Conflict of jurisdiction for enforcement of promissory note against issuer and guarantor

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 13.06.2025, sub nr. x/2025, executorul judecătoresc A. din cadrul BEJ A. a solicitat, în numele creditoarei B. S.R.L., încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând în Biletul la Ordin INGB3AA 3728352, împotriva debitorilor C. S.R.L. şi D..

Prin sentinţa civilă nr. 6356 din 24.06.2025, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Pentru a proceda astfel, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu cele ale art. 112 din acelaşi cod, potrivit cărora executarea silită se încuviinţează de judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul oricăruia dintre debitorii principali; în cazul în care printre debitori sunt şi obligaţi accesoriu, competenţa instanţei de executare se determină prin raportare la domiciliul/sediul debitorilor principali.

Întrucât din actele dosarului a rezultat că deşi petentul a solicitat şi încuviinţarea executării silite a debitorului D., cererea formulată de creditoare priveşte doar executarea silită a debitoarei C. S.R.L. - aceasta având calitatea de debitor principal, cu sediul în Braşov, str. x, jud. Braşov.

Prin sentinţa civilă nr. 6941/24.07.2025, Judecătoria Braşov a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că potrivit precizărilor formulate de către creditoare, la solicitarea instanţei, cererea de încuviinţare a executării silite a fost formulată atât faţă de societatea debitoare C. S.R.L., cât şi faţă de debitorul D., context în care, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 112 alin. (1) şi art. 127 C. proc. civ., raportat la prevederile art. 35 din Legea nr. 58/1934, potrivit cărora avalistul se obligă în acelaşi mod ca cel pentru care a garantat. În consecinţă creditorul are dreptul de a cere executarea silită direct şi exclusiv faţă de avalist care este un debitor distinct.

În ipoteza în care se cere executarea silită atât împotriva societăţii debitoare, cât şi împotriva avalistului persoană fizică, de vreme ce ambii sunt ţinuţi în solidar pentru executarea obligaţiilor de plată asumate prin biletul la ordin, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, potrivit regulilor instituite de art. 112 din C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că cele două instanţe aflate în conflict s-au raportat la dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu cele art. 112 alin. (1) din acelaşi cod, şi respectiv ale art. 35 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, prima instanţă reţinând că cererea de executare silită este formulată exclusiv în raport cu debitorul principal, în vreme ce a doua instanţă a luat act de precizările formulate în cauză de către creditoare, reţinând că executarea silită a fost iniţiată deopotrivă împotriva debitorului principal, cât şi împotriva avalistului persoană fizică, acesta din urmă obligându-se în acelaşi mod ca cel pentru care a garantat.

Înalta Curte reţine că în cauză, în raport de obiectul cererii cu care a fost învestită instanţa - încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând într-un bilet la ordin, este competentă să o soluţioneze instanţa de executare, aceasta urmând a fi determinată prin raportare la dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

Potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului", în vreme ce alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

În speţă, creditoarea B. S.R.L. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva persoanei juridice C. S.R.L., cu sediul în str. x, municipiul Braşov, judeţul Braşov - emitentă a biletului la ordin, şi împotriva persoanei fizice D., cu domiciliul în Bucureşti - care a avalizat instrumentul financiar de plată, astfel cum reiese atât din cererea de încuviinţare a executării silite şi a încheierii nr. 199/02.06.2025 (aflate la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti), cât şi din precizările formulate de către societatea creditoare şi executorul judecătoresc (aflate la dosarul Judecătoriei Braşov).

Înalta Curte constată că a fost formulată o cerere unică de încuviinţare a executării silite împotriva societăţii debitoare emitente şi a avalistului, obligaţi prin acelaşi titlu executoriu, creditoarea tinzând să obţină realizarea creanţei sale în cadrul unei singure proceduri execuţionale. Constituirea unui singur dosar de executare este o opţiune a creditorului, care poate stabili cadrul procesual execuţional, drept componentă a principiului disponibilităţii, prin raportare la limitele stabilite prin titlul executoriu, potrivit dispoziţiilor art. 648 alin. (1) din C. proc. civ. care reglementează posibilitatea creditorului de a urmări, în condiţiile legii, în limita creanţei şi accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, şi "bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel."

Astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 106 raportat la cele ale art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, avalistul intervine pentru a întări încrederea în titlul emis şi se obligă solidar cu ceilalţi semnatari la plata sumei de bani, obligaţia sa fiind valabilă chiar dacă obligaţia pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viciu de formă.

Conform art. 106 coroborat cu art. 35 alin. (1) din Legea nr. 58/1934, avalistul este ţinut în acelaşi mod ca persoana pentru care a garantat. Dacă avalul a fost dat pentru tras, avalistul deţine un obligat direct la fel ca şi trasul, iar împotriva lui posesorul va exercita acţiunea cambială directă/executarea cambială.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 106 raportat la art. 52 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, "trăgătorul, acceptantul, girantul şi avalistul cambiei sunt ţinuţi solidar faţă de posesor", posesorul având "drept de urmărire împotriva tuturor acestor persoane individual sau colectiv, fără a fi ţinut să observe ordinea în care s-au obligat".

În considerarea acestor norme legale, avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care a garantat, avalul fiind o garanţie autonomă prin care avalistul se obligă solidar cu emitentul la plată, deţinătorul biletului la ordin având dreptul de a urmări emitentul şi avalistul, fie individual, fie împreună.

În materia executării silite, în caz de pluralitate de debitori cu sedii şi/sau domicilii diferite, devin aplicabile dispoziţiile art. 112 din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, text legal ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul coparticipării procesuale pasive.

De asemenea, sunt incidente şi prevederile art. 116 din acelaşi act normativ prin care se statuează că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.