceasta din banii avansaţi de către societate).

Critica formulată, care se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., este neîntemeiată.

Înalta Curte reţine, în acord cu statuările instanţei de apel, faptul că prima instanţă nu a dispus acordarea de penalităţi întemeiate pe dispoziţiile art. 906 din C. proc. civ., în analiza efectuată, constatându-se în mod corect că reclamanta nu a învestit instanţa cu o astfel de solicitare de aplicare de penalităţi, că pretinsele penalităţi reprezintă, în concret, o cerere distinctă de obligare a pârâtelor la plata de daune morale, cu privire la care partea a indicat modalitatea de stabilire şi întindere a acestora. Mai mult, prima instanţă a admis în parte cererea introductivă, doar în ceea ce priveşte capătul de cerere privind actualizarea obligaţiei de a face, respingând petitul cu privire la obligarea pârâtei la plata de daune morale.

În aceste condiţii, argumentele invocate de recurenta-pârâtă nu se verifică, critica formulată fiind nefondată.

Printr-o altă critică, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a apreciat greşit că în cauză nu este incidentă puterea de lucru judecat ce derivă din hotărârea nr. 123/2023 pronunţată în dosarul nr. x/2002, prin care s-a respins acţiunea reclamantei cu privire la anularea contractelor de asistenţă juridică, obligarea la daune morale şi actualizare reconstrucţie; prin această hotărâre s-a statuat cu putere de lucru judecat că pretenţiile îndreptate împotriva pârâtei Societăţii Complexul Energetic Oltenia S.A. sunt nefondate.

Critica formulată, deşi se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., este la rândul său neîntemeiată.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect că hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2022 nu sunt apte să conducă la reţinerea incidenţei efectului pozitiv al puterii de lucru judecat în prezenta cauză, câtă vreme soluţiile pronunţate nu sunt definitive, iar statuările instanţelor din respectivul demers procesual nu privesc fondul raportului juridic dedus judecăţii aici. Instanţele din dosarul menţionat s-au limitat la a analiza valabilitatea procesului-verbal nr. x/02.09.2020 sub aspectul depăşirii mandatului reprezentantului convenţional al recurentei-reclamante, din perspectiva art. 1.309 din C. civ., precum şi chestiuni privind nulitatea unor contracte de asistenţă juridică, aspecte fără legătură cu obiectul prezentei acţiuni. Or, în lipsa unor dezlegări care să se refere la situaţia litigioasă de faţă, nu poate opera autoritatea de lucru judecat, astfel că susţinerea recurentei nu poate fi primită.

Sub un alt aspect, recurenta-pârâtă invocă greşita examinare de către instanţele de fond a solicitării de respingere a raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic judiciar D. şi a răspunsurilor la obiecţiunile formulate de B. S.A. sau de încuviinţare a unei noi expertize tehnice judiciare (solicitată în condiţiile în care expertul nu a clarificat obiecţiunile formulate de pârâtă).

Înalta Curte constată, din analiza celor anterior expuse, că recurenta B. S.A. este nemulţumită de modalitatea în care instanţele devolutive au valorificat concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, aşadar, de modul în care a interpretat o probă administrată pe parcursul judecăţii. Însă, interpretarea probelor administrate de către instanţele de fond este o operaţiune care se circumscrie aspectelor de netemeinicie a hotărârii atacate şi nu reprezintă o chestiune de nelegalitate ce poate fi cenzurată în recurs.

Totodată, reţine că obligaţia de stabilire a chestiunilor de fapt ale procesului aparţine judecătorilor fondului cauzei, care încuviinţează probele în raport de teza probatorie propusă şi de utilitatea lor în dezlegarea aspectelor litigioase deduse judecăţii, iar, în acest demers, în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, aceştia le apreciază în mod liber, potrivit convingerii lor, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.

Prin urmare, criticile recurentei referitoare la modalitatea de interpretare a probatoriilor se plasează în afara controlului judiciar al instanţei de recurs.

Din aceeaşi perspectivă, Înalta Curte constată că analiza necesităţii administrării unei noi expertize, astfel cum susţine recurenta B. S.A., reprezintă un element ce se circumscrie exclusiv competenţei instanţelor devolutive (cărora le incumbă îndatorirea de a stabili situaţia de fapt a cauzei), motiv pentru care nu poate constitui obiect al verificării jurisdicţionale în această fază procesuală, nefiind, oricum, subsumabilă cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurenta B. S.A. a criticat şi soluţia dată pe fondul cauzei, de către prima instanţă, confirmată de către instanţa de apel, reproşând instanţelor de fond că nu au motivat temeiul de fapt şi de drept pentru care au admis acţiunea reclamantei şi au dispus actualizarea obligaţiei de a face. De asemenea, recurenta a invocat faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, intervenind o clauză de exonerare de răspundere prevăzută de art. 1380 din C. civ., astfel că soluţia dată asupra fondului este nefondată.

Critica astfel formulată, examinată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este fondată.

În cauză, astfel cum s-a arătat în precedent, în faza devolutivă a procesului s-a statuat cu privire la situaţia de fapt şi s-a constatat că societatea pârâtă a săvârşit fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, dat fiind că obligaţia de a face instituită în sarcina sa prin decizia civilă nr. 576/2020, pronunţată de Tribunalul Gorj la data de 24 iunie 2020, în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 96 din data de 17.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, nu a fost executată, la momentul introducerii cererii introductive, fără a fi reţinută vreo cauză de exonerare de răspundere.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte în mod corect şi cu o motivare corespunzătoare întemeiată în fapt şi în drept instanţele anterioare au constatat îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei B. S.A., generată de pasivitatea acesteia în îndeplinirea obligaţiei de a face stabilite prin decizia civilă nr. 576/2020, cu consecinţa actualizării echivalentului în bani al obligaţiei de a face în raport cu indicele de inflaţie.

Instanţele de fond au analizat şi au făcut o corectă aplicare a normelor şi principiilor prevăzute de C. civ. în materia reparării prejudiciului şi au concluzionat faptul că criteriul în funcţie de care se impune actualizarea obligaţiei de a face instituită în sarcina pârâtei printr-o hotărâre judecătorească, exprimată în bani, urmează a se realiza în raport cu indicele de inflaţie, iar nu în funcţie de indicii de cost în construcţii.

Pentru toate aceste considerente, în raport cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursul declarat de pârâta B. S.A. urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului declarat de reclamanta A., invocată din oficiu.

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de pârâta B. S.A., invocată de reclamanta A..

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 251 din 4 iulie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 251 din 4 iulie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.