Inadmissibility of extraordinary appeal challenging adoption order for lack of procedural defects and substantive grounds

Şedinţa publică din data de 09 aprilie 2025

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă la 10 octombrie 2023, sub nr. x/2023, petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne pentru minorul A., fiul lui B. şi C., drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la copil urmând a fi exercitate de către Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj.

În drept, petenta a invocat dispoziţiile Legii nr. 273/2004 republicată privind procedura adopţiei.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 649 din 08 noiembrie 2023, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a admis acţiunea formulată de petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C.. A dispus deschiderea procedurii adopţiei interne pentru minorul A., fiul lui B. şi C.. A dispus suplinirea consimţământului părinţilor B. şi C., la adopţie, drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la minor urmând a fi exercitate de către Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă

Prin decizia nr. 1 din 15 ianuarie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii-pârâţi B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 649 din 08 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă.

I.4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prin decizia nr. 2467 din 06 noiembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii B. şi C. împotriva deciziei nr. 1 din 15 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea contestaţie în anulare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Împotriva deciziei nr. 2467 din 06 noiembrie 2024, pronunţată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, au formulat contestaţie în anulare contestatorii B. şi C..

II.2. Motivele contestaţie în anulare

Prin contestaţia în anulare formulată, în esenţă, contestatorii au solicitat posibilitatea de a exercita calea de atac a recursului în vederea verificării legalităţi deciziei pronunţate de instanţa de apel şi de recurs, şi rejudecarea cererilor lor de către o instanţă imparţială.

Nemulţumiţi de soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia atacată, contestatorii au criticat respingerea, ca inadmisibil, a recursului exercitat împotriva deciziei civile nr. 1 din 15 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, invocând aspecte legate de căile de atac şi de gradele de jurisdicţie parcurse în litigiul pendinte, concluzionat în sensul că "şi în situaţia în care prin absurd recursul ar fi o cale nedevolutivă, cauza oricărui cetăţean poate fi rejudecată încă o dată în mod egal şi efectiv de o instanţă naţională".

În continuare, contestatorii au invocat existenţa unei "tentative de tortură", aflându-se în situaţia în care drepturilor lor fundamentale, printre care interzicerea torturii şi a tratamentelor inumane sau degradante au fost grav încălcate, împrejurare ce a fost acceptată de instanţe, încălcând astfel art. 3 din CEDO, dar şi alte obligaţii asumate de statul român.

De asemenea, contestatorii au invocat împrejurarea că se află în situaţia unui abuz instituţional grav datorat faptului că numele tatălui contestatorului care a exercitat calea de atac a apelului şi care nu a fost citat pentru a da declaraţii, a fost îndepărtat din citativ de către curtea de apel care a dispus citarea contestatorului B., în mod nelegal şi fără acordul prealabil al acestuia, care a avut drept consecinţă afectarea, în mod grav şi ireversibil, a drepturilor sale fundamentale, justificând luarea măsurii plasamentului fiului său şi internarea sa medicală pentru administrarea de tratament psihiatric.

O altă alegaţie a contestatorilor a vizat o pretinsă imparţialitate a judecătorilor Tribunalului Dolj în soluţionarea cauzelor pe care le-au dedus judecăţii, dar şi a modalităţii în care au administrat probatoriul în cauză, împrejurare ce a generat, în opinia acestora, o altă încălcare a drepturilor fundamentale.

Contestatorii au mai criticat şi măsura prin care s-a dispus internarea forţată într-o unitate spitalicească pentru administrarea de tratament psihiatric, dar şi modalitatea prin care a fost deschisă procedura adopţiei fiului lor, împrejurare de natură să ridice suspiciuni rezonabile în privinţa unei relaţii de părtinire între instanţa de apel şi reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj, în vederea menţinerii unei stări de abuz şi tortură instituţională.

Un alt argument în susţinerea căii de atac formulate a vizat invocarea unei erori judiciare săvârşite de instanţa de apel atunci când şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei şi a reţinut că nu există hotărâri judecătoreşti definitive care să confirme abuzurile săvârşite în prezenta cauză.

Într-o amplă descriere a situaţiei personale şi a procedurilor judiciare în care au fost implicaţi, contestatorii au învederat existenţa unor vrăjmăşii cu reprezentanţii autorităţile locale şi cu agenţii de poliţie, care au determinat într-o anumită măsură încălcarea drepturilor lor fundamentale.

II.3. Apărările formulate în cauză

Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac a contestaţiei în anulare, cu argumentul că susţinerile invocate de către contestatorii-pârâţi nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

II.4. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prin rezoluţia din 29 ianuarie 2025, în cauză a fost stabilit termen de judecată la 09 aprilie 2025, când Înalta Curte a acordat cuvântul asupra excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei în anulare şi a reţinut cauza în pronunţare asupra acestei chestiuni.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Examinând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia în anulare, reglementată în C. proc. civ. de dispoziţiile art. 503 reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care legiuitorul român a menţionat, în mod expres şi limitativ, motivele care justifică exercitarea acestui demers procesual.

Astfel, potrivit art. 503 din C. proc. civ. "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia din recursurile declarate în cauză."

Pe această cale de atac extraordinară, nu pot fi puse în discuţie probleme de fond ori săvârşirea unor greşeli de judecată, oricare ar fi natura lor.

În soluţionarea contestaţiei în anulare pendinte, Înalta Curte va analiza posibilitatea încadrării în motivele, limitativ prevăzute de lege, a aspectelor invocate prin calea de atac formulată de contestatori.

Analizând, astfel din această perspectivă cererea dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. sancţionează judecarea unei cauze cu încălcarea obligaţiei imperative vizând citarea părţilor, instituită prin art. 153 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care "instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel."

Din înscrisurile aflate la dosar, se constată că, pentru termenul de judecată din 06 noiembrie 2024 la care a avut loc judecata recursului şi când instanţa a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii căii de atac, constestatorii B. şi C. au fost legal citaţi, dovada în acest sens fiind procesul-verbal de înmânare de la dosarul nr. x/23/2023 al Înaltei Curţi, contestatorii primind personal citaţia, în condiţiile art. 161 din C. proc. civ.

Pretinsa neregularitate de citare ivită cu ocazia soluţionării cauzei în apel, în sensul că citarea contestatorului B. a fost una nelegală, fără acordul său, iar tatăl său a fost în mod nelegal îndepărtat din citativ, nu poate reprezenta un motiv de contestaţie în anulare de vreme ce, această cale de atac se poate exercita în măsura îndeplinirii cumulative a două condiţii: contestatorul nu a fost legal citat şi nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. Rezultă, deci, că se impune ca motivul de contestaţie în anulare să vizeze vicii procedurale care să afecteze procedura de citare desfăşurată în faţa instanţei care a pronunţat atacată.

Or, prin motivele invocate, contestatorii au invocat nereguli procedurale în legătură cu îndeplinirea procedurii de citare în cursul soluţionării pricinii nu în cadrul soluţionării recursului, ci într-o altă etapă procesuală, a apelului, care, pentru considerentele anterior expuse, excedează competenţei instanţei învestite cu soluţionarea contestaţiei în anulare.

Analizând, în continuare, prezenta cale de atac din perspectiva art. 503 alin. (2) pct. 1-4 C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, se reţine că nici aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză.

Astfel, motivul privitor la necompetenţă, prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. se referă exclusiv la necompetenţa instanţei care a pronunţat hotărârea care se atacă, textul precizând expres că necompetenţa instanţei care a pronunţat hotărârea contestată să fi fost absolută şi excepţia de necompetenţă să fi fost invocată în faţa acelei instanţe, iar instanţa să fi omis a se pronunţa asupra ei.

Or, în cauză, se reţine că, în faţa instanţei de recurs, nu a fost invocată excepţia necompetenţei absolute a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului împotriva deciziei civile nr. 1 din 15 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a I a civilă, astfel cum impun dispoziţiile legale anterior redate.

Din actele dosarului rezultă că în calea de atac a recursului a fost invocată doar excepţia inadmisibilităţii recursului, de către instanţă, excepţie care a fost admisă, iar recursul a fost respins în consecinţă.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., dispoziţiile legale prevăd că hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Erorile materiale la care se referă norma procedurală anterior menţionată vizează aspecte formale ale judecăţii, care trebuie să fie evidente şi săvârşite de instanţă ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale din dosarul cauzei, iar pentru verificarea acestor situaţii nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, deoarece contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare, şi nu de reformare a unei decizii definitive, ceea ce înseamnă că nu poate fi formulată pentru a provoca rejudecarea cauzei pe fondul său, respectiv pentru a repune în discuţie nelegalitatea hotărârii, ca urmare a invocării unor greşeli materiale care, în fapt, vizează pretinse greşeli de judecată relative la dezlegarea dată de instanţă cererii de recurs.

În cadrul contestaţiei în anulare, contestatorii nu au indicat care sunt greşelile materiale, în sensul prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., ci s-a referit doar la aspecte ce vizează modul de derulare a procedurilor în faţa instanţelor de fond şi a altor instituţii implicate în luarea măsurii luate în privinţa fiului lor, A. în privinţa căruia s-a luat măsura deschiderii procedurii adopţiei interne.

În realitate, contestatorii supun analizei nu o greşeală materială în accepţiunea art. 503 C. proc. civ., ci presupuse greşeli de judecată, chestiuni ce nu pot fi cenzurate pe calea contestaţiei în anulare, deoarece această cale nu poate fi utilizată în vederea reformării deciziei atacate.

Referitor la motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în raport de formularea clară a acestui text, rezultă că această cale extraordinară de atac nu este admisibilă decât în cazul în care instanţa de recurs, respingând în totalitate sau admiţând în parte recursul, a omis analizarea unui motiv de recurs ce ar fi putut conduce la admiterea în tot a acestuia, iar nu şi atunci când instanţa a respins recursul în temeiul unei excepţii procesuale, cum este în cauza dedusă judecăţii, deoarece numai în cazul analizei pe fond a recursului este posibil să se omită analizarea unui motiv de recurs.

Or, având în vedere că, în cauză, recursul a fost respins, ca inadmisibil, urmare a admiterii excepţiei inadmisibilităţii, invocată din oficiu, se constată că nici motivul de contestatie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu este incident în speţă.

Înalta Curte reţine că nici motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., nu este incident în cauză, deoarece acest text de lege are în vedere situaţia în care instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză, or, în speţă, instanţa a fost învestită cu soluţionarea unui singur recurs, şi anume cel formulat de pârâţii B. şi C. împotriva deciziei nr. 1 din 15 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

În legătură cu susţinerile prin care contestatorii şi-au fundamentat prezenta contestaţie în anulare din perspectiva posibilităţii de a li se recunoaşte calea de atac a recursului şi astfel să se dispună verificarea legalităţii deciziei civile nr. 1 din 15 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, Înalta Curte constată că aceste chestiuni nu se circumscriu niciunui motiv de contestaţie în anulare, întrucât vizează strict modalitatea de interpretare şi aplicare, de către instanţa de recurs, a regulilor procedurale aplicabile căii extraordinare de atac formulate, din analiza considerentelor deciziei atacate rezultând că instanţa şi-a argumentat soluţia de respingere, ca inadmisibil, a recursului declarat de către contestatori în raport de principiul legalităţii căii de atac, arătând că o astfel de cale de atac nu este prevăzută de lege, faţă de prevederile art. 88 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, art. 483 alin. (2) teza finală şi art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., decizia civilă nr. 1 din data de 15 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă fiind o hotărâre care nu este supusă recursului.

Ca atare, prin decizia atacată, Înalta Curte s-a pronunţat în sensul inadmisibilităţii căii de atac declarate de către contestatori, soluţie care a făcut de prisos orice analiză pe fond a eventualelor aspecte invocate de către aceştia, soluţia de respingere ca inadmisibil a recursului nefiind una dată în urma judecăţii pe fond a respectivei căi de atac, adică în urma unei judecăţi efectiv realizate de respectiva instanţă de control judiciar relativ la criticile care au fost formulate de contestatori, ci urmare a examinării legalităţii căii de atac exercitate.

Înalta Curte reaminteşte că exercitarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare nu implică reexaminarea fondului cauzei, reaprecierea probelor sau interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii legale, scopul acestei căi de atac fiind acela de desfiinţare a unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine realizată, ci pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, iar prin aceste dispoziţii legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziţia părţilor o nouă cale de atac similară apelului sau recursului.

Înalta Curte mai reţine că demersul contestatorilor nu poate fi apreciat ca o contestaţie în anulare, ci mai degrabă, ca un recurs la recurs, inadmisibil în sistemul nostru procesual civil.

Or, recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, ar constitui o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Din această perspectivă, Înalta Curte observă că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei. Contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanţa a cărei hotărâre este atacată a apreciat greşit probele sau a aplicat greşit legea, în absenţa unui "defect fundamental."

De asemenea, Curtea a subliniat permanent că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie (Cauza Mitrea împotriva României).

Cum afirmaţiile contestatorilor, astfel cum au fost formulate şi dezvoltate, nu îşi găsesc corespondent în niciuna dintre ipotezele menţionate în cuprinsul art. 503 C. proc. civ., faţă de cele anterior reţinute, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 2467 din 06 noiembrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 2467 din 06 noiembrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 09 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.