Cassation nullity for failure to plead valid illegality grounds: delay in judgment rendering and first-time challenge of lower-court panel composition

Şedinţa publică din data de 09 aprilie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 22 martie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând evaluarea psihiatrică a stadiului maladiei Alzhemier de care suferă pârâtul, şi despăgubiri băneşti pentru prejudiciul ce i-a fost adus în valoare de 50.000 de euro.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1381, art. 1382, art. 1385, art. 1386, art. 1387, art. 64 alin. (1) şi (2), art. 72, art. 35 din C. civ.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1384 din 29 decembrie 2023 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin decizia civilă nr. 660 A din 13 iunie 2024 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1384 din 21 decembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamanta A..

După expunerea pe larg şi în mod detaliat a situaţiei de fapt care a generat formularea acţiunii deduse judecăţii dar şi a parcursului procesual derulat în faţa instanţelor de fond, recurenta a criticat decizia curţii de apel, sub un prim aspect, din perspectiva în care hotărârea a fost motivată peste termenul legal de 90 de zile, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 426 alin. (5) din C. proc. civ., în conformitate cu care "Hotărârea se va redacta şi se va semna în cel mult 30 de zile de la pronunţare. Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum şi, când este cazul, opinia concurentă se redactează şi se semnează în acelaşi termen", ceea ce atrage sancţiunea casării deciziei.

Sub un alt aspect, recurenta reclamantă a susţinut că, având în vedere că la etapa procesuală a fondului în faţa Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, constituirea completului de judecată F18 a fost modificată, în sensul că a fost alcătuit din doamna judecător C. şi din grefieri care s-au schimbat pe durata derulării procesului, a fost încălcat art. 6 din "regulamentul de procedură interioară a Tribunalului Bucureşti".

În finalul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a redat, în integralitate, conţinutul dispoziţiilor art. 72, art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1386, art. 1387 din C. civ. dar şi Titlu I din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

5. Apărări formulate în cauză

În cauză nu a fost depusă întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recursul este nul, având în vedere că niciuna dintre susţinerile expuse în cadrul memoriului de recurs nu pune în discuţie veritabile aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.: "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Aşadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de recurs limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., această cale de atac este lovită de nulitate.

În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar susţinerile recurentei-reclamante din cuprinsul recursului formulat nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigenţelor textului legal anterior menţionat.

Astfel, Înalta Curte constată că raportat la motivul invocat de recurenta-reclamantă prin care a criticat pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 426 alin. (5) C. proc. civ., se reţine că pentru situaţia învederată, legiuitorul român a prevăzut procedura specială a contestaţiei privind tergiversarea procesului în cuprinsul art. 522-art. 526 din C. proc. civ., ca instituţie procesuală pusă la dispoziţia părţilor din proces de a supune controlului eventualele încălcării ale dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, procedură la care recurenta-reclamantă nu a apelat, aşa cum reiese din înscrisurile ataşate dosarului.

Totodată, Înalta Curte reaminteşte că eventualele întârzieri înregistrate în legătură cu redactarea cu întârziere a hotărârilor judecătoreşti nu sunt apte a afecta legalitatea hotărârii, având în vedere că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 426 alin. (5) C. proc. civ. pentru redactarea şi semnarea hotărârii este unul relativ şi nesocotirea lui nu atrage sancţiunea nulităţii hotărârii, partea interesată având posibilitatea legală de a formula o contestaţie pentru tergiversare, astfel cum s-a arătat.

Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că acesta vizează pretinsa nelegala constituire a completului de judecată în faţa tribunalului, din perspectiva nealcătuirii acestuia din acelaşi grefier care să participe la toate termenele de judecată.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă a făcut o referire improprie la încălcarea art. 6 din " regulamentul de procedură interioară a Tribunalului Bucureşti", în contextul în care organizarea instanţelor judecătoreşti este prevăzută de un singur regulament, respectiv Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 3.243 din 22 decembrie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1254 din 27 decembrie 2022.

În continuare, Înalta Curte constată că în raport de prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., obiectul recursului îl reprezintă hotărârea pronunţată în etapa procesuală a apelului, fiind o cale de atac "subsecventă", în sensul că de principiu, nu poate fi exercitat omisso medio.

De asemenea, conform art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "Motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor".

Prin urmare, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una dintre formele prevăzute de lege. Recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanţei anterioare şi care, implicit, au fost cuprinse în cererea de chemare în judecată şi analizate ca atare de către prima instanţă.

Cu alte cuvinte, susţinerile părţilor trebuie formulate în concordanţă cu cerinţele procedurale, în faza procesuală anterioară, în apel, prin care s-a criticat soluţia dată de prima instanţă, ocazionând, aşadar, un control judiciar efectiv în al doilea grad de jurisdicţie în fond, şi doar dacă acest demers rămâne fără succes poate reitera criticile corespunzătoare aspectelor de nelegalitate şi în recurs.

Or, examinarea actelor dosarului relevă că prin cererea de apel, reclamanta nu a pretins nelegala constituire a completului de judecată în faţa tribunalului sub aspectele relevate prin criticile formulate în recurs, motivele de apel axându-se în mare măsură pe stabilirea situaţiei de fapt şi condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale a pârâtului din perspectiva dispoziţiilor art. 1381-1387 din C. civ.. În ipoteza contrară, s-ar ajunge la situaţia ca anumite apărări ori susţineri ale părţilor să fie analizate pentru prima oară de instanţa învestită cu calea extraordinară de atac a recursului, aspect inadmisibil.

Cum recurenta-reclamantă nu a dedus judecăţii prin cererea de apel această chestiune, eventuala nelegală constituire a completului de judecată în faţa tribunalului nu poate fi examinată pentru prima dată în această etapă procesuală.

Sub un ultim aspect, Înalta Curte reţine că simpla redare, sub forma citării, în cuprinsul memoriului de recurs, a conţinutului unor dispoziţii legale, respectiv art. 72, art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1386, art. 1387 din C. civ., dar şi a Titlului I din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nu răspunde exigenţelor legale de motivare a recursului. Aceasta întrucât în absenţa invocării unor aspecte de nelegalitate apte a fi deduse spre examinare în prezenta cale extraordinară de atac, prin prezentarea unor argumente care, prin raportare la considerentele deciziei atacate, să combată reţinerile curţii de apel, instanţa de recurs nu poate fi efectua controlul de legalitate.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că, în speţă, nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

Cu privire la cererea recurentei-reclamante, adresată instanţei la 3 decembrie 2024, prin care a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, motivat de faptul că aceasta nu era datorată, Înalta Curte reţine că din examinarea înscrisurilor existente, rezultă că la dosarul cauzei a fost depusă dovada de plată nr. x emisă de Consiliul superior al Magistraturii la 01 decembrie 2024, de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON aferente soluţionării prezentului recurs, nefiind depuse alte dovezi din care să rezulte achitarea unei taxe judiciare de timbru de 20 RON, aşa cum susţine petenta, context în care se va respinge cererea petentei A. privind restituirea taxei judiciare de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 660A din 13 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Respinge cererea petentei A. privind restituirea taxei judiciare de timbru.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 09 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.