Appeal annulled for unpaid stamp duty and late filing; divorce judgment final.

Şedinţa publică din data de 09 aprilie 2025

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea adresată Judecătoriei Botoşani la 26 mai 2021, înregistrată sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei părţilor din culpă comună şi revenirea reclamantei la numele anterior căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 373 lit. b), c) şi art. 383 din C. civ.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 3730 din 03 decembrie 2021, Judecătoria Botoşani a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. şi a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la 29 aprilie 2018 şi înregistrată în Registrul stării civile al Primăriei Comunei Vatra Moldoviţei, judeţul Suceava sub nr. 5/29 aprilie 2018, din culpă comună, a dispus revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "C.", a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru şi a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia civilă nr. 349 din 21 septembrie 2023, Tribunalul Botoşani a constatat perimată cererea de apel formulată de B. împotriva sentinţei civile nr. 3730 din 03 decembrie 2021 a Judecătoriei Botoşani.

4. Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs:

Prin decizia civilă nr. 196 din 15 octombrie 2024, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a constatat perimată cererea de recurs formulată de B. împotriva deciziei civile nr. 349 din 21 septembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Botoşani.

5. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 196 din 15 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a declarat recurs recurentul-pârât B., înregistrat pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 11 noiembrie 2024.

Prin rezoluţia din 22 ianuarie 2025, s-a acordat termen în şedinţă publică, la 09 aprilie 2025, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului, când, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, rămânând în pronunţare asupra acestei chestiuni, precum şi cu privire la excepţia tardivităţii recursului declarat în cauză.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos analiza cererii de recurs.

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia din 18 noiembrie 2024, s-a stabilit în sarcina recurentului-pârât, obligaţia de a depune la dosarul cauzei dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (2) teza a doua din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii de recurs.

Conform actelor de procedură aflate la dosar, la 21 noiembrie 2024, instanţa a emis adresă prin care i s-a pus în vedere părţii recurente că are obligaţia de a timbra recursul, fiind indicat cuantumul taxei de timbru datorate şi sancţiunea în caz de neplată, înştiinţarea fiind comunicată acestuia la 29 noiembrie 2024, la adresa din judeţul Botoşani, indicată prin cererea de recurs (fila x), potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la fila x verso din dosarul de recurs.

Înalta Curte constată că recurentul-pârât, deşi încunoştinţat despre obligaţia legală ce îi incumba, nu a înţeles să se conformeze acestei rigori procesuale şi să depună la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru aferente soluţionării prezentului recurs, aşa cum i s-a comunicat prin actele procedurale emise de către instanţă în acest scop.

Examinând pricina şi din perspectivă convenţională, se reţine că art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi art. 21 din Constituţia României garantează dreptul de acces la justiţie, însă acesta nu este unul absolut, ci se pretează la limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea Statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiţiei să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiţie şi a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanţelor cazului, solvabilitatea solicitantului şi faza procedurii sunt factori de care trebuie ţinut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiţie sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiţie a fost restrâns până în punctul în care s-a atins chiar esenţa lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).

În acest sens, se reţine că prin aceeaşi rezoluţie, din 18 noiembrie 2024, recurentului i s-a adus la cunoştinţă că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 39 alin. (1) din acelaşi act normativ, recurentul neînţelegând să uzeze de aceste proceduri conform dispoziţiilor legale menţionate.

În raport cu aceste elemente, nu se poate reţine că, prin anularea recursului, ca netimbrat, se aduce atingere dreptului fundamental de acces la justiţie.

De altfel, Înalta Curte reţine şi împrejurarea că cererea de recurs nu a fost depusă în teremenul legal, astfel cum impuneau dispoziţiile imperative ale art. 421 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".

În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 196 a fost pronunţată la 15 octombrie 2024, dată de la care, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la 21 octombrie 2024, care s-a împlinit într-o zi lucrătoare de luni).

Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost depusă prin registratura Curţii de Apel Suceava la data de 31 octombrie 2025, dosar recurs, la 10 zile de la expirarea termenului legal pentru exercitarea căii de atac.

Având în vedere dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., menţionate anterior referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, Înalta Curte reţine că recursul declarat în cauză a fost formulat şi cu depăşirea termenului legal.

În raport de cele prezentate, având în vedere că, pe de o parte, recurentul-pârât nu şi-a îndeplinit obligaţia de legală de a depune la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru, stabilite sub sancţiunea nulităţii, iar pe de altă parte, termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a recursului a fost depăşit, Înalta Curte, în temeiul art. 185 alin. (1) coroborat cu art. 421 alin. (2) C. proc. civ., constată că recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 196 din 15 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă este supus sancţiunii anulării.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 196 din 15 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 196 din 15 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 09 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.