Reinstatement of suspended civil proceedings and interruption of peremptory deadline via recourse against suspension order

Şedinţa publică din data de 05 februarie 2025

Asupra cauzei de faţă, se reţin următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la 10 martie 2017, reclamanţii A.-decedat, B., C.-decedata, D., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Oraşului Popeşti-Leordeni şi Primarul General al Municipiului Bucureşti au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Dispoziţiei nr. 406/27.12.2016 privind respingerea notificării nr. x/2001, restituirea în natură sau în echivalent a imobilului teren în suprafaţă de 25000 mp şi "casă de locuit parter, etaj şi anexe" ce face obiectul cererilor notificate nr. 1358/09.07.2001 a Biroului Executorilor Judecătoreşti E. şi nr. 281/07.09.2001 a Biroului Executorului Judecătoreşti F..

2. Judecata în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 3299/16.10.2019, Tribunalul Ilfov a respins cererea privind pe reclamanţii A.-decedat, B., C.-decedata, D., D., G. - moştenitor al defunctului H.. şi I. - moştenitor al defunctului - J., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Oraşului Popeşti-Leordeni, având ca obiect Legea 10/2001, ca neîntemeiată şi s-a luat act că cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.

3. Judecata în apel.

Împotriva sentinţei primei instanţe au formulat apel I., B. şi D..

Prin încheierea 04 aprilie 2022, Curtea de apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a suspendat judecata apelului exercitat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 3299/16.10.2019 pronunţate de Tribunalul Ilfov, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 decembrie 2022, curtea de apel a constatat că cererea de repunere pe rol a fost însoţită de înscrisuri care erau deja existente la dosar, context în care a dispus citarea părţilor cu menţiunea ca până la termenul de judecată din 27 februarie 2023, să depună la dosar înscrisuri privitoare la existenţa şi suprafaţa construcţiei situate în Bucureşti, şos. x, anterioare preluării din anul 1950.

Prin încheierea din 27 februarie 2023, instanţa de apel a respins cererea de repunere pe rol şi a menţinut măsura suspendării judecării apelului.

Prin decizia civilă nr. 1223A din 16 octombrie 2023, Curtea de apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia perimării şi a constatat perimat apelul exercitat de reclamanţii I., B. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 3299/16.10.2019 pronunţate de Tribunalul Ilfov.

4. Calea de atac exercitată în cauză

La 12 septembrie 2023, pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2017/a1 a fost înregistrat recursul exercitat de reclamanţii I., B. şi D. împotriva încheierii de şedinţă din 27 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, repartizat aleatoriu, spre competentă soluţionare, completului nr. 2 noul C. proc. civ.

În motivarea recursului promovat, întemeiat, în drept, pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., recurenţii au criticat soluţia de respingere a cererii de repunere pe rol, susţinând că au complinit obligaţia ce le incumba de a depune la dosar înscrisurile solicitate de către instanţă.

Prin urmare, recurenţii au susţinut că, în mod nelegal, instanţa de apel a respins cererea de repunere pe rol, reţinând că reclamanţii nu şi-au complinit obligaţia de a depune la dosar înscrisuri privitoare la existenţa şi suprafaţa construcţiei situate în Bucureşti, şos. x pe care le deţineau, aşa cum li s-a pus în vedere,

Ulterior, la 14 noiembrie 2023, pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost înregistrat dosarul nr. x/2017 având ca obiect recursul formulat de reclamanţii I., B. şi D. împotriva deciziei civilă nr. 1223A din 16 octombrie 2023, Curtea de apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Prevalându-se de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. pct. 5 din C. proc. civ., recurenţii au susţinut că soluţia de perimare, pronunţată de curtea de apel este nelegală pentru nesocotirea prevederilor procesuale ale art. 416 alin. (2)., art. 181 alin. (2), art. 183 alin. (1) şi art. 417 din C. proc. civ. în contextul în care cererea de repunere pe rol a fost formulată în interiorul termenului de perimare, 28 august 2023, transmisă prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire.

În aplicarea prevederilor art. 417 din C. proc. civ., prin depunerea cererii de repunere pe rol mai înainte de împlinirea termenului de perimare dar şi prin exercitarea recursului împotriva încheierii de suspendare, termenul de perimare se întrerupe.

Or, la pronunţarea soluţiei de perimare de către curtea de apel prin decizia atacată, recursul exercitat împotriva măsurii de suspendare nu era soluţionat, ceea ce atrage nelegalitatea aplicării sancţiunii de perimare.

Prin încheierea din 09 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2017, secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a dispus conexarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 19 iunie 2024, s-a admis, în principiu, recursul şi s-a fixat termen pentru judecarea recursului la 06 noiembrie 2024, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, când, constatând incidente dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a dispus suspendarea cauzei, repusă pe rol la 05 februarie 2025, ca urmare a cererii formulate de recurenţii-reclamanţi, termen la care instanţa reţinut cauza în pronunţare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

II.1 În privinţa recursului exercitat de reclamanţi împotriva încheierii din 27 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III- a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestuia pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte constată că recurenţii s-au prevalat, în drept, de incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte reaminteşte faptul că dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează ipoteza în care hotărârea atacată cu recurs a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Examinând conţinutul memoriului de recurs, se constată că recurenţii nu au invocat aplicarea sau încălcarea greşită a vreunei norme de drept material de către curtea de apel, împrejurare în raport de care se constată că trimiterea la acest motiv de casare este una pur formală, şi deci, inaptă a produce un control de legalitate a hotărârii recurate din această perspectivă.

Mai mult, Înalta Curte constată că prin decizia recurată, instanţa de apel nu a dat dezlegări pe fondul pricinii deduse judecăţii care să antameze chestiuni legate de aplicarea şi interpretarea unor norme de drept material, soluţionând pricina în urma admiterii excepţiei procesuale peremptorii a perimării.

În continuare, analizând criticile formulate de reclamanţi cu privire la soluţia pronunţată de curtea de apel prin încheierea de şedinţă din 27 februarie 2023, din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte observă că principala nemulţumire a părţilor a vizat, în esenţă, reţinerea curţii de apel potrivit căreia părţile nu şi-ar fi îndeplinit obligaţia de a depune, la dosar, înscrisuri privitoare la existenţa şi suprafaţa construcţiei situate în Bucureşti, şos. x, anterioare preluării din anul 1950, pronunţând o soluţie nelegală de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei, şi de menţinere a soluţiei de suspendare.

Examinând parcursul procesual derulat în faţa primei instanţe de control judiciar, Înalta Curte observă că la termenul de judecată din 07 februarie 2022, Curtea de apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus citarea reclamanţilor cu menţiunea de a depune la dosar înscrisurile pe care le deţin cu privire la existenţa şi la suprafaţa construcţiei situate pe terenul din Bucureşti, Şos. x, sub sancţiunea suspendării, prevăzute de art. 242 din C. proc. civ., sens în care a stabilit termen de judecată la 04 aprilie 2022.

La termenul de judecată astfel acordat, instanţa de apel a constatat că reclamanţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile stabilire în sarcina lor în cursul judecăţii şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 din C. proc. civ., a aplicat sancţiunea suspendării.

Încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 04 aprilie 2022 prin care a fost dispusă suspendarea judecării cauzei, a fost comunicată părţilor, conform dovezilor aflate la dosarul nr. x/2017 al curţii de apel, împotriva căreia părţile nu au exercitat recurs, statuările instanţei de apel cu privire la obligaţia de a depune la dosar înscrisurile pe care le deţin cu privire la existenţa şi la suprafaţa construcţiei situate pe terenul din Bucureşti, Şos. x, anterior preluării, rămânând definitivă, prin nerecurare.

În continuare, Înalta Curte constată că reclamanţii au formulat la 03 octombrie 2022, data poştei, cerere de repunere pe rol pentru a cărei soluţionare a fost acordat termen la 12 decembrie 2022 când instanţa, constatând că înscrisurile ataşate cererii de reluare a judecăţii, după suspendare, erau deja ataşate la dosar, a apreciat că se impune amânarea judecării cererii de repunere pe rol pentru a reitera părţilor obligaţia de ce le revine de a depune la dosar înscrisurile solicitate de către instanţă, respectiv înscrisuri privitoare la existenţa şi la suprafaţa construcţiei situate pe terenul din Bucureşti, Şos. x, ulteriorare preluării. În acest sens, a fost acordat termen de judecată la 27 februarie 2023, când părţile au fost citate cu menţiunea de a depune la dosar înscrisurile solicitate de către instanţă, respectiv înscrisuri privitoare la existenţa şi la suprafaţa construcţiei situate pe terenul din Bucureşti, Şos. x, ulterioare preluării, conform dovezilor aflate la filele x din volumul al doilea al dosarului nr. x/2017 al curţii de apel.

Faţă de împrejurarea că la dosar nu au fost depuse de către reclamanţi înscrisurile solicitate, la termenul de judecată din 27 februarie 2023, curtea de apel a constatat că nu sunt întrunite condiţiile pentru reluarea judecării cauzei şi ca atare, a respins cererea de repunere pe rol, menţinând soluţia de suspendare dispusă anterior, la termenul de judecată din 04 aprilie 2022.

Înalta Curte constată, aşadar, că prin încheierea din 27 februarie 2023, curtea de apel, constatând că părţile reclamante nu şi-au îndeplinit obligaţiile procesuale stabilite anterior în sarcina lor în cursul judecăţii, de a depune înscrisuri anterioare preluării imobilului în litigiu, a menţinut măsura sancţionatorie, dispusă la termenul de judecată din 04 aprilie 2022.

În atare context, nemulţumirea recurenţilor, exprimată prin recursul de faţă, exercitat împotriva încheierii de şedinţă din 27 februarie 2023, vizează, de fapt, obligaţia impusă anterior acestora de instanţa de judecată la termenul de judecată din 04 aprilie 2022 la care curtea de apel a constatat că este necesară depunerea unor înscrisuri care să fie anterioare preluării imobilului în litigiu, măsură necontestată însă de părţile reclamante, conform celor anterior reţinute.

Aşadar, prin încheierea recurată, instanţa de apel nu a făcut altceva decât să reamintească părţilor obligaţia ce le incumba încă de la pronunţarea încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din 04 aprilie 2022, obligaţie pe care reclamanţii nu au înţeles nici să o aducă la îndeplinire şi nici să o supună controlului de legalitate din perspectiva obligaţiei ce le incumba. Din acest punct de vedere, Înalta Curte reţine că eventualele nemulţumiri/nelămuriri ale reclamanţilor referitoare la conţinutul concret al înscrisurilor pe care instanţa le-a pus în vedere acestora să le exhibe puteau fi decelate în cadrul controlului de legalitate exercitat împotriva încheierii de şedinţă din 04 aprilie 2022, la care părţile recurente nu au apelat.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că recurenţii deşi aveau posibilitatea legală, recunoscută de dispoziţiile art. 414 alin. (1) din C. proc. civ., de a opune eventuale critici vizând aplicarea greşită a sancţiunii suspendării în cadrul unui recurs exercitat împotriva încheierea pronunţată la termenul de judecată din 04 aprilie 2022 când s-a reţinut nerespectarea obligaţiei de a depune, la dosar, înscrisurile referitoare la imobilul în litigiu, anterioare preluării, aceştia nu au înţeles să uzeze de o atare cale de atac împotriva acestei încheieri, astfel încât statuarea instanţei de apel vizând măsura suspendării nu poate fi cenzurată în cadrul recursului pendinte care vizează încheierea de şedinţă din 27 februarie 2023 prin care instanţa nu a impus părţilor o obligaţie nouă, ci doar a reiterat ceea ce acestora li se pusese deja în vedere anterior.

II. Examinând recursul exercitat de recurenţi împotriva deciziei civile nr. 1223 A din 16 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestuia pentru următoarele considerente:

Prin memoriul de recurs, recurenţii-reclamanţi critică decizia instanţei de apel, afirmând că, în mod greşit, a fost admisă excepţia perimării, cu consecinţa perimării cererii de apel, întrucât au fost citaţi cu menţiunea de a depune la dosar doar înscrisurile pe care le deţin cu privire la existenţa şi suprafaţa construcţiei situate în Bucureşti, Şos. x, obligaţie pe care şi-au îndeplinit-o.

Susţinerea recurenţilor este nefondată în contextul în care, potrivit citativului emis la 13 decembrie 2022 de curtea de apel, reclamanţii au fost citaţi cu menţiunea de a depune la dosar înscrisurile pe care le deţin cu privire la existenţa şi suprafaţa construcţiei situate în Bucureşti, Şos. x, anterioare momentului preluării din anul 1950, cu precizarea ca acestea să se refere la perioada anterioară preluării, motivat de împrejurarea că înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei sub aspectul existenţei construcţiei erau ulterioare acestui moment.

În continuare, se susţine că decizia de perimare este nelegală din perspectiva în care a fost pronunţată mai înainte de a se examina recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă din 27 februarie 2023, în sensul în care exercitarea recursului împotriva încheierii din 27 februarie 2023 a întrerupt curgerea termenului de perimare, conform dispoziţiilor art. 417 din C. proc. civ.

De asemenea, recurenţii invocă şi faptul că cererea de repunere pe rol din 28 august 2023, a fost formulată în timpul curgerii termenul de perimare care a debutat la 27 februarie 2023 şi că a avut un efect întreruptiv.

Înalta Curte observă că, prin criticile aduse hotărârii recurate, recurenţii-reclamanţi reproşează instanţei de apel încălcarea unor reguli de procedură, astfel încât analiza instanţei de recurs se va efectua din perspectiva motivului de casare invocat, prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii").

Obiectul recursului pendinte este reprezentat de decizia civilă nr. 1223A din 16 octombrie 2023, prin care Curtea de apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia perimării şi a constatat perimat apelul exercitat de reclamanţii I., B. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 3299/16.10.2019 pronunţate de Tribunalul Ilfov.

În cauză, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din 04 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a suspendat judecata apelului, în temeiul dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina reclamanţilor prin încheierea din 07 februarie 2022 (de a depune la dosar înscrisurile pe care le deţin cu privire la existenţa şi suprafaţa construcţiei situate în Bucureşti, Şos. x, anterioare momentului preluării din anul 1950, motivat de împrejurarea că înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei sub aspectul existenţei construcţiei, sunt ulterioare acestui moment.).

Potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Aşadar, perimarea operează de drept, cu condiţia ca, timp de şase luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Conform art. 417 C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."

Totodată, art. 242 C. proc. civ. prevede următoarele: "(1) Când constată că desfăşurarea normal a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. (2) La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua."

Sub un prim aspect, se reţine că, din perspectiva momentului de la care începe să curgă termenul de perimare, ceea ce prezintă relevanţă este data la care s-a dispus suspendarea judecăţii, 04 aprilie 2022, şi nu momentul la care această măsură a fost menţinută, prin respingerea cererii de repunere pe rol, prin încheierea din 27 februarie 2023, aşa cum, în mod nefondat, se susţine de către recurenţii-reclamanţi.

Aceasta rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 416 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de către instanţă.

Împrejurarea că la 03 octombrie 2022, reclamanţii au formulat cerere de repunere pe rol nu este aptă a demonstra ieşirea din pasivitate a părţilor reclamante şi a produce efectul întreruptiv al termenului de perimare, de vreme ce această cerere a fost respinsă de curtea de apel prin încheierea de şedinţă din 27 februarie 2023, fiind menţinută soluţia de suspendare dispusă la termenul de judecată din 04 aprilie 2022.

Critica recurenţilor vizând admiterea greşită a excepţiei perimării, motivat de faptul că cererea de repunere pe rol formulată la 28 august 2023 a întrerupt curgerea termenului de perimare nu poate fi primită întrucât, pe de o parte se raportează, în mod greşit, la momentul de debut al curgerii termenului de perimare ca fiind 27 februarie 2023, în loc de 4 aprilie 2022, având în vedere considerentele anterior relevate, iar pe de altă parte, Înalta Curte reţine că dispoziţiile C. proc. civ. condiţionează întreruperea termenului de perimare de preocuparea părţii înlăuntrul termenului de perimare de a îndeplini obligaţia impusă de instanţa de judecată. Or, în speţă, raportat la data de la care debutează curgerea termenului de perimare ca fiind data pronunţării încheierii de suspendare a judecării pricinii, 04 aprilie 2022, (reţinută dintr-o eroare de tehnoredactare de către curtea de apel ca fiind 07 februarie 2022) termenul de perimare era împlinit la momentul formulării cererii de repunere pe rol, 28 august 2023.

Cum solicitarea reclamanţilor privind repunerea pe rol a cauzei a fost transmisă prin poştă la 28 august 2023, ulterior împlinirii termenului de perimare, 04 octombrie 2022, aceasta nu produce efecte asupra curgerii termenului de perimare, condiţia sine qua non a producerii acestui efect fiind formularea acesteia mai înainte de împlinirea termenului, condiţie care, în speţă, nu este întrunită conform celor anterior arătate.

În privinţa datei reţinute de către curtea de apel ca fiind data înregistrării cererii de repunere pe rol, în raport de împrejurarea că actul procedural a fost transmis instanţei prin intermediul serviciului poştal, aşa cum reiese din plicul aflat la fila x din volumul al doilea al dosarului nr. x/2017 al instanţei de apel, în aplicarea prevederilor art. 183 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cu care "În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, precum şi menţiunea datei şi orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanţei, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată", Înalta Curte constată că, în mod corect, recurenţii afirmă că aceasta este 28 august 2023, dintr-o simplă eroare de tehnoredactare curtea de apel reţinând data formulării acesteia ca fiind 29 august 2023.

Această împrejurare însă nu este suficientă pentru a atrage sancţiunea casării soluţiei atacată având în vedere că, şi în raport de data de 28 august 2023, data la care părţile au formulat cererea de repunere pe rol, aceasta nu acoperă viciul depunerii cererii de rol ulterior împlinirii termenului de perimare, 04 octombrie 2022. Ca atare, cererea de repunere pe rol formulată de reclamanţi la 28 august 2023 nu poate avea efectul întreruptiv al curgerii termenului de perimare pretins de către recurenţi, aşa cum în mod nefondat se acreditează prin criticile formulate.

De asemenea, este nefondată şi susţinerea recurenţilor potrivit căreia exercitarea recursului împotriva încheierii de şedinţă din 27 februarie 2023 a produs efecte în privinţa curgerii termenului de perimare, indiferent de natura soluţiei pronunţate de instanţa de control judiciar, nefiind aptă a afecta legalitatea deciziei atacate.

Această concluzie se fundamentează pe însăşi soluţia pronunţată asupra recursului declarat de reclamanţi împotriva încheierii de şedinţă din 27 februarie 2023, respins, ca nefondat, pentru considerentele mai sus arătate. În atare context, cererea de recurs formulată împotriva încheierii de repunere pe rol nu a întrerupt cursul perimării, din moment ce prin aceasta a fost validată soluţia curţii de apel de respingere a cererii de repunere pe rol şi de menţinere a măsurii suspendării, neavând ca finalitate continuarea judecării litgiului de fond.

Este de necontestat că legiuitorul român a oferit părţilor posibilitatea de a contesta, pe calea recursului, măsura de suspendare sau de respingere a cererii de repunere pe rol, dispuse de instanţă, în condiţiile art. 414 din C. proc. civ., pe toată durata suspendării, cu excepţia celor dispuse în recurs, care sunt definitive.

Chiar şi aşa fiind, un recurs exercitat împotriva încheierii de respingere a cererii de repunere pe rol, cum este în cauza de faţă, nu trebuie să conducă la posibilitatea recunoscută reclamanţilor sancţionaţi pentru atitudinea lor pasivă prin temporizarea cursului judecăţii de a prelungi automat termenul de 6 luni cu durata de soluţionare a recursului.

Prin urmare, raportat la circumstanţele litigiului, Înalta Curte reţine că, în mod corect, instanţa de apel a constatat că este incidentă sancţiunea perimării cererii de apel, deoarece de la data îndeplinirii ultimului act de procedură, respectiv din 04 aprilie 2022, când s-a dispus suspendarea cauzei, pricina a rămas în nelucrare, din motive imputabile părţilor, mai mult de 6 luni.

Cum perimarea operează de drept, prin simpla împlinire a termenului de perimare, odată împlinit acest termen, constatând îndeplinite şi celelalte condiţii legale, instanţa era obligată să constate perimarea.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii B., D. şi I. împotriva încheierii din 27 februarie 2023 şi a deciziei civile nr. 1223 A din 16 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii B., D. şi I. împotriva încheierii din 27 februarie 2023 şi a deciziei civile nr. 1223 A din 16 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 februarie 2025.