Forced execution jurisdiction fixed with debtor's domicile court, not temporary residence.

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2025

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de încuviinţare a executării silite

Prin cererea înregistrată la 12 mai 2025 pe rolul Judecătoriei Craiova, sub nr. x/2025, petentul executor judecătoresc A., din cadrul B., la cererea creditoarei C. S.A., a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei D., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit pentru nevoi personale din 22 august 2024.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 651 alin. (3) şi pe cele ale art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Craiova

Pin sentinţa civilă nr. 6190 din 19 mai 2025, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Craiova, evocând prevederile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., a reţinut că, în materia executării silite, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Apreciind că locuinţa efectivă (în fapt) prezintă relevanţă în ceea ce priveşte bunurile pe care debitorul le deţine, ce pot fi supuse urmăririi silite, iar menţiunile cu privire la domiciliu din actul de identitate au doar efect declarativ de evidenţă a persoanei, Judecătoria Craiova a notat că, în materie de executare silită, la stabilirea instanţei de executare, primează locuinţa stabilă, continuă, a debitorului.

Astfel, a constatat că domiciliul în fapt al debitoarei se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buftea, conform verificărilor efectuate la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, respectiv în satul Ştefăneştii de Sus, comuna Stefăneştii de Jos, jud. Ilfov, astfel încât a apreciat că aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cererea de executare silită.

3. Hotărârea Judecătoriei Buftea

Prin sentinţa civilă nr. 8277 din 3 iulie 2025, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata, şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Buftea, făcând referire la prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a arătat că dispoziţiile art. 87 C. civ. prevăd că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală. Conform art. 88 din acelaşi act normativ, reşedinţa persoanei fizice este în locul unde îşi are locuinţa secundară, art. 90 alin. (1) din cod stipulând că reşedinţa va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut.

Judecătoria Buftea a reţinut că verificările efectuate la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date au relevat că debitoarea domiciliază în Craiova, jud. Dolj.

Remarcând că prin prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. competenţa instanţei de executare se stabileşte prin raportare la domiciliul debitorului, fără a face trimitere la noţiunea de reşedinţă, a apreciat că Judecătoriei Craiova îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Craiova îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cauza de faţă are ca obiect cererea petentului executor judecătoresc A., din cadrul B., adresată Judecătoriei Craiova, prin care a solicitat încuviinţarea executării silite a debitoarei D., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit pentru nevoi personale din 22 august 2024, încheiat cu creditoarea C. S.A..

Înalta Curte constată că, sub aspectul determinării competenţei teritoriale, sunt aplicabile dispoziţiile art. 666 alin. (1) raportate la cele ale art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., "În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) şi dovada achitării taxei judiciare de timbru."

Conform art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ, "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

Textul legal evocat instituie criteriile de stabilire a competenţei, în care prioritatea este acordată instanţei în circumscripţia căreia se află domiciliul/sediul debitorului.

Sub aspect temporal, determinarea instanţei de executare se face prin raportare la momentul sesizării organului de executare, acesta fiind reperul indicat de legiuitor în baza căruia se procedează la identificarea locului unde este situat domiciliul sau sediul debitorului.

Înalta Curte constată că cererea de executare silită formulată de creditoarea C. S.A. a fost înregistrată pe rolul B. la 8 mai 2025, sub nr. x/2025.

În cuprinsul cererii, creditoarea a învederat că debitoarea D. domiciliază în jud. Dolj.

Acelaşi aspect a rezultat şi din verificările efectuate de Judecătoria Craiova în Baza de Date a Direcţiei Generale pentru Evidenţa Persoanelor, respectiv că, la data sesizării organului de executare, debitoarea domicilia, din 19 decembrie 2022, la adresa mai sus menţionată, precum şi că, în perioada 14 mai 2024 - 13 mai 2025, acesta îşi stabilise reşedinţa în satul Ştefăneştii de Sus, com. Ştefăneştii de Jos, str. x, jud. Ilfov.

În ceea ce priveşte persoana fizică, domiciliul reprezintă un atribut de identificare al acesteia, noţiunea fiind definită de art. 87 C. civ. - "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."

Interpretând coroborat dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că Judecătoriei Craiova îi revine competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, de vreme ce, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitoarei se afla în circumscripţia teritorială a acestei instanţe.

Aşadar, este lipsită de relevanţă împrejurarea că debitoarea şi-a stabilit temporar reşedinţa în satul Ştefăneştii de Sus, com. Ştefăneştii de Jos, str. x, jud. Ilfov, din moment ce rezultă din actele dosarului că locuinţa cu caracter de continuitate este cea la care a şi fost declarat domiciliul, în jud. Dolj.

Constatând incidenţa în cauză a unei norme de competenţă exclusivă, competenţă atribuită, prin acest text legal, instanţei de la domiciliul debitorului, Înalta Curte constată că Judecătoria Craiova este instanţa de executare, în sensul art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.