Territorial jurisdiction for inheritance partition pending indivision: application of Art. 118 over Art. 117 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 27.05.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. i-a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună sistarea stării de indiviziune prin dezmembrare şi împărţirea imobilelor terenuri în natură, în cote-părţi, prin formarea de două loturi din fiecare parcelă şi acordarea de numere topografice (cadastrale) în vederea înscrierii în cărţi funciare separate, pentru fiecare moştenitor în parte, în situaţia în care este comod partajabil în natură şi egalizarea loturilor prin sulte valorice corespunzătoare, pentru un număr de cinci imobile teren.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1034, art. 1037, art. 1054 şi art. 1055 din C. civ. şi art. 112, art. 167 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 10142 din 11.10.2024, Judecătoria Braşov, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive invocată prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti.

Pentru a proceda astfel, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 117 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., potrivit cărora cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul, iar litigiul cu care a fost învestită instanţa aduce în discuţie exclusiv partajarea a cinci imobile situate în comuna Făcăeni, în circumscripţia Judecătoriei Feteşti, în baza certificatelor de moştenitor pe care părţile litigante le deţin ca urmare a dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului D.. Obiectul acţiunii îl reprezintă doar împărţirea efectivă a bunurilor şi nu s-a formulat nicio pretenţie în materie de moştenire, cum ar fi fost raportul donaţiilor, reducţiunea liberalităţilor excesive, plata unor datorii ale moştenirii sau regresul unui moştenitor împotriva altora.

În consecinţă, dosarul nu vizează un partaj succesoral, ci strict unul judiciar între mai mulţi coproprietari care deja au înscrise cotele de coproprietate în CF, au recunoscută în mod public şi ei între ei calitatea de proprietari asupra bunurilor şi doar doresc împărţirea lor. În sintagma "cereri privitoare la moştenire" nu sunt incluse partajul unor bunuri asupra cărora nu este deloc disputată calitatea lor de bunuri comune, în coproprietate, deja intabulate în CF tocmai ca urmare a unei dezbateri succesorale notariale anterioare, iar părţile au deja cotele clar stabilite, precum şi calitatea de coproprietari. Din acest motiv art. 118 alin. (1) C. proc. civ. nu este aplicabil în cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 373/20.05.2025, Judecătoria Feteşti (jud. Ialomiţa) a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că starea de indiviziune provine din succesiune, iar dispoziţiile art. 117 C. proc. civ. nu sunt aplicabile de vreme ce împărţeală judiciară a unui imobil este de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie este situat imobilul, atunci când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

A apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 118 C. proc. civ., potrivit cărora cererile privitoare la moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului, sintagma "până la ieşirea din indiviziune" înseamnând "inclusiv ieşirea din indiviziune", având în vedere şi împrejurarea că art. 117 C. proc. civ. exclude cererile de partaj judiciar când indiviziunea rezultă din succesiune.

Prin raportare la împrejurarea că ultimul domiciliu al defunctului a fost în Braşov, în raport de prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborat cu art. 118 C. proc. civ., a apreciat că Judecătoria Braşov este competentă să soluţioneze cauza.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Braşov şi Judecătoria Feteşti, judeţul Ialomiţa.

Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanşării conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea formulată de reclamanta A., prin care a solicitat ieşirea din indiviziune asupra unui număr de cinci imobile teren situate în comuna Făcăeni, judeţul Ialomiţa ce aparţin părţilor litigante în urma dezbaterilor succesorale succesive.

Înalta Curte constată că cele două instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima instanţă reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., în vreme ce instanţa învestită prin declinare a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 118 C. proc. civ.. Astfel, conflictul negativ de competenţă a fost determinat de aplicarea diferită a normelor procesuale care reglementează competenţa teritorială în cauze având ca obiect partaj judiciar, în sensul că s-a considerat de către prima instanţă că indiviziunea nu rezultă din succesiune, iar de către cea de-a doua instanţă că respectiva cerere reprezintă o cerere în materie de moştenire.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 117 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul, regulă care se aplică, prin asemănare, şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Această din urmă menţiune, din cuprinsul art. 117 alin. (3) teza finală C. proc. civ., conduce la excluderea de la aplicare a competenţei teritoriale exclusive a locului situării imobilului, în ipoteza în care indiviziunea rezultă din succesiune, caz în care devine incidentă o altă normă de competenţă teritorială exclusivă - prevăzută de art. 118 C. proc. civ., care dă în competenţa instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului cererile în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune.

Înalta Curte reţine că, în cauză, starea de indiviziune rezultă din succesiune, cererea de partaj fiind formulată de către un moştenitor în contradictoriu cu ceilalţi moştenitori, cererea vizând bunuri imobile teren ce compun emolumentul masei succesorale - a căror individualizare urmează a fi stabilită de către instanţă, de vreme ce părţile litigante au poziţii diferite cu privire la titlul de proprietate şi caracteristicile bunurilor. De asemenea, drepturile asupra acestor bunuri provin din două succesiuni care au fost deschise succesiv, în cauză fiind eliberate, după fiecare din acestea, certificate de moştenitor - în cuprinsul cărora au fost individualizaţi moştenitorii, au fost determinate cotele ce le revin acestora, precum şi bunurile ce compun masa succesorală, fără însă a se proceda la atribuirea lor potrivit cotelor deţinute şi formarea de loturi distincte, pentru a putea considera că afacerile succesiunii au fost pe deplin soluţionate în etapa notarială.

Aşadar, prin cererea introductivă de instanţă se cere de către reclamantă formarea loturilor, corespunzătoare cotelor deţinute de către moştenitori, cu privire la bunurile imobile dobândite prin succesiune, motiv pentru care determinarea instanţei competente se raportează la prevederile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevede că "în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia".

Textul legal menţionat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv, faptul că în materie de moştenire este competentă instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului "până la ieşirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moştenitori subzistă starea de indiviziune, situaţie în care se regăsesc şi părţile din prezentul litigiu, raportat la petitele acţiunii introductive de instanţă.

Aşadar, pentru cererile având ca obiect sistarea stării de indiviziune provenite din succesiune, competenţa teritorială se stabileşte conform regulilor din art. 118 C. proc. civ., astfel cum se precizează chiar în alin. (1) al acestui articol, care stabileşte competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului pentru cereri "în materie de moştenire până la ieşirea din indiviziune".

Înalta Curte reţine, totodată, că potrivit dispoziţiilor art. 954 alin. (2) C. civ.:

"moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".

În cauza dedusă judecăţii, din certificatul de deces eliberat de pe urma defunctului E., aflat la dosarul Judecătoriei Braşov, reiese că aceasta a avut ultimul domiciliu în str. x, mun. Braşov. De asemenea, potrivit menţiunii din certificatul de moştenitor nr. x din 09.09.1994 eliberat de Notariatul de Stat din Braşov în dosarul succesoral nr. x/1994 aflat la dosarul Judecătoriei Braşov, ultimul domiciliu al defunctului D. - decedat la 06.08.1994 - autorul comun al părţilor litigante, a fost de asemenea în Braşov, în raport cu acesta urmând a se stabili competenţa instanţei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.