Exclusive territorial competence for objection to enforcement under the principle of the uniqueness of the enforcement court

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2025

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Contestaţia la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la 18 noiembrie 2024, sub nr. x/2024, contestatorul Tribunalul Iaşi a formulat, în contradictoriu cu intimatele A., B. şi C., contestaţie la executare împotriva executării silite declanşate în dosarul de executare nr. 67/L/2024 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi "D., E. şi F.".

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 712 şi următ. C. proc. civ.

1. Hotărârea Judecătoriei Iaşi

Prin sentinţa civilă nr. 3839 din 13 martie 2025, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei facultative, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Iaşi, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (2)1 C. proc. civ., respectiv competenţa facultativă exclusivă pe care acestea o reglementează, a constatat că petentul Tribunalul Iaşi a învestit Judecătoria Iaşi cu soluţionarea unei contestaţii la executare, care poate fi asimilată noţiunii "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea", prevăzută de textele de lege menţionate, deoarece este instanţa imediat inferioară, judecătoriile neavând personalitate juridică, ci fiind reprezentate de tribunale, care au acest atribut.

2. Hotărârea Judecătoriei Suceava

Prin sentinţa civilă nr. 3993 din 26 iunie 2025, Judecătoria Suceava a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Suceava a reţinut, raportat la dispoziţiile art. 714 alin. (1) şi ale art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., că, în cazul contestaţiei la executare competenţa teritorială este exclusivă şi aparţine judecătoriei în cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Instanţa a constatat că, prin încheierea din camera de consiliu din 10 octombrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Iaşi a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi "D., E. şi F.", în privinţa creditoarelor A., B. şi C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 908 din 5 iulie 2021 a Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, pronunţată în dosarului nr. x/2020, care a fost schimbată în parte prin decizia nr. 18 din 11 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Judecătoria Suceava a notat că, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din acelaşi act normativ, s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă, formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Judecătoria Suceava a redat unele aspecte reţinute în considerentele acestei decizii, în esenţă, arătând că, încă de la momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, care este unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, fiind singura instanţă competentă material şi teritorial să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite.

Aplicând aceste dezlegări obligatorii în cauză, Judecătoria Suceava a arătat că revine instanţei de executare competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, din moment ce aceasta a dobândit, de la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, competenţa de a judeca orice incidente ulterioare, circumscrise fazei executării silite, pe întreaga durată a acesteia.

Odată încuviinţată executarea silită, a constatat că nu se mai pot face aprecieri cu privire la instanţa de executare, cu prilejul verificării competenţei în procedura contestaţiei la executare.

Referitor la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., reţinute ca fiind incidente în cauză de către Judecătoria Iaşi din punctul de vedere al competenţei teritoriale, a notat că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competenţă (în favoarea altei instanţe, aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanţa competentă, potrivit legii), la momentul la care s-a solicitat încuviinţarea executării silite şi când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., se determină instanţa competentă să soluţioneze incidentele apărute în cursul executării silite.

Totodată, a precizat că art. 529 alin. (1) C. proc. civ. prevede expres că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite este ţinută să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă, chiar şi atunci când aceasta este de ordine privată, prin derogare de la regula prevăzută la art. 130 alin. (3) din acelaşi act normativ, fiind obligată să îşi verifice din oficiu competenţa, să respecte regulile care o guvernează, şi să trimită dosarul instanţei competente să dispună încuviinţarea executării silite.

Judecătoria Suceava a apreciat că nu este lipsit de interes aspectul ce decurge din interpretarea sistematică şi teleologică a dispoziţiilor art. 651 şi ale art. 714 C. proc. civ., mai întâi stabilindu-se instanţa de executare după criteriul sediului debitorului, care va rămâne aceeaşi pe toată durata executării silite, iar ulterior, aceasta învestindu-se cu soluţionarea contestaţiei la executare.

De altfel, sediul şi calitatea debitorului au fost cunoscute de instanţa care a încuviinţat executarea silită, iar aceasta a procedat la soluţionarea acestei cereri, încheierea fiind comunicată debitorului, pentru ca, în eventualitatea formulării contestaţiei la executare, să se adreseze aceleiaşi instanţe, în scopul unei bune administrări şi înfăptuiri a actului de justiţie.

În lipsa unei norme speciale şi exprese care să confere şi altei instanţe faţă decât cea care a încuviinţat executarea silită competenţa de a soluţiona o contestaţie la executare, Judecătoria Suceava a apreciat că aceasta aparţine instanţei care a încuviinţat executarea silită, respectiv Judecătoriei Iaşi.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Cure constată că revine Judecătoriei Iaşi competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea cu privire la care s-a ivit prezentul conflict de competenţă, debitorul Tribunalul Iaşi a formulat, în contradictoriu cu creditoarele A., B. şi C., contestaţie la executare împotriva executării silite înseşi, precum şi a unor acte de executare întocmite de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi "D., E. şi F." în dosarul de executare nr. 67/L/2024.

Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict, Judecătoria Iaşi şi Judecătoria Suceava, şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima dintre instanţe reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., iar cea de a doua instanţă aplicând Decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (...)".

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Potrivit dispoziţiilor legale evocate, Înalta Curte constată că, în cazul contestaţiei la executare, competenţa teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în a cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În cauză, prin încheierea din camera de consiliu din 10 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită a debitorului Tribunalul Iaşi, în baza titlului executorului reprezentat de sentinţa nr. 908 din 5 iulie 2021, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, schimbată în parte prin decizia nr. 18 din 11 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, la solicitarea petentului Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi "D., E. şi F.", învestit să formuleze o astfel de cerere de către creditoarele A., B. şi C..

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, decizie obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din acelaşi act normativ, s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În motivarea deciziei anterior menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Având în vedere că cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Iaşi, prin încheierea din camera de consiliu din 10 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, în considerarea acestor statuări obligatorii, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine acestei instanţe, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, mai sus evocat prin prisma Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţate în recurs în interesul legii, şi în aplicarea art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt aplicabile în mod direct cauzei, urmând a fi analizate, în măsura în care constituie obiect al contestaţiei la executare, de către instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Iaşi, care a încuviinţat executarea silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Iaşi, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.