Copyright infringement damages: start date for punitive interest bound by res judicata from prior cassation

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 9 martie 2015 pe rolul Tribunalului Covasna, secţia civilă, sub nr. x/2015, reclamantul A. - Birou Individual de Arhitectură a chemat în judecată pe B. S.R.L., C. şi D., solicitând instanţei să constate existenţa dreptului său de autor asupra proiectului "Tabere şcolare Dâmbul Morii şi Colonia 1 şi Colonia 2 Timişul de Sus", amplasamentul Dâmbul Morii, precum şi încălcarea acestui drept de către pârâţi; obligarea pârâţilor, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 12.000 RON, reprezentând daune materiale pentru încălcarea drepturilor patrimoniale de autor şi a sumei de 24.000 RON, reprezentând daune morale, ambele cu dobânzi calculate de la data punerii în întârziere şi până la plata efectivă; obligarea pârâţilor, pe cheltuiala proprie, să publice într-un ziar judeţean şi într-unul de largă răspândire hotărârea judecătorească ce va fi pronunţată în prezenta cauză; precum şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Ulterior, reclamantul a precizat petitul I al cererii introductive, solicitând să se constate dreptul său de autor asupra lucrării de arhitectură aferente proiectului "Tabere şcolare Dâmbul Morii şi Colonia 1 şi Colonia 2 Timişul de Sus", amplasamentul Dâmbul Morii, precum şi încălcarea acestui drept de către pârâţi, menţinând neschimbate celelalte pretenţii formulate iniţial.

Pârâta B. S.R.L. a solicitat să se constate decăderea reclamantului din termenul legal pentru formularea precizării cererii de chemare în judecată, însă această excepţie a fost respinsă de către instanţă.

Totodată, pârâţii B. S.R.L. şi D. au formulat cerere de chemare în garanţie împotriva numitei E. - Birou Individual de Arhitectură, solicitând obligarea chematei în garanţie, în cazul admiterii acţiunii principale, la plata sumei de 12.000 RON, reprezentând daune materiale pentru încălcarea drepturilor patrimoniale ale reclamantului A. - Birou Individual de Arhitectură şi a sumei de 24.000 RON, reprezentând daune morale, ambele sume purtând dobânzile legale aferente, la care se adaugă cheltuieli de judecată.

I.2 Sentinţa civilă pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 491 din data de 7 iunie 2017, Tribunalul Covasna, secţia civilă a respins, ca nefondate, excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor D., C. şi B. S.R.L. şi inadmisibilităţii acţiunii; a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A. - Birou Individual de Arhitectură, în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.R.L., C. şi D.; a constatat dreptul de autor al reclamantului asupra lucrării de arhitectură a proiectului "Tabere şcolare Dâmbul Morii şi Colonia 1 şi Colonia 2 Timişul de Sus", amplasamentul Dâmbul Morii, şi încălcarea acestui drept de către pârâţi; a obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 4.565 RON, reprezentând daune materiale pentru încălcarea drepturilor patrimoniale de autor, şi a sumei de 24.000 RON, reprezentând daune morale, la ambele sume adăugându-se dobânda legală calculată conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data de 9 martie 2015 şi până la plata efectivă a acestor sume; a obligat pârâţii la publicarea, pe cheltuiala lor, într-un ziar judeţean şi într-unul de largă răspândire, a hotărârii judecătoreşti pronunţate în prezenta cauză, după rămânerea definitivă, şi la plata către reclamant a sumei de 4.180 RON cheltuieli de judecată; a respins ca nefondată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii B. S.R.L. şi D. împotriva chematei în garanţie E. - Birou Individual de Arhitectură, având ca obiect obligarea acesteia la plata sumelor la care au fost obligaţi. Partea inferioară a formularului

I.3 Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în primul ciclu procesual:

Prin decizia civilă nr. 243/Ap din data de 1 martie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis apelurile declarate de pârâţii B. S.R.L. şi D., dispunând schimbarea în parte a sentinţei; a constatat dreptul de coautor al reclamantului asupra lucrării de arhitectură "Studiu de fezabilitate", elaborat în cadrul proiectului "Amenajare tabere şcolare Dâmbul Morii şi Colonia 1 şi Colonia 2 Timişul de Sus" pentru amplasamentul Dâmbul Morii şi încălcarea acestui drept de către pârâţi; a obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 3.065 RON cu titlu de daune materiale şi de 4.565 RON cu titlu de daune morale, respingând restul daunelor materiale şi morale solicitate; a obligat pârâţii către reclamant la plata sumei de 2.350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fondul cauzei şi a respins restul cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant; a înlăturat dispoziţiile primei instanţe privind constatarea dreptului de autor al părţii reclamante asupra lucrării de arhitectură a proiectului "Tabere şcolare Dâmbul Morii şi Colonia 1 şi Colonia 2 Timişul de Sus", amplasamentul Dâmbul Morii, şi încălcarea acestui drept de către pârâţi, obligarea pârâţilor, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 4.565 RON reprezentând daune materiale pentru încălcarea drepturilor patrimoniale de autor şi a sumei de 24.000 RON reprezentând daune morale, precum şi obligarea pârâţilor la plata către reclamant a sumei de 4.180 RON cheltuieli de judecată; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei privind admiterea în parte a acţiunii, dobânda legală, obligarea pârâţilor la publicarea hotărârii şi modul de soluţionare a cererii de chemare în garanţie; a respins apelul declarat de reclamantul A. - Birou Individual de Arhitectură împotriva aceleiaşi hotărâri; a obligat intimatul A. - Birou Individual de Arhitectură la plata către apelanta B. S.R.L. a sumei de 1.190 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în apel, respingând restul cheltuielilor de judecată. Partea superioară a formularuluiPartea inferioară a formularului

I.4 Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în primul ciclu procesual:

Prin decizia nr. 425 din data de 26 februarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de pârâţii B. S.R.L. şi D., precum şi recursul incident declarat de reclamantul A. - Birou Individual de Arhitectură împotriva deciziei nr. 243/Ap din data de 1 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2015; a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

I.5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în al doilea ciclu procesual:

Prin decizia civilă nr. 682/Ap din data de 6 august 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a admis cererile de apel formulate de apelanţii B. S.R.L., D. şi A. - Birou Individual de Arhitectură împotriva sentinţei civile nr. 491 din data de 7 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia civilă, în dosarul nr. x/2015, şi a schimbat-o în parte, după cum urmează: a constatat dreptul de autor al reclamantului asupra părţii de arhitectură din cadrul Studiului de fezabilitate (SF) al proiectului "Amenajare Tabere şcolare Dâmbul Morii"; a obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 12.000 RON reprezentând despăgubiri materiale pentru încălcarea dreptului de autor; a obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 5.000 RON reprezentând daune morale pentru încălcarea dreptului de autor; a obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a dobânzilor legale penalizatoare aferente celor două sume menţionate mai sus, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei decizii şi până la plata integrală; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate; a obligat apelanţii-intimaţi B. S.R.L. şi D., precum şi intimatul C., în solidar, să achite intimatului-apelant A. - Birou Individual de Arhitectură suma de 3.390 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel; a respins restul pretenţiilor privind cheltuielile de judecată.

I.5. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în al doilea ciclu procesual:

Prin decizia nr. 1129 din data de 24 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins ca nefondat recursul formulat de pârâţii B. S.R.L. şi D. împotriva deciziei civile nr. 682/Ap din data de 6 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă. Totodată, instanţa supremă a admis recursul declarat de reclamantul A. - Birou Individual de Arhitectură împotriva aceleiaşi decizii, a casat în parte decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel, exclusiv în ceea ce priveşte apelurile declarate de pârâţii B. S.R.L. şi D., menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

I.6. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în al treilea ciclu procesual:

Prin decizia nr. 1145/Ap din data de 22 iunie 2023, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, rejudecând apelurile formulate de pârâţii B. S.R.L. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 491 din data de 7 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia civilă, în limitele deciziei de casare, a menţinut dispoziţia primei instanţe privind data de la care pârâţii sunt obligaţi la plata dobânzii legale, respectiv 9 martie 2015.

I.7. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în cadrul celui de-al treilea ciclu procesual, pârâţii B. S.R.L. şi D. au formulat recurs.

Invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., recurenţii-pârâţi B. S.R.L. şi D. au solicitat casarea integrală a deciziei recurate, iar în urma rejudecării pe fond a cauzei, instanţa de recurs să stabilească faptul că data de la care curg dobânzile penalizatoare este cea la care sentinţa pronunţată în fond a rămas definitivă.

În esenţă, recurenţii-pârâţi au susţinut următoarele:

În cel de-al doilea ciclu procesual, cauza a fost trimisă spre rejudecare instanţei de apel exclusiv sub aspectul momentului de la care se acordă dobânzile penalizatoare aferente despăgubirilor, Înalta Curte reţinând că prima instanţă acordase dobânda legală începând de la data cererii de chemare în judecată, respectiv 09.03.2015, fără ca reclamantul să formuleze critici împotriva sentinţei civile nr. 491 din 07.06.2017 pronunţate de Tribunalul Covasna, secţia civilă sub acest aspect.

Curtea a reţinut, totodată, că în cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 1381 alin. (2) C. civ., deşi în speţă nu s-au administrat probe cu privire la data certă la care prejudiciul a fost cauzat.

Nelegalitatea deciziei recurate priveşte şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 din O.G. nr. 13/2011, sub aspectul menţinerii soluţiei de obligare a pârâţilor la plata dobânzii legale începând cu data de 09.03.2015, deşi eventualele dobânzi ar putea fi solicitate doar de la momentul soluţionării definitive a cauzei, respectiv data la care pretinsa sumă datorată devine certă, lichidă şi exigibilă.

În speţă, prejudiciul a fost stabilit definitiv abia la data de 24.05.2022, odată cu pronunţarea deciziei nr. 1129/24.05.2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

O altă critică vizează faptul că instanţa de fond a reţinut ca temei juridic al admiterii petitului privind plata dobânzilor dispoziţiile O.G. nr. 13/2011, iar nu dispoziţiile art. 1381 C. civ.. Acest aspect nu a fost contestat de reclamant în apel, devenind astfel definitiv tranşat sub aspectul temeiului juridic aplicabil.

Or, raportat la temeiul juridic reţinut de prima instanţă, până la soluţionarea definitivă a cauzei nu se datorează dobânda remuneratorie prevăzută de art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, întrucât cuantumul sumei şi termenul de plată au fost stabilite definitiv abia prin decizia nr. 1129.

De asemenea, până la soluţionarea definitivă a cauzei nu se datorează nici dobânda penalizatoare prevăzută de art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, întrucât nu există o scadenţă convenită între părţi.

Prin urmare, eventualele dobânzi pot fi solicitate numai de la data rămânerii definitive a sentinţei primei instanţe, acest moment fiind cel la care suma devine certă, lichidă şi exigibilă.

În ceea ce priveşte motivul de recurs subsumat dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenţii-pârâţi susţin că dispoziţiile deciziei recurate sunt contradictorii, întrucât instanţa de apel menţionează două date diferite pentru începutul curgerii dobânzilor, respectiv 05.03.2015 şi 09.03.2015.

I.8 Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului formulat de pârâta B. S.R.L. ca nefondat şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Intimatul-reclamant apreciază că este relevant momentul de la care se calculează dobânzile. Prima instanţă a considerat că punerea în întârziere a pârâţilor a avut loc la data înregistrării cererii de chemare în judecată, 09.03.2015, aspect necontestat în apel de reclamant.

Mai apreciază intimatul-reclamant că, în speţă, se aplică şi dispoziţiile art. 1521-1522 C. civ.

II. Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 01 septembrie 2023, şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 9 (astfel cum reiese din fişa Ecris, aflată la dosar recurs).

Prin rezoluţia din data de 13 septembrie 2023, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, după efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18 iunie 2024, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de recurenţii-pârâţi D. şi S.C. B. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 1145/Ap din 22 iunie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, în contradictoriu cu intimata chemată în garanţie E. - Birou Individual de Arhitectură, intimatul-pârât C. şi intimatul-reclamant A. - Birou Individual de Arhitectură, şi a fixat termen de judecată la data de 26 noiembrie 2024, ora 9:00, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Se constată, cu prioritate, că în urma soluţionării cauzei în recurs în două cicluri procesuale anterioare, au fost dezlegate cu caracter definitiv toate chestiunile litigioase ce privesc obiectul principal al acţiunii, respectiv încălcarea drepturilor reclamantului asupra operei de arhitectură pe care a creat-o şi totodată modalitatea de reparare a prejudiciului cauzat prin încălcare din perspectiva dovedirii acestuia şi a dimensionării despăgubirilor acordate pentru prejudiciul de natură materială, respectiv morală.

În acest sens, în al doilea ciclu procesual recursul declarat de pârâţi a fost respins, iar instanţa supremă a admis recursul reclamantului, a casat decizia instanţei de apel şi a trimis cauza spre rejudecare exclusiv sub aspectul acordării dobânzilor solicitate de reclamant, accesorii ale petitului principal privind daunele-interese.

Cu acest prilej, au fost dezlegate cu caracter definitiv şi aspectele legate de datorarea acestor dobânzi (pentru că ele fuseseră considerate a fi datorate de precedenta instanţă de apel şi măsura nu a fost recurată de pârâţi) şi totodată şi data de la care acestea curg, cu aplecare particulară asupra speţei, unde respectarea principiului disponibilităţii şi a limitelor judecăţii în calea de atac a condus la concluzia că ele se cuveneau - de principiu - de la data producerii prejudiciului, dar în cauză reclamantul a solicitat prin acţiune plata dobânzilor de la data punerii în întârziere prin notificarea pârâţilor (5.03.2015), însă sentinţa prin care au fost acordate de la data cererii de chemare în judecată (9.03.2015) nu a fost atacată sub acest aspect de reclamant.

Sunt relevante astfel următoarele considerente deciziei de casare nr. 1129/2022, ce vor fi reproduse în cele ce urmează pentru edificare:

"Prin decizia recurată, odată cu obligaţia principală de plată a despăgubirilor materiale şi morale pentru încălcarea dreptului de autor al reclamantului, a fost stabilită în sarcina pârâţilor, în solidar, şi plata accesoriilor reprezentate de dobânzile legale penalizatoare aferente despăgubirilor, calculate de la data rămânerii definitive a deciziei de apel şi până la data plăţii integrale.

Pârâţii nu au formulat, prin recursul declarat, vreo critică referitoare la plata dobânzii legale penalizatoare aferente despăgubirilor, astfel încât decizia beneficiază de autoritate de lucru judecat în privinţa acordării dobânzilor, acest aspect nefăcând obiect al învestirii instanţei de recurs.

În schimb, reclamantul este nemulţumit de soluţia instanţei de apel, în ceea ce priveşte momentul de la care curge dobânda în cazul răspunderii civile delictuale, iar critica astfel formulată este fondată.

În conformitate cu art. 1381 C. civ., "(1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie. (2) Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. (3) Dreptului la reparaţie îi sunt aplicabile, de la data naşterii sale, toate dispoziţiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor."

De asemenea, potrivit art. 1385 alin. (1) C. civ., "Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel."

Întrucât acordarea dobânzii penalizatoare are ca scop asigurarea unei reparaţii integrale a prejudiciului, reprezentând contravaloarea beneficiului nerealizat (lucrum cessans), dobânda curge chiar de la data producerii prejudiciului, pe temeiul dispoziţiilor legale sus-menţionate.

Prevederile art. 1535 alin. (1) prima teză C. civ. ("În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu"), la care s-a raportat instanţa de apel, sunt incidente, în mod necontestat, în virtutea art. 1381 alin. (2) din cod, citat anterior, fiind vorba despre dispoziţii legale privind executarea obligaţiilor.

Norma de trimitere din art. 1381 alin. (2) C. civ. prevede, însă, că acele dispoziţii sunt aplicabile de la data naşterii dreptului la reparaţie, adică din ziua cauzării prejudiciului (conform alin. (1) al aceleiaşi norme).

Din coroborarea textelor de lege incidente rezultă, aşadar, că reclamantului i s-ar fi cuvenit dobânda aferentă despăgubirilor de la data săvârşirii faptelor ilicite, şi nu abia de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-au acordat despăgubirile, astfel cum a motivat instanţa de apel, care a admis apelurile pârâţilor pe acest aspect.

Prin motivele de recurs, însă, reclamantul a criticat neacordarea de dobânzi începând cu data punerii în întârziere a pârâţilor, respectiv de la data de 5.03.2015, ceea ce înseamnă că dobânda trebuie acordată în prezenta cauză în limitele învestirii instanţei de recurs prin criticile de nelegalitate formulate.

Mai mult decât atât, se constată că prima instanţă a acordat dobânda legală aferentă despăgubirilor, calculată conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data cererii de chemare în judecată, respectiv de la data de 9.03.2015, fără ca reclamantul să critice sentinţa civilă nr. 491/7.06.2017 a Tribunalului Covasna pe acest aspect, cu toate că a declarat apel şi împotriva soluţiei privind debitul accesoriu (doar în legătură cu modalitatea de calcul a acesteia, din perspectiva art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011), aspect ce va fi avut în vedere cu ocazia rejudecării apelurilor."

Toate aceste statuări ale instanţei de recurs se bucură de caracterul obligatoriu prevăzut de art. 501 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât ele se impuneau instanţei de rejudecare, care nu se putea abate în soluţia sa de la dezlegările evocate.

De aceea, cu ocazia rejudecării apelului, instanţa de apel, menţinân sentinţa sub aspectul obligării pârâţilor la plata dobânzii legale calculate conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011, a menţinut şi data de la care acestea încep să curgă, respectiv data cererii de chemare în judecată, astfel cum se prevede în decizia de casare, iar o atare conduită nu mai poate fi contrazisă pe calea unui nou recurs, aspectele fiind tranşate cu caracter definitiv.

În consecinţă, nu pot fi primite criticile formulate prin care recurenţii deduc judecăţii sub cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. aspecte legate de modul de calcul al dobânzii acordate sau de data de la care aceasta curge, acestea fiind tocmai (unele dintre) aspectele cu privire la care decizia nr. 1129/2022 are caracter obligatoriu.

Legat de acest aspect, nu se poate repune în discuţie nici temeiul acordării dobânzilor, şi acesta fiind tranşat în decizia de casare, după cum rezultă din fragmentul evocat mai sus.

Nefondat este şi motivul de recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care se critică motivarea contradictorie a deciziei recurate sub aspectul datei de la care curge dobânda legală, pentru că în considerentele instanţei de apel se reţin întocmai argumentele avute în vedere în decizia de casare, şi anume că, deşi dobânda legală era datorată de la data producerii prejudiciului - pe tărâm delictual - reclamantul nu a solicitat ca ea să fie acordată decât de la data punerii în întârziere (5.03.2015), astfel că principiul disponibilităţii se opunea ca el să primească mai mult decât a cerut şi totodată că acesta nu a apelat sentinţa primei instanţe care a dispus ca dobânda să curgă de la data cererii de chemare în judecată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Cu privire la cheltuielile de judecată în recurs, se constată că intimatul-reclamant A. - Birou Individual de Arhitectură a solicitat obligarea recurenţilor-pârâţi la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând onorariul avocaţial aferent apărării în recurs, depunând în acest sens dovezi privind achitarea sa.

Având în vedere soluţia de respingere a recursului şi cererea intimatului-reclamant, în temeiul art. 451 alin. (2) şi art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenţii-pârâţi B. S.R.L. şi D., în solidar, la plata către intimatul-reclamant a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Partea superioară a formularului

Partea inferioară a formularului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-pârâţi B. S.R.L. şi D. împotriva deciziei nr. 1145Ap din 22 iunie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. - Birou Individual de Arhitectură, intimatul-pârât C. şi intimata-chemată în garanţie E. - Birou Individual de Arhitectură.

Obligă recurenţii-pârâţi B. S.R.L. şi D. în solidar la plata sumei de 3000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant A. - Birou Individual de Arhitectură.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2024.