Exclusive jurisdiction for inheritance partition: Precedence of decedent's domicile rule over real estate location rule

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2025

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 ianuarie 2024 pe rolul Judecătoriei Ploieşti, sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., partajul bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei de autorul comun al părţilor, defunctul E., cu pârâta B., precum şi partajul succesoral de pe urma acestui defunct, decedat la 7 ianuarie 2019.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 358 şi ale art. 1143 C. civ.

Prin întâmpinare, pârâţii au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ploieşti, susţinând că Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti este competentă să soluţioneze cauza, faţă de prevederile art. 118 C. proc. civ.

Pe cale reconvenţională, pârâţii au solicitat să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului E., soluţionarea partajului judiciar şi completarea masei succesorale cu bunurile comune dobândite de soţi în devălmăşie, în timpul căsătoriei; să se constate că atât reclamanta, cât şi pârâţii D. şi C. sunt succesorii defunctului; să se determine cotele succesorale cuvenite acestora; să se constate componenţa masei succesorale şi să se dispună ieşirea din indiviziune, precum şi obligarea reclamantei să aducă la masa succesorală sumele de bani aflate în conturile defunctului.

2. Hotărârea Judecătoriei Ploieşti

Prin sentinţa civilă nr. 407 din 23 ianuarie 2025, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâţi, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 4 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Ploieşti a reţinut, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, că cererile care vizează ieşirea din indiviziune sunt de competenţa instanţei în circumscripţia căreia s-a aflat cel din urmă domiciliu al defunctului, această instanţă fiind deopotrivă competentă să judece şi cererile privind partajul judiciar imobiliar, când indiviziunea rezultă din succesiune.

Referitor la apărările reclamantei, în sensul că Judecătoriei Ploieşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei faţă de locul situării ultimului domiciliu în fapt al defunctului, a constatat că nu sunt întemeiate, faţă de stipulaţia de la art. 954 alin. (2) C. civ., conform căreia "Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă."

Cu privire la acest aspect, instanţa a arătat că, în această situaţie particulară, legiuitorul a stabilit expres modalitatea în care se face dovada ultimului domiciliu al defunctului, respectiv cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte, rămasă definitivă.

Apreciind că articolul antemenţionat conţine o normă specială, a considerat că aceasta se aplică prioritar, conform principiului specialia generalibus derogant.

Judecătoria Ploieşti a constatat că, potrivit certificatului de deces seria xnr. x, eliberat de Consiliul Local al Municipiului Ploieşti, depus în copie la dosar, ultimul domiciliu al defunctului E. a fost în Bucureşti.

De asemenea, a înlăturat afirmaţia reclamantei, în sensul că petitul principal al cererii de chemare în judecată vizează partajul bunurilor comune dobândite de defunctul E. în timpul căsătoriei cu pârâta B., în condiţiile intervenirii decesului unuia dintre soţi, instanţa apreciind că acţiunea civilă pune în discuţie un partaj succesoral, căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 118 C. proc. civ.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 11285 din 10 iulie 2025, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că reclamanta a solicitat partajul bunurilor comune dobândite de către defunctul E. în timpul căsătoriei cu pârâta B. (mai precis a imobilului situat în Ploieşti, str. x, jud. Prahova), precum şi partajul succesoral de pe urma acestui defunct.

Prioritar, a constatat că pârâta B. are calitate procesuală pasivă doar în ceea ce priveşte capătul de cerere privind partajul bunurilor comune, aceasta neavând şi calitatea de prezumtiv moştenitor al defunctului, câtă vreme căsătoria lor a fost desfăcută prin divorţ, în anul 2015.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a remarcat că reclamanta a indicat în cererea formulată că unicul bun din care se compune masa succesorală este imobilul pe care defunctul l-a deţinut în devălmaşie cu pârâta B., în municipiul Ploieşti.

Astfel, a considerat că, prioritar, se impune soluţionarea capătului de cerere având ca obiect partajul bunurilor comune, precum şi stabilirea cotelor de contribuţie a soţilor la dobândirea acestora, urmând ca, ulterior, să se dispună partajul succesoral şi stabilirea masei partajabile, prin raportare la cotele cuvenite fiecăreia dintre părţi.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a constatat că indiviziunea nu rezultă din succesiune, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 118 raportate la cele ale art. 117 alin. (3) teza finală C. proc. civ., câtă vreme indiviziunea se referă la un bun deţinut în devălmăşie de pârâta B. cu defunctul E., identificarea masei succesorale depinzând de soluţionarea partajului de bunuri comune, privitor la imobilul situat în municipiul Ploieşti.

Reţinând caracterul de ordine publică al normei de competenţă prevăzute de art. 118 C. proc. civ., a apreciat că Judecătoriei Ploieşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Litigiul asupra căruia poartă conflictul negativ de competenţă pendinte are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., prin care s-a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 358 şi ale art. 1143 C. civ., partajul bunurilor comune dobândite de defunctul E. în timpul căsătoriei cu pârâta B., precum şi partajul succesoral de pe urma acestui defunct, decedat la 7 ianuarie 2019.

În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că ultimul domiciliu al defunctului a fost în municipiul Ploieşti.

Cu privire la masa partajabilă, a precizat că aceasta se compune din imobilul situat în Ploieşti, str. x, jud. Prahova.

Reclamanta a mai arătat că defunctul a fost căsătorit cu pârâta B., căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorţ, în anul 2015, respectiv prin sentinţa civilă nr. 575/2015, pronunţată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr. x/2014.

Pârâţii s-au apărat, prin întâmpinare invocând excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ploieşti, raportat la ultimul domiciliu al defunctului, care ar fi fost în municipiul Bucureşti, iar pe cale reconvenţională, solicitând să se constate ca fiind deschisă succesiunea de pe urma defunctului E. şi să se dispună completarea masei partajabile cu bunurile comune ale foştilor soţi, dobândite în devălmăşie în timpul căsătoriei; să se constate că reclamanta şi pârâţii D. şi C. sunt succesorii defunctului, să se determine cotele de moştenire care li se cuvin şi să se dispună ieşirea din indiviziune, precum şi obligarea reclamantei să aducă la masa succesorală sumele de bani aflate în conturile defunctului.

Raportat la obiectul concret al cererilor formulate, Înalta Curte constată că disputa judiciară vizează ieşirea din starea de indiviziune asupra unor bunuri rămase de pe urma defunctului E. prin stabilirea drepturilor exclusive cuvenite coindivizarilor, coproprietarul şi moştenitorilor acestuia.

Având în vedere că starea de indiviziune a părţilor rezultă din succesiune, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora, "În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului" (…) "cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia."

Potrivit textului legal citat, competenţa teritorială exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia s-a aflat cel din urmă domiciliu al defunctului, în soluţionarea cererilor în materia moştenirii, încetează la momentul încetării stării de indiviziune succesorală, potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ.

Conform art. 954 alin. (1) C. civ., "Moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia. (2) Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă."

Înalta Curte constată că, potrivit certificatului de deces seria xnr. x emis de Consiliul Local al Municipiului Ploieşti, depus, în copie, la dosar, ultimul domiciliu al defunctului E. a fost în Bucureşti.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea normei de competenţă exclusivă prevăzute de art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.