Competence to hear ex officio reexamination of judicial interdiction lies with the court that instituted the protective measure

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 13 februarie 2018 pe rolul Judecătoriei Lipova, sub nr. x/2018, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., a solicitat punerea sub interdicţie a pârâtului A. şi numirea pârâtului B. în calitate de tutore pentru ocrotirea drepturilor pârâtului pus sub interdicţie.

Prin sentinţa civilă nr. 118 din 21 februarie 2019, pronunţată de Judecătoria Lipova în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea petentei şi s-a dispus punerea sub interdicţie a intimatului A., precum şi numirea în calitate de tutore al acestuia a intimatului B..

La data de 3 aprilie 2024, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (6) din Legea nr. 140/2022, Judecătoria Lipova s-a sesizat din oficiu cu privire la reexaminarea măsurii punerii sub interdicţie a intimatului A., formându-se, în acest sens, dosarul nr. x/2024.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 604 din 7 noiembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Lipova a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de reexaminare a măsurii punerii sub interdicţie în favoarea Judecătoriei Beiuş.

La stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 936 C. proc. civ. şi a reţinut că locuinţa în fapt a intimatului A. este la Spitalul de Psihiatrie şi Măsuri de Siguranţă din localitatea Ştei, judeţul Bihor, întrucât este internat în această unitate din anul 2018.

I.2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1913 din 28 iulie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Beiuş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de reprezentantul Parchetului şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Lipova, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Instanţa a avut în vedere domiciliul reprezentantului legal al intimatului, la data sesizării instanţei din oficiu cu cererea de reexaminare a măsurii punerii sub interdicţie, apreciind că domiciliul persoanei puse sub interdicţie judecătorească nu este reprezentat de locuinţa sa în fapt (în speţă Spitalul de Psihiatrie şi Măsuri de Siguranţă Ştei), ci de domiciliul reprezentantului său legal (în cazul de faţă B., cu domiciliul în jud. Arad).

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conflictul de competenţă a luat naştere ca o consecinţă a aprecierii diferite a instanţelor cu privire la domiciliul persoanei puse sub interdicţie şi care se află internată într-un centru de recuperare.

Astfel, Judecătoria Lipova a reţinut că în cauză, prezintă relevanţă, din punct de vedere procedural, locuinţa efectivă a persoanei ocrotite, iar Judecătoria Beiuş a reţinut că domiciliul legal al persoanei puse sub interdicţie este la reprezentantul său legal.

În speţă, se constată că intimatul A. a fost pus sub interdicţie prin sentinţa civilă nr. 118 din 21 februarie 2019, pronunţată de Judecătoria Lipova în dosarul nr. x/2018, dispunându-se totodată şi numirea în calitate de tutore al intimatului A. a numitului B..

Ulterior, la data de 3 aprilie 2024, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (6) din Legea nr. 140/2022, Judecătoria Lipova s-a sesizat din oficiu cu privire la reexaminarea măsurii punerii sub interdicţie a intimatului A., formându-se în acest sens, prezentul dosar.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale şi psihosociale şi modificarea şi completarea unor acte normative (lege adoptată succesiv pronunţării deciziei Curţii Constituţionale nr. 601/2020, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art. 164 alin. (1) C. civ.), "Persoanele aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi sub interdicţie judecătorească vor fi supuse, în ceea ce priveşte starea şi capacitatea lor şi măsurile de ocrotire ce vor trebui luate, dispoziţiilor Legii nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin prezenta lege", iar potrivit dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi text de lege, s-a impus în sarcina instanţelor judecătoreşti ca, din oficiu sau la cerere, să reexamineze toate măsurile de punere sub interdicţie judecătorească.

În mod corelativ, prevederile art. 105 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022, prevăd că pe toată durata măsurilor de ocrotire, actele procesuale referitoare la exercitarea atribuţiilor instanţei de tutelă se efectuează în acelaşi dosar, repartizat aleatoriu unui complet specializat pentru judecarea cauzelor cu minori şi de familie, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, cererile sau plângerile referitoare la măsurile de ocrotire se înregistrează ca dosare asociate, cu excepţia acţiunilor în anulare, care se înregistrează ca dosare distincte şi se repartizează aleatoriu. După soluţionarea definitivă a acestor cauze, dosarele se ataşează la dosarul iniţial.

Drept urmare, având în vedere obiectul prezentei cauze, de reexaminare ex officio a măsurilor de ocrotire dispuse în cadrul dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Lipova, precum şi temeiul juridic al litigiului pendinte, respectiv art. 20 din Legea nr. 140/2022, se constată că în speţă, instanţa de tutelă a fost deja stabilită prin sentinţa civilă nr. 118 din 21 februarie 2019, şi anume Judecătoria Lipova, care a instituit măsura punerii sub interdicţie - măsura reglementată anterior ca măsură de ocrotire - aspect rămas câştigat judecăţii şi în prezenta pricină, privită ca unitară din perspectiva dispoziţiilor regulamentare anterior menţionate.

Se impune a se observa că economia întregii reglementări introduse prin Legea nr. 140/2022 în C. civ. şi, corespunzător, în C. proc. civ., dă în sarcina acestei instanţe toate chestiunile incidentale ce se ivesc ulterior instituirii măsurii.

O atare concluzie este impusă şi de principiul simetriei formelor şi îşi găseşte justificarea în aceea că instanţa care a instituit măsura de ocrotire este cea mai în măsură a cunoaşte realităţile particulare ale cauzei şi a dispune adecvat în acelaşi scop - al ocrotirii persoanei.

Astfel, în scopul stabilirii competenţei teritoriale, este necesar a se avea în vedere, pe de o parte, instanţa care a pronunţat cererea de punere sub interdicţie judecătorească a intimatului şi, pe de altă parte, necesitatea raţiunii de unitate a hotărârii judecătoreşti, ca o consecinţă a extinderii competenţei instanţei care a încuviinţat cererea de punere sub interdicţie asupra tuturor procedurilor ulterioare aflate în directă legătură cu aceasta.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lipova, instanţa de tutelă stabilită la momentul instituirii măsurii punerii sub interdicţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lipova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2025.