Contestație în anulare inadmisibilă: apelul viciului de citare a altei părți

Şedinţa publică din data de 05 februarie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal la data de 28.12.2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, Ministerul Sănătăţii, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, obligarea pârâţilor la restituirea sumelor achitate de reclamant în perioada iulie 2019-mai 2020 pentru suportarea tratamentului medical oncologic, respectiv suma de 762.867 RON.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 554/2004 precum şi dispoziţiile legale menţionate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Sănătăţii a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia lipsei de interes, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Finanţelor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare, pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România a invocat excepţia de inadmisibilitate a acţiunii.

Prin întâmpinare, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a invocat excepţia de inadmisibilitate a acţiunii. A solicitat introducerea în cauză a următoarele instituţii sanitare: Centrul de Diagnostic şi B. S.R.L., C., S.C. D. S.R.L., E.. A solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a CNAS, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 770/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţie civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă la data de 25.05.2022, sub nr. dosar x/2021

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1665/02.11.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Statul Român, prin Ministerul Finanţelor şi Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti; a respins acţiunea faţă de aceşti pârâţi, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată; a admis, în parte, acţiunea; a obligat pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România la plata, către reclamant, a sumei de 301.268,16 RON şi 52.684,74 euro, în echivalent RON, la cursul BNR, la data plăţii, reprezentând contravaloarea medicamentului Pembrolizumab (denumirea comercială Keytruda), suportată de reclamant în perioada iulie 2019-mai 2020; a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1131/A/19.09.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a respins, ca nefondate, apelurile formulate de pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinţei civile nr. 1665/02.11.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia aV-a civilă.

4. Decizia pronunţată în recurs, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia civilă nr. 1605 din 12 iunie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii împotriva deciziei nr. 1131 A din 19 septembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România împotriva aceleiaşi decizii.

5. Calea de atac exercitată în cauză

La 23 iulie 2024, pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată contestaţia în anulare exercitată de pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România sub nr. x/2024.

În expunerea argumentelor, subsumate motivului de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., contestatoarea a pretins că decizia pronunaţată în recurs este lovită de nulitate absolută având în vedere că a fost pronunţată în contradictoriu cu o persoană decedată, respectiv reclamantul A., şi din această perspectivă procedura de citare a acestuia nu a fost legal îndeplinită, fiind viciată.

În continuare, a arătat că judecata s-a făcut prin citarea părţii la sediul unui avocat care nu s-a prezentat la nici unul dintre termenele de judecată, ci doar şi-a menţionat domiciliul ales şi a depus o delegaţie în faţa primei instanţe.

În atare context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie avea obligaţia de a verifica atât procedura de citare, cât şi mandatul avocatului ales pentru realizarea unei judecăţi ce corespunde normelor de drept procesual civil, aşa cum impun prevederile art. 154 şi art. 158 din C. proc. civ., prealabil analizării conţinutului raportului juridic dedus judecăţii, instanţa având obligaţia să stabilească care sunt părţile, persoane fizice sau juridice ce se pretind că ar fi titularele drepturilor şi obligaţiilor civile ce alcătuiesc relaţia socială reglementată de norma de drept civil, relaţie socială pe care instanţa o analizează. Or, necesitatea citării părţilor rezidă din conţinutul art. 85 din C. proc. civ.

În acest sens, citarea părţilor implicate într-un proces civil reprezintă una dintre garanţiile procesuale cele mai importante pentru respectarea dreptului fundamental la apărare, consacrat atât la nivelul convenţiilor internaţionale, la nivel constituţional, dar şi jurisprudenţial, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie apreciind prin deciziile pronunţate, că măsura citării, în proces, a tuturor părţilor este de natură a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi explicat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului ca fiind dreptul ca fiecare parte să-si pledeze cauza în aceleaşi condiţii.

În egală măsură, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 435 alin. (1) şi art. 56 din C. proc. civ. dar şi art. 35 din C. civ.

6. Apărările formulate în cauză

La 10 octombrie 2025, intimatul Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea contestaţiei în anulare formulate de pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Examinând contestaţia în anulare, cu prioritate asupra admisibilităţii căii extraordinare de atac, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia în anulare de drept comun este acea cale extraordinară de atac cu ajutorul căreia părţile interesate urmăresc retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, astfel cum prevede art. 503 alin. (1) C. proc. civ., cu condiţia ca acel motiv să nu fi putut fi invocat anterior în apel sau recurs.

Motivul pentru care se poate exercita contestaţia în anulare de drept comun rezultă expres din norma legală menţionată, care stipulează astfel: "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.".

Ca atare, această cale de atac se poate exercita în măsura îndeplinirii cumulative a două condiţii: contestatorul nu a fost legal citat şi nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. De asemenea, rezultă că se impune ca motivul de contestaţie în anulare să vizeze vicii procedurale care să afecteze procedura de citare desfăşurată în faţa instanţei care a pronunţat atacată.

Prin urmare, ceea ce sancţionează norma legală înscrisă în art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. este realizarea unei judecăţi cu încălcarea obligaţiei imperaţive vizând citarea părţilor, întrucât conform art. 153 alin. (1) C. proc. civ. instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel".

Neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea, poate fi invocată, inclusiv în cadrul contestaţiei în anulare, numai de partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a invoca şi este sancţionată, potrivit art. 178 alin. (2) C. proc. civ., cu nulitatea relativă, care poate fi invocată numai de partea vizată de neîndeplinirea actului procedural.

Introducerea unei contestaţii în anulare trebuie să fie justificată în persoana contestatorului care, doar el, se poate prevala de neregularităţile procedurale, neavând posibilitatea procesuală să formuleze contestaţie în anulare pentru neîndeplinirea legală a procedurii de citare a altor părţi din proces sau pentru a proteja alte persoane care ar putea lua parte la judecată, în contra cărora s-ar pretinde producerea acelor neregularităţi.

Prin urmare, contestatorii nu au abilitatea procesuală să formuleze contestaţie în anulare pentru neîndeplinirea legală a citării altor părţi din proces.

În cauza de faţă, prin contestaţia în anulare dedusă judecăţii, contestatoarea Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România a invocat nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu o altă parte din proces, respectiv cu reclamantul A., susţinând că neregularitatea procedurală este datorată împrejurării că, pe de o parte, procedura de citare a fost efectuată la domiciliul procesual ales al avocatului ales al părţii reclamante, care nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată, iar pe de altă parte, că la momentul pronunţării deciziei din apel şi din recurs, reclamantul A. era decedat.

Înalta Curte constată că prin motivul de contestaţie formulat în cauză nu au fost invocate neregularităţi privind citarea contestatoarei în faţa instanţei de recurs, care a pronunţat decizia civilă nr. 1605 din 12 iunie 2024, ce face obiectul căii de atac, ci neregularităţi privind procedura de citare cu o altă parte, respectiv cu reclamantul A..

În atare context, se reţine că susţinerea contestatoarei referitoare la încălcarea obligaţiei legale privind citarea reclamantului A. nu poate atrage incidenţa dispoziţiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. şi anularea deciziei atacate, aşa cum se solicită prin cererea dedusă judecăţii, având în vedere că în promovarea demersului său procesual, aceasta se prevalează, în mod nepermis, de o pretinsă neregularitate procedurală în privinţa căreia legiuitorul a recunoscut, expresis verbis, legitimare procesuală exclusiv părţii vizate de respectivele acte procedurale.

În legătură cu aserţiunile contestatoarei referitoare la nulitatea hotărârilor judecătoreşti din apel şi recurs ca urmare a pronunţării acestora în contradictoriu cu o persoană care nu mai avea capacitatea procesuală de folosinţă, respectiv împrejurarea că reprezentantul convenţional al reclamantului nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată din faţa instanţei de apel şi recurs dar şi celelalte aspecte referitoare la modul la care instanţele de fond au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 154 şi art. 158 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acestea exced cadrului procesual dedus judecăţii în care este examinată exclusiv admisibilitatea contestaţiei în anulare prin raportare la legitimarea procesuală a contestatoarei în promovarea contestaţiei în anulare întemeiate, în drept, pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

Cum alegaţiile contestatoarei nu se referă la nelegala procedură de citare a sa în etapa procesuală anterioară, în calitate de parte vizată direct de această pretinsă neregularitate procedurală, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România împotriva deciziei nr. 1605 din 12 iunie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România împotriva deciziei nr. 1605 din 12 iunie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 05 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei