Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of the court of the main claim for incidental counterclaim seeking reversal of compulsory execution.

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2025

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

La 18 septembrie 2024, pe rolul Judecătoriei Oradea a fost înregistrat dosarul nr. x/2023, având ca obiect acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

În cadrul acestui dosar, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea petitului principal al acţiunii civile, referitor la pretenţiile suplimentare de plată ale reclamantei, care au fost apreciate că sunt în afara dosarului de daună şi a obligaţiei contractuale de despăgubire; respingerea integrală a capătului de cerere subsecvent, având ca obiect plata penalităţilor de întârziere în mod retroactiv; restabilirea situaţiei anterioare, în sensul întoarcerii executării silite asupra patrimoniului său, executarea fiind realizată şi finalizată în dosarul execuţional nr. x/2023 al Biroului Executorilor Judecătoreşti "C.", în baza titlului executoriu nr. x din 26 aprilie 2023, emis de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat.

Raportat la aceste pretenţii exhibate, prin încheierea de şedinţă din 29 ianuarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Oradea a calificat întâmpinarea ca fiind cerere reconvenţională, şi a dispus disjungerea acesteia şi soluţionarea separată, într-un dosar distinct, care a fost înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe la 30 ianuarie 2025, sub nr. x/2023.

2. Hotărârea Judecătoriei Oradea

Prin sentinţa civilă nr. 1630 din 23 aprilie 2025, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Oradea, evocând dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., a reţinut că executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea din camera de consiliu din 16 iunie 2023 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2023.

Faţă de prevederile legale menţionate şi de aspectele statuate prin Decizia nr. 20/2021 pronunţată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", a constatat că instanţa competentă să soluţioneze cererea având ca obiect întoarcerea executării silite este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Judecătoria Oradea a remarcat că în considerentele menţionatei decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aplicând principiul unicităţii instanţei de executare, a stabilit că instanţa care a încuviinţat executarea silită este competentă să soluţioneze şi cererile care au ca obiect incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, instanţa de executare fiind, aşadar, determinată.

În considerarea acestor argumente, a stabilit că se impune ca şi cererea privind întoarcerea executării silite să fie soluţionată de instanţa care a încuviinţat executarea silită, respectiv de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, care a pronunţat încheierea din camera de consiliu din 16 iunie 2023, în dosarul nr. x/2023.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 11114 din 22 iulie 2025, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei, şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 123 C. proc. civ., cererea incidentală este de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii principale, cu excepţia celor formulate în procedura insolvenţei sau a concordatului preventiv.

Totodată, a remarcat că, prin încheierea de şedinţă din 29 ianuarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Oradea s-a declarat competentă să soluţioneze cererea principală, faţă de care cererea având ca obiect întoarcerea executării silite (disjunsă şi declinată), formulată de pârâta B. S.A., are caracter incidental, potrivit art. 30 alin. (6) C. proc. civ.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Oradea îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

La 18 septembrie 2024, pe rolul Judecătoriei Oradea a fost înregistrat dosarul nr. x/2023, având ca obiect acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

În cadrul acestui dosar, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea petitului principal al acţiunii civile, referitor la pretenţiile suplimentare de plată ale reclamantei, care au fost apreciate că sunt în afara dosarului de daună şi a obligaţiei contractuale de despăgubire; respingerea integrală a capătului de cerere subsecvent, având ca obiect plata penalităţilor de întârziere în mod retroactiv; restabilirea situaţiei anterioare, în sensul întoarcerii executării silite asupra patrimoniului său, executarea fiind realizată şi finalizată în dosarul execuţional nr. x/2023 al Biroului Executorilor Judecătoreşti "C.", în baza titlului executoriu nr. x din 26 aprilie 2023, emis de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat şi, ulterior, desfiinţat.

Raportat la aceste pretenţii exhibate, prin încheierea de şedinţă din 29 ianuarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Oradea a calificat întâmpinarea ca fiind cerere reconvenţională, dispunând disjungerea acesteia şi soluţionarea separată, într-un dosar distinct, care a fost înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe sub nr. x/2023.

În ceea ce priveşte caracterul incidental al cererii reconvenţionale, acesta reiese din dispoziţiile art. 30 C. proc. civ., care stipulează în sensul că, "(1) Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente. (2) Cererile în justiţie sunt principale, accesorii, adiţionale şi incidentale. (6) Cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare."

Conform dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., "Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120" (cereri în materia insolvenţei sau concordatului preventiv, care au fost date de legiuitor în competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul).

Textul legal enunţat instituie o prorogare legală de competenţă a instanţei sesizate cu soluţionarea cererii principale, care este competentă să judece şi cererea reconvenţională, prin care pârâtul urmăreşte valorificarea unor pretenţii proprii faţă de cele ale reclamantului.

Prorogarea legală a competenţei operează, în temeiul art. 123 C. proc. civ., chiar dacă cererile accesorii, adiţionale şi incidentale ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti.

Art. 210 alin. (1) din acelaşi act normativ stipulează că judecată cererii reconvenţionale trebuie să se facă simultan cu cererea principală. Alin. 2 al acestui articol reglementează excepţia de la această regulă, respectiv că, "Dacă numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa poate dispune judecarea separată a cererii reconvenţionale. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusă în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluţionarea unitară a procesului."

Raportat la normele legale evocate şi la aceste condiţii de excepţie, Înalta Curte constată că instanţa învestită cu soluţionarea cererii principale este competentă să judece şi cererea reconvenţională, în cauză operând prorogarea de competenţă.

Faţă de argumentele expuse, justificate din punct de vedere legal prin dispoziţiile art. 123 coroborate cu cele ale art. 210 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.