Tardiness of cassation appeal against peremption of appellate recourse; strict interpretation of five-day deadline
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal for being filed late, leaving the lower court’s decision regarding the dismissal of the appeal and the confirmation of the peremption of the initial appeal in force. The dispute concerned a civil action for the payment of unpaid common maintenance costs and late penalties by a property owner to an owners' association, where the appellate court had previously declared the defendant's appeal to the appellate decision peremptory; the defendant then filed a cassation appeal against this peremption decision, but the final court found the filing to be procedurally invalid. The decisive legal basis was the mandatory five-day deadline for filing an appeal against a decision confirming peremption, which expires on the sixth day, leading to the loss of the right to appeal and the nullity of the late act under the Civil Procedure Code, as no valid grounds for reinstatement into the deadline were demonstrated.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) din C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 490 alin. (2) C. proc. civ, art. 490 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 421 alin. (2) C. proc. civ; Tardiness of cassation appeal against peremption of appellate recourse; strict interpretation of five-day deadline: Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă, fără a se prevala de vreunul dintre motivele de casare, expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., a făcut ample trimiteri la fondul pricinii deduse judecăţii, criticând admiterea acţiunii formulate de către reclamantă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 05 februarie 2025
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa, la 02 august 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Asociaţia de proprietari nr. 186/3 a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei A. la plata sumei de 1185,08, din care, 888,98 RON, reprezentând cota de contribuţie la cheltuieli comune ale asociaţiei şi 296,19 RON, reprezentând penalităţi de întârziere.
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 144/07.02.2022, Judecătoria Reşiţa a admis cererea formulată de reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. 186/3, prin preşedinte B., în contradictoriu cu pârâta A. şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 888,89 RON, reprezentând contravaloare cote de întreţinere restante pentru perioada septembrie 2015- iunie 2016, şi a sumei de 296,19 RON, reprezentând penalităţi de întârziere aferente cotelor de întreţinere restante, pentru perioada septembrie 2015- iunie 2016.
3. Decizia pronunţată în apel
Prin decizia civilă nr. 116/01.03.2023, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă A. împotriva sentinţei civile nr. 144/07.02.2022, pronunţată de către Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociaţia de Proprietari nr. 186/3.
4. Decizia pronunţată în recurs
Prin decizia civilă nr. 162/06.06.2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a constat perimată cererea de recurs formulată de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 116/01.03.2023, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă
5. Calea de atac exercitată în cauză. Motivele de recurs
Împotriva deciziei civile nr. 162/06.06.2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs pârâta A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 08 iulie 2024, pricina fiind repartizată aleatoriu, spre competentă soluţionare completului de filtru nr. 10.
Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă, fără a se prevala de vreunul dintre motivele de casare, expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., a făcut ample trimiteri la fondul pricinii deduse judecăţii, criticând admiterea acţiunii formulate de către reclamantă.
6. Apărările formulate în cauză
Intimaţii-reclamanţi nu au formulat întâmpinare.
7. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă
Prin rezoluţia din 10 iulie 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.
După efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 C. proc. civ., prin rezoluţia din 11 decembrie 2024, a fost fixat termen de judecată la data de 05 februarie 2025, când, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei tardivităţii recursului, invocate din oficiu.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cu prioritate, în raport cu exigenţele procesuale ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia de nulitate a recursului pentru nedeclararea în termen a căii extraordinare de atac, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, având în vedere că se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
În cauză, hotărârea care a constatat perimarea, respectiv decizia nr. 162, a fost pronunţată la 06 iunie 2024, dată de la care curge termenul legal imperativ de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului, iar calea de atac a fost transmisă la 25 iunie 2024, astfel cum reiese din ştampila poştei aplicată pe plicul care a însoţit cererea de recurs, conform dovezii aflate la dosarul Înaltei Curţi.
Potrivit dispoziţiilor art. 183 alin. (3) din C. proc. civ., în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, incident cauzei, "În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată."
Or, raportat la datele menţionate, recursul a fost declarat cu depăşirea termenului legal imperativ de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., calculat potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., care s-a împlinit la 12 iunie 2024.
Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:
"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Articolul invocat prevede sancţiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege, printre altele, pentru exercitarea unor căi de atac.
Cu toate acestea, legiuitorul a reglementat şi situaţii care, mai presus de voinţa părţii, pun partea în imposibilitate, temeinic justificată, să îndeplinească într-un anumit termen actul procesual.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 186 "(1)Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.".
Or, prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă nu a invocat existenţa vreunei astfel de împrejurări care ar fi justificat repunerea părţii în termenul pentru exercitarea căii de atac.
Întrucât recursul pendinte a fost formulat cu nerespectarea termenului legal impus de dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este declarat tardiv, astfel încât se impune sancţiunea anulării acestuia, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca tardiv formulat, recursul declarat pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 162 din 06 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 februarie 2025.