Validity of professional legal interest and res judicata in health insurance liability disputes

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 21 iulie 2016 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia I civilă, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Argeş, la plata sumei de 250.000 RON (estimativ, suma reală urmând să fie stabilită prin raport de expertiză contabilă ce se va efectua în cauză) reprezentând despăgubiri pentru repararea integrală a prejudiciului constând în:

- actualizarea cu rata inflaţiei a sumei de 1.538.045,26 RON, calculată eşalonat începând cu data de 30.11.2010 în funcţie de suma şi data încasării de către administratorul judiciar, până la data restituirii sumei de 1.538.045,26 RON;

- dobânda legală aferentă sumei de 1.538.045,26 RON, calculată eşalonat începând cu data de 30.11.2010, în funcţie de suma şi data încasării de către administratorul judiciar, până la data restituirii sumei de 1.538.045,26 RON, stabilite cu titlu de despăgubire prin sentinţa civilă nr. 294/29.09.2015, pronunţată de Tribunalul Argeş, definitivă prin decizia civilă nr. 1204/16.05.2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 1084 C. civ. de la 1864, art. 1530 şi 1531 C. civ., O.G. nr. 9/2000, O.G. nr. 13/2011.

I.2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia I civilă

Prin încheierea din 02 februarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Argeş, secţia I civilă, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi s-a constatat prescris dreptul reclamantei la acţiune privind acordarea dobânzii şi a reactualizării sumei de 1.538.045,26 RON pentru perioada 30.11.2010 - 20.07.2013.

Prin sentinţa civilă nr. 128 din 09 martie 2022 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Argeş şi a fost obligată aceasta din urmă să plătească reclamantei suma de 128.039 RON, reprezentând dobândă legală şi suma de 9.502 RON, reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei, precum şi cheltuielile de judecată în sumă de 3.000 RON, reprezentând onorariu expert şi suma de 3.665,78 RON, reprezentând taxă de timbru.

La data de 04 mai 2022, reclamanta societatea A. S.R.L. a formulat cerere de completare a dispozitivului în ceea ce priveşte dobânda legală penalizatoare şi actualizarea cu rata inflaţiei calculată prin completarea raportului de expertiză la suma de 275.512,46 RON, pentru perioada 21.07.2013-21.07.2016.

Prin sentinţa civilă nr. 367/2022 din 29 iunie 2022, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia I civilă în dosar nr. x/2016, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta societatea A. S.R.L. de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 128 din data de 09 martie 2022 pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2016.

Reclamanta societatea A. S.R.L. şi pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Argeş au declarat apeluri împotriva sentinţei civile nr. 128 din 09 martie 2022 pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2016 şi a sentinţei civile nr. 367 din 29 iunie 2022 pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2016.

I.3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă

Apelurile au fost înregistrate pe rolul secţiei I civile a Curţii de Apel Piteşti, care, prin încheierea de şedinţă din data de 23.02.2023, a dispus conexarea cererilor de apel ce fac obiectul dosarelor nr. x/2016 şi nr. y/2016

Prin încheierea din data de 23 februarie 2023, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei I civile a Curţii de Apel Piteşti, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a apelului formulat de reclamanta societatea A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 128 din 9 martie 2022, pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2016 şi împotriva sentinţei civile nr. 367 din 29 iunie 2022 pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2016, precum şi a apelului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Argeş, împotriva sentinţei civile nr. 128 din 9 martie 2022, pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2016, în favoarea secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Piteşti.

La, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti,cauza a fost înregistrată la data de 06.03.2023, sub nr. x/2016*, iar la primul termen de judecată s-a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale funcţionale a acestei secţii în soluţionarea cauzei, având în vedere obiectul şi natura litigiului.

Prin încheierea din 05 aprilie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi a trimis cauza secţiei I civile a Curţii de Apel Piteşti spre competentă soluţionare. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă cu privire la apelurile declarate, a suspendat cauza şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Prin decizia nr. 1474 din 14 iunie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă sub numărul x/2016.

Prin decizia civilă nr. 710/2024 din 08 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins apelurile, declarate de reclamanta societatea A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 128 din 09 martie 2022 pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2016 şi a sentinţei civile nr. 367 din 29 iunie 2022 pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2016 şi de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Argeş împotriva sentinţei civile nr. 128 din 09 martie 2022 pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2016, ca nefondate.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 710/2024 din 08 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Argeş.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 05 aprilie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris .

Prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Argeş a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi în subsidiar, casarea şi reţinerea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, recurenta pârâtă a susţinut că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 237 pct. 3 şi 4 C. proc. civ., în sensul în care instanţa este obligată să examineze fiecare pretenţie şi apărare în parte.

Explicitează că instanţa de apel nu analizează susţinerile făcute prin apărările în fond şi cele invocate pe calea apelului, deoarece la paragraful 7 de la pagina 5 din hotărârea recurată, instanţa reţine în mod greşit că pârâta a invocat prin cererea de apel doar nelegala utilizare a indicilor preţurilor de consum furnizaţi de INS pentru servicii, iar nu indicii ce vizează bunurile de consum.

Prin reţinerea în considerente a unei situaţii greşite, cu încălcarea art. 237 pct. 3 şi 4 C. proc. civ., instanţa de apel, deşi respinge apelul reclamantei, constată că produce efecte sentinţa civilă nr. 128/09.03.2022, pronunţată de Tribunalul Argeş, care obligă instituţia şi la plata sumei de suma de 9.502 RON, reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie, calculată pe baza indicelui de inflaţie a preţurilor de consum pentru servicii şi nu aşa cum a dispus instanţa de judecată, aceasta însuşindu-şi de fapt modul de calcul făcut de expertul contabil.

Instituţia sa nu putea invoca aspectul reţinut în mod greşit de instanţa de apel, întrucât din cererea de chemare în judecată rezultă că pretenţiile se concretizează în acordarea de despăgubiri pentru repararea integrală a prejudiciului, prin calcularea dobânzii şi actualizarea cu rata inflaţiei, fără nicio altă precizare în sensul utilizării indicilor preţurilor de consum pentru servicii sau indicilor preţurilor de consum pentru bunuri.

Arată că din adresa Tribunalului Argeş prin care este înlocuit expertul contabil B. cu C. şi se fixează termen de depunere a raportului de expertiză contabilă în data de 12 ianuarie 2022 nu rezultă că instanţa de fond stabileşte actualizarea cu indicele de inflaţie în raport de indicii preţului de consum servicii deoarece nici reclamanta, prin nota de probatorii de la termenul din 09 martie 2017 nu a solicitat acest lucru.

Actualizarea cu rata inflaţiei în funcţie de indicii preţului de consum pentru servicii este făcută din iniţiativa expertului contabil şi nu la dispoziţia instanţei de judecată, aşa cum în mod greşit susţine acesta la pagina 2, obiectivul 2 din raportul de expertiză contabilă depus pentru termenul din 12 ianuarie 2022, astfel că actualizarea cu inflaţia trebuia făcută la nivelul indicelui preţului de consum total, ca medie între indicele preţului de consum pentru servicii şi indicele preţului de consum pentru bunuri.

Mai susţine că sunt încălcate prevederile art. 237 pct. 3 şi 4 C. proc. civ. deoarece instanţa de apel nu a examinat apărările şi susţinerile făcute în apel de pârâtă, din care rezultă faptul că nu a criticat nelegala utilizare a indicilor preţurilor de consum pentru servicii şi nu pentru bunuri, pentru că inflaţia trebuia calculată la nivelul indicelui preţului de consum total, aşa cum s-a solicitat de reclamantă şi cum a reţinut şi dispus instanţa de fond.

Instanţa în mod nelegal nu ţine cont de faptul că modul de calcul al ratei inflaţiei este greşit calculat de expertul desemnat, întrucât pretenţiile în sumă de 9.502 RON reprezentând actualizare cu indicele de inflaţie constituie motivul de apel care a fost respins în mod nelegal de instanţa de apel.

Din motivele de apel rezultă că pârâta şi-a însuşit opinia expertului consilier parte D., în sensul că indicele de inflaţie a fost subunitar, s-a înregistrat deflaţie, astfel încât suma de 1.004.649,80 RON nu înregistrează variaţie pe seama inflaţiei.

Conchide că, prin încălcarea prevederilor art. 237 pct. 3 şi 4 C. proc. civ., instanţa de apel nu analizează susţinerile pârâtei din apel şi fără a constata care pretenţii sunt în realitate contestate de recurenta-pârâtă, admite pretenţii nedatorate, pe considerentul obiectului de activitate al reclamantei.

Solicită instanţei de recurs să constate că, din expertiza contabilă efectuată de C., rezultă din opinia separată a consilierului parte a Centrului Medical A. S.R.L. că INS are valoare subunitară, ceea ce înseamnă că opinia expertului consilier parte al instituţiei recurente este pertinentă în sensul că suma de 1.004.649,80 RON nu înregistrează variaţie pe seama inflaţiei.

Relevă că instanţa de apel în mod greşit respinge şi apelul Casei de Asigurări de Sănătate Argeş şi, prin menţinerea sentinţei civile nr. 128/2022, obligă instituţia recurentă la plata sumei de 128.039 RON reprezentând dobânda legală şi suma de 9.502 RON reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie a sumei de 1.004.649,80 RON, omologând varianta I din Raportul de expertiză, conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, fără a ţine seama de obiecţiunile acesteia.

Aceasta întrucât instanţa nu analizează susţinerile recurentei şi reţine în considerentele hotărârii recurate alte critici neinvocate de recurentă.

Instanţa de apel, cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 13/2011, stabileşte că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 alin. (3), apreciind că acestea sunt aplicabile doar în situaţia în care relaţiile nu decurg din exploatarea unei întreprinderi.

Or, conform prevederilor art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, raporturile dintre casele de sănătate şi furnizorii de servicii medicale sunt de natură civilă şi nu comerciale, care sa presupună acte sau fapte de comerţ.

În susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta pârâtă a arătat că, prin încheierea de şedinţă din 03 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2014, se stabileşte cu putere de lucru judecat că întreaga sumă de 1.538.045,26 RON pentru care s-a formulat cererea de chemare în judecată a fost achitată integral prin executare silită de către BEJ E. în dosarul execuţional nr. x/2016, dovadă fiind încheierea din 16.08.2016, instituţia acoperind şi dobânda calculată la suma de 1.004.649,80 RON, astfel că, indiferent de varianta de calcul din expertiza contabilă din prezentul dosar, Casa de Asigurări de Sănătate Argeş nu mai datorează nicio sumă reclamantei, aspect recunoscut prin întâmpinarea la cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 4730/28.11.2019, soluţionată prin încheierea de şedinţă din 03 decembrie 2021, nerecurată.

În drept, recurenta pârâtă a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8, art. 237 şi art. 397 C. proc. civ.

I.5. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă societatea A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

I.6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 14 ianuarie 2025, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat, stabilind termen de judecată la data de 8 aprilie 2025, ora 9:00, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Printr-un prim motiv de recurs, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă critică hotărârea atacată pe motiv că instanţa de apel a încălcat normele de drept material reprezentate de dispoziţiile art. 237 alin. (2) pct. 3 şi 4 C. proc. civ.

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de apel a omis să-i analizeze motivul de apel referitor la indicele preţurilor de consum, deşi apărările sale au fost în sensul că nu a criticat nelegala utilizare a indicilor preţului de consum pentru servicii şi pentru bunuri, tocmai pentru faptul că inflaţia trebuia calculată la nivelul indicelui preţului de consum total. Dacă se aplica indicele mediu de consum, astfel cum se arată în opinia expertului său parte, pe care şi-a însuşit-o, acest indice era subunitar şi nu mai avea de plătit nicio sumă cu titlu de actualizare. Or, instanţa de apel şi-a însuşit opinia expertului desemnat al cărui calcul este greşit.

În raport cu aceste susţineri, Înalta Curte constată că, deşi au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile concrete vizează, în realitate, o încălcare a normelor de procedură, astfel încât ele se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, şi urmează a fi analizată din această perspectivă.

Cu titlu prealabil, se reţine că unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil este rolul judecătorului în aflarea adevărului reglementat de dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ., potrivit cu care " (6) Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut (…)", acest principiu fiind transpus şi în Capitolul II - Judecata, Secţiunea a IV-a - Deliberarea şi pronunţarea hotărârii - la art. 397 alin. (1) potrivit cu care "Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii (…)". În acelaşi Capitol, la art. 237 alin. (2) pct. 3 şi 4 este prevăzută, în scopul pregătirii dezbaterii în fond a procesului, obligaţia instanţei de a examina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul şi de constata care dintre pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate.

Procedând la examinarea conţinutului cererii de apel formulate de pârâtă, Înalta Curte constată că apelanta-pârâta a susţinut că, pentru perioada dedusă judecăţii, indicele de inflaţie a fost subunitar, respectiv inflaţia a fost negativă, caracterizându-se prin scăderea puterii masei monetare conform indicelui armonizat al preţului de consum IAPC, iar prin urmare nu se impunea actualizarea creanţei.

Având în vedere această critică, instanţa de apel, luând în considerare faptul că pârâta este ţinută, potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului, să despăgubească reclamanta pentru lipsa de folosinţă a sumelor de bani achitate administratorului judiciar, a reţinut următoarele:

"În speţă se solicită, pentru repararea acestui prejudiciu, doar dobânda legală, în condiţiile art. 1535 din C. civ., precum şi actualizarea sumei de bani cu rata inflaţiei.

Cu privire la acest ultim aspect, dat fiind că actualizarea obligaţiei băneşti se realizează la data plăţii efective, pârâta a invocat, prin cererea sa de apel, doar nelegala utilizare a indicilor preţurilor de consum furnizaţi de I.N.S. pentru servicii, iar nu indicii ce vizează bunurile de consum.

Curtea, având în vedere necesitatea respectării principiului reparării integrale a prejudiciului, prevăzut de art. 1531 din C. civ., ţinând seama de obiectul de activitate al reclamantei, apreciază că utilizarea indicilor preţurilor de consum pentru servicii corespunde acestei finalităţi, respectiv asigurării aceleiaşi valori a sumei de bani plătite cu titlu de servicii de către reclamantă, astfel acoperindu-se prejudiciul cauzat prin devalorizarea monedei".

Aşadar, din considerentele anterior redate, se observă că instanţa de apel a analizat în mod explicit apărările la care recurenta-pârâtă a făcut referire, reţinând, în urma interpretării probatoriului administrat (proba cu expertiza contabilă) că utilizarea indicelui preţurilor de consum pentru servicii este adecvată în raport cu obiectul de activitate al reclamantei şi asigură repararea integrală a prejudiciului.

Or, aprecierea probatoriului de către instanţa de apel nu poate fi cenzurată în recurs, dat fiind specificul acestei căi de atac.

Aşadar, critica recurentei-pârâte referitoare la tipul indicelui de inflaţie aplicat de instanţa de apel, nu poate fi primită, întrucât aceasta este o chestiune de fapt, ce excedează limitelor controlului de legalitate exercitat în recurs, conform art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Aceasta, întrucât recursul nu poate fi folosit pentru reexaminarea temeiniciei hotărârii sau a modului în care instanţa de apel a apreciat probele administrate, ci exclusiv pentru verificarea legalităţii acesteia.

În aceste coordonate, se observă că obligaţia impusă de dispoziţiile art. 237 alin. (2) pct. 3 şi 4 C. proc. civ. (examinarea fiecărei pretenţii şi apărări şi constatarea pretenţiilor recunoscute sau contestate) nu poate fi considerată neîndeplinită, având în vedere că, în concret, cererea de apel nu conţine susţineri referitoare la chestiunea tipului de indice utilizat ci, în esenţă, solicită validarea opiniei expertului parte iar în această situaţie, din considerentele hotărârii recurate, rezultă că instanţa de apel a examinat şi a răspuns criticilor formulate în apel, analizându-le pe fond, raportându-se la varianta expertizei pe care a considerat-o corectă şi explicând, totodată, de ce a avut-o în vedere. Or, în lipsa unei omisiuni efective de analiză a unei apărări deduse judecăţii, nu poate fi reţinută o încălcare a dispoziţiilor procedurale anterior evocate, care să atragă sancţiunea nulităţii hotărârii recurate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Omisiunea de analiză, care atrage nulitatea, presupune lipsa totală a luării în discuţie a unei apărări esenţiale deduse judecăţii sau o nereţinere în hotărâre a acelui aspect - ceea ce în speţa de faţă nu se verifică, astfel cum s-a arătat anterior -, iar nu simple diferenţe de apreciere asupra modului de soluţionare a cauzei.

În concluzie, invocarea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru pretinsa încălcare a art. 237 alin. (2) pct. 3 şi 4 C. proc. civ., este nefondată.

Printr-un al doilea motiv de recurs, subsumat cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă critică hotărârea instanţei de apel sub aspectul stabilirii dobânzii legale penalizatoare conform dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, susţinând, în esenţă, că raporturile juridice deduse judecăţii sunt de natură civilă, în sensul art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, iar nu comercială, care să presupună acte sau fapte de comerţ, astfel încât, în opinia sa, ar fi incident art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011.

Critica este nefondată.

În analizarea criticii vizând cuantumul dobânzii legale penalizatoare acordate de prima instanţă, instanţa de apel a avut în vedere dezlegările date cu privire la natura raporturilor juridice dintre părţile litigiului pendinte de către Curtea de Apel Piteşti prin decizia civilă nr. 1204/16.05.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2014, intrate sub efectul pozitiv al autorităţii de judecat (acelea referitoare la îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale în persoana pârâtei şi la faptul că societatea reclamantă este o societate comercială, cu obiect de activitate unic, constând în furnizarea de servicii medicale), astfel că, în raport cu acestea, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, dat fiind faptul că raportul juridic dintre părţi este unul între profesionişti.

Invocarea de către recurenta-pârâtă a dispoziţiilor art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 nu poate conduce la concluzia că raporturile dintre părţi nu ar fi unele între profesionişti pentru a fi incident alin. (3) al art. 3 din O.G. nr. 13/2011.

Aceste dispoziţii statuează că "relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acţiuni multianuale şi se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract".

Astfel, din interpretarea acestor prevederi legale, se reţine că însuşi legiuitorul a stabilit că relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă, se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract, însă această dispoziţie nu exclude calitatea părţilor implicate de profesionişti, ci are în vedere excluderea calificării raportului juridic ca fiind unul de drept administrativ. Or, faţă de dispoziţiile art. 3 din C. civ., toţi profesioniştii, indiferent de statutul lor juridic sunt supuşi regulilor de drept civil. Aşadar, dispoziţia legală are în vedere natura raportului juridic şi nu calitatea părţilor; prin urmare, sensul acestei reglementări nu este acela că raporturile între furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări nu sunt raporturi între profesionişti.

Or, atât furnizorul de servicii medicale, cât şi casa de asigurări de sănătate sunt entităţi care desfăşoară activităţi organizate, specifice unei întreprinderi, ceea ce atrage calificarea lor ca profesionişti.

În acest sens, este relevantă modificarea adusă art. 3 din O.G. nr. 13/2011, prin introducerea alin. (2)1 (articol introdus prin Legea nr. 72/2013 pentru a reglementa raporturile dintre profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante), care, deşi nu este aplicabil cauzei, reflectă voinţa legiuitorului de a trata aceste raporturi juridice ca raporturi între profesionişti.

În plus, alin. (3) al art. 3 din O.G. nr. 13/2011 se aplică doar în ipoteza în care obligaţia nu decurge din exploatarea unei întreprinderi, ceea ce nu este cazul în speţă. Activitatea furnizorilor de servicii medicale şi a caselor de asigurări se încadrează în noţiunea de exploatare a unei întreprinderi, constând în exercitarea sistematică, de către una ori mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea sau înstrăinarea de bunuri ori în prestarea de servicii, indiferent dacă are ori nu un scop lucrativ.

Aşadar, cum raporturile dintre părţile litigante decurg din exploatarea unei întreprinderi, instanţa de apel a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, stabilind dobânda legală aferentă raporturilor dintre profesionişti, iar critica recurentei-pârâte nu poate fi primită, întrucât se întemeiază pe o interpretare eronată a dispoziţiilor legale incidente.

În consecinţă, nu se poate reţine aplicarea greşită a normelor de drept material, astfel că motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. urmează a fi respins ca nefondat.

Cea de-a treia critică adusă hotărârii instanţei de apel, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., vizează încălcarea autorităţii de lucru judecat a încheierii de şedinţă din 3 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2014, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că pârâta a achitat debitul principal în anul 2016.

Susţine recurenta-pârâtă că, prin achitarea integrală a debitului principal, a acoperit şi dobânda calculată la suma de 1.004.649,80 RON, astfel că, indiferent de varianta de calcul din expertiza contabilă din prezentul dosar, nu mai datorează nicio sumă reclamantei.

Înalta Curte reţine, cu titlu prealabil, că cel mai important efect al hotărârilor judecătoreşti este autoritatea de lucru judecat, ale cărei efecte - pozitiv şi negativ - sunt prevăzute de dispoziţiile art. 431 C. proc. civ.

Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat este consacrat în cuprinsul art. 431 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia, într-o judecată ulterioară, partea care a câştigat un proces se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea din procesul anterior, care este învestită cu autoritate de lucru judecat, fără ca instanţa sau partea adversă din litigiul ulterior să mai poată supune dezbaterii existenţa dreptului.

În acest caz, este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a rezolvat anterior, aşa încât aceasta să nu mai poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente.

Drept urmare, cea de-a doua instanţă nu mai poate face evaluări proprii asupra celor deja dezbătute, ci constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească şi pe care nu o poate ignora. Astfel, pentru respectarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, cea de-a doua hotărâre trebuie să se sprijine pe ceea ce a rezolvat instanţa anterioară.

Aplicând aceste aspecte teoretice situaţiei concrete a speţei, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă tinde să se prevaleze de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, invocând în acest sens statuarea pe care a realizat-o instanţa Curţii de Apel Piteşti prin încheierea de şedinţă din 3 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2014, referitor la momentul executării debitului principal.

Se constată că, prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, modificată la data de 24.03.2015, reclamanta din cauza de faţă, societatea A. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Argeş la plata sumei de 1.538.045,26 RON cu titlu de despăgubiri ocazionate de plata administratorului judiciar care a coordonat activitatea pe timpul cât reclamanta s-a aflat în procedura insolvenţei-reorganizare, pretenţii recunoscute prin sentinţa civilă nr. 294/29.09.2015 a Tribunalului Argeş. Cuantumul acestor despăgubiri a fost modificat prin decizia civilă nr. 4730/28.11.2019 a Curţii de Apel Piteşti pronunţată în dosarul nr. x/2014 (definitivă prin decizia nr. 1580/22.06.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Argeş fiind obligată la plata sumei de 1.280.162,26 RON (pentru suma de 257.883 RON intervenind prescripţia dreptului material la acţiune).

Prin încheierea de şedinţă din 3 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 4730/28.11.2019 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţate în dosarul nr. x/2014 (dosar în care i s-a recunoscut reclamantei dreptul de despăgubiri, astfel cum s-a arătat supra).

Examinând încheierea de şedinţă din 3 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte observă că, în cuprinsul considerentelor, s-a reţinut faptul că debitul principal stabilit prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 294 din 29 septembrie 2015 a Tribunalului Argeş (suma de 1.585.596,6 RON) a fost achitat integral, fapt ce a determinat încetarea executării silite, dispuse prin încheierea din data de 16 august 2016 de executorul judecătoresc E., considerentul relevant fiind următorul:

"Astfel, într-adevăr, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, după pronunţarea deciziei nr. 1204 din 16 mai 2016, completată prin decizia civilă nr. 1521 din 13 iunie 2016 ale Curţii de Apel Piteşti, desfiinţată în calea de atac a recursului prin decizia civilă nr. 686 din 11 aprilie 2017 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în cadrul dosarului de executare nr. 404/2016 al BEJ E., a fost executată suma menţionată în sentinţa civilă nr. 294 din 29 septembrie 2015 a Tribunalului Argeş, respectiv suma de 1.585.596,6 RON debit plus 26.651,34 RON cheltuieli de executare. Pe cale de consecinţă, prin încheierea din data de 16.08.2016, executorul a dispus încetarea executării silite ca urmare a realizării integrale a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu sentinţa civilă nr. 294/2015".

În schimb, în prezenta cauză, partea reclamantă, societatea A. S.R.L., a dedus judecăţii o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Argeş la plata sumei de 250.000 RON (sumă constând în actualizarea cu rata inflaţiei a sumei de 1.538.045,26 RON şi dobânda legală aferentă sumei de 1.538.045,26 RON stabilite cu titlu de despăgubire prin sentinţa civilă nr. 294 din 29 septembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Argeş), reprezentând despăgubiri pentru repararea integrală a prejudiciului.

În procesul pendinte, instanţa de fond a calculat accesoriile debitului principal - actualizare cu indicele de inflaţie şi dobândă legală - pentru perioada 20 iulie 2013 - 21 iulie 2016, deci până la un moment anterior încheierii de încetare a executării silite, respectiv până la data introducerii cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar.

Or, faţă de momentul 16 august 2016, indicat în încheierea din 3 decembrie 2021, data până la care au fost calculate dobânzile în dosarul de faţă, 21 iulie 2016, este anterioară dispunerii încetării executării silite ca urmare a realizării integrale a debitului. Prin urmare, nu se poate reţine că dobânda a fost stabilită pentru o perioadă în care obligaţia principală era stinsă.

În plus, recurenta-pârâtă nu indică o dată concretă a stingerii debitului principal, ci menţionează generic că plata integrală a sumei a fost efectuată în anul 2016. În acest context, recurenta pârâtă nu a învestit instanţa cu o critică eficientă, aptă a permite instanţei să verifice dacă recurenta-pârâtă a fost obligată să plătească mai mult decât datorează.

În aceste coordonate, se constată că în litigiul anterior nu s-a analizat sub nicio formă chestiunea accesoriilor debitului principal, ci s-a statuat doar cu privire la dreptul reclamantei la despăgubiri ocazionate de plata administratorului judiciar care i-a coordonat activitatea pe perioada cât s-a aflat în procedura insolvenţei-reorganizării, reţinându-se că încetarea executării a avut loc la 16 august 2016 întrucât debitul a fost achitat integral, neexistând aşadar, în această privinţă, o suprapunere de chestiuni litigioase care să determine incidenţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al încheierii amintite. De asemenea, în privinţa datei achitării debitului principal nu se poate reţine o contrarietate între aspectele reţinute în cele două procese, pentru considerentele expuse mai sus.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte va înlătura ca nefondată critica potrivit căreia instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a încheierii de şedinţă din 3 decembrie 2021, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nefiind incident.

În consecinţă, reţinând că nu există motive care să justifice casarea deciziei atacate, motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă nefiind incidente în cauză, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Argeş, împotriva deciziei nr. 710 din data de 8 februarie 2024 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Argeş, împotriva deciziei nr. 710 din data de 8 februarie 2024 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 aprilie 2025.