Vacancy declaration and succession claim assigned to Bucharest court; jurisdiction set by deceased's last domicile in death certificate.

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 la data de 21.08.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul U.A.T. Municipiul Bucureşti prin Primar general, (i) să se constate deschisă succesiunea defunctei B., (ii) să se constate vacantă moştenirea rămasă de pe urma defunctei B. şi (iii) să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru cota indiviză de 1/2 din imobilul apartament 30 situat în Calea x, între pârâtul U.A.T. Municipiul Bucureşti prin primar - în calitate de succesor în drepturi al defunctei promitente-vânzătoare şi reclamantă - în calitatea de promitentă-cumpărătoare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1669 şi art. 1670 din C. civ., art. 1 alin. (1) lit. b), art. 5 alin. (8), art. 22 alin. (2) lit. b) şi c) din Norma metodologică aprobată prin H.G. nr. 731/2007, art. 94 alin. (1) pct. 1, lit. j) şi j)1, art. 980 şi următoarele din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 15635 din 23.10.2024, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte.

A reţinut instanţa că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 118 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., potrivit cărora cererile în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a celui din urmă domiciliu al defunctului, precum şi dispoziţiile art. 954 C. civ. cu privire la determinarea ultimului domiciliu al defunctului. De asemenea, instanţa s-a raportat şi la dispoziţiile art. 89, 90 şi 91 din C. civ. cu privire la stabilirea sau schimbarea domiciliului, prezumţia domiciliului şi dovada domiciliului, respectiv a reşedinţei.

Referitor la noţiunea de "ultim domiciliu al defunctului", instanţa a reţinut că, ceea ce interesează, în materie de competenţă, este domiciliul de fapt, iar nu cel înscris în cartea de identitate.

În acest sens, a arătat instanţa, prezintă relevanţă adresa emisă de Direcţia Publică de Evidenţă Persoane şi Stare Civilă Sector 2, Serviciul de Stare civilă cu nr. 174097/21.09.2023, de unde reiese că decesul numitei B. a fost înregistrat la Primăria Vălenii de Munte, precum şi adresa nr. x/26.09.2024 emisă de Oraşul Vălenii de Munte Consiliul local, Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor reiese că reclamanta a decedat la adresa din Vălenii de Munte. De asemenea, din copia cărţii de identitate provizorie depusă chiar de către reclamanţi la dosarul cauzei reiese că defuncta a avut doar un domiciliu provizoriu la adresa din mun. Bucureşti, respectiv în perioada 18.09.2017-17.09.2018, astfel că anterior decesului defuncta nu a mai avut domiciliul la adresa menţionată, întrucât adeverinţa privind domiciliul provizoriu expirase la data de 17.09.2018.

Instanţa a reţinut că noţiunea de domiciliu/sediu trebuie înţeleasă într-un sens mai larg, interesând nu doar locuinţa statornică sau principală a pârâtului/debitorului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv, în măsura în care ea a fost cunoscută de către terţele persoane interesate.

Având în vedere locul decesului, coroborat cu împrejurarea că adeverinţa privind domiciliul provizoriu a expirat la data de 17.09.2018, instanţa a concluzionat că ultima locuinţă a defunctei s-a aflat în localitatea Vălenii de Munte.

Prin sentinţa civilă nr. 397/03.04.2025, Judecătoria Vălenii de Munte a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin încheierea pronunţată în şedinţă de cameră de consiliu la 03 iulie 2025, s-a procedat la îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta şi dispozitivul sentinţei civile nr. 397/2025, menţionându-se că din eroare a fost indicată Judecătoria Sectorului 5 ca fiind competentă să soluţioneze cauza, în realitate fiind vorba despre Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

A reţinut instanţa că ultimul domiciliu al defunctului în raport de care se stabileşte competenţa este cel reglementat de art. 954 alin. (2) C. civ., respectiv cel înregistrat în certificatul de deces sau, după caz, în hotărârea judecătorească declarativă de moarte, iar conform fişei DEPABD şi extrasului pentru uz oficial din registrul de deces, ultimul domiciliu al defunctei a fost în mun. Bucureşti, Calea x, sec. 2. Din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă că defuncta ar fi avut o altă locuinţă în fapt, iar împrejurarea că aceasta ar fi decedat în oraşul Vălenii de Munte, jud. Prahova nu prezintă relevanţă din perspectiva competenţei.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului dedus judecăţii îl reprezintă dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei B., constatarea vacanţei succesorale de pe urma acesteia şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, ipoteză în care competenţa teritorială este absolută, fiind reglementată prin dispoziţii de ordine publică, cu caracter absolut.

Astfel, conform art. 118 alin. (1) din C. proc. civ.:

"În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: (...) 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."

Deşi fiecare dintre cele două instanţe aflate în conflict a apreciat, în mod corect, că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ., acestea s-au raportat în mod diferit la împrejurările situaţiei de fapt - astfel cum reiese din înscrisurile de la dosar, pentru a stabili care este ultimul domiciliu al defunctei, în raport de care se apreciază instanţa competentă din punct de vedere teritorial.

În acest sens, Înalta Curte reţine că potrivit art. 954 alin. (2) C. civ. "Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă."

Dispoziţiile art. 954 alin. (2) din C. civ. incidente în cauză sunt imperative şi fără echivoc, în sensul că moştenirea se dezbate la ultimul domiciliu al defunctului, aşa cum rezultă din certificatul de deces.

În cauză, conform extrasului pentru uzul oficial de pe actul de deces nr. 55/2019 înregistrat la Primăria oraşului Vălenii de Munte, judeţul Prahova, aflat la dosarul Judecătoriei Sectorului 2, eliberat de Consiliul Local - Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanei - Oraşul Vălenii de Munte, rezultă că defuncta B. - a cărei succesiune se cere a fi dezbătură, a avut ultimul domiciliu în localitatea Bucureşti, Calea x.

Împrejurarea că locul decesului persoanei în raport de care se cere dezbaterea succesorală, B. (cu ultim domiciliu în Bucureşti) este în Oraşul Vălenii de Munte, judeţul Prahova, nu este de natură să înfrângă dispoziţiile imperative ale art. 118 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 954 alin. (2) din C. civ., întrucât regula de competenţă astfel consacrată este una absolută şi exclusivă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.