Execution jurisdiction when debtor’s domicile is unknown and creditors are foreign: application of the bailiff’s seat rule under Art. 651(1) CPC

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2025

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de încuviinţare a executării silite

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la 22 mai 2025, sub nr. x/2025, la solicitarea creditoarelor A. mbH şi B., petentul Biroul Executorului Judecătoresc C. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului D., în toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x din 14 aprilie 2006, până la recuperarea creanţei în valoare de 30.677,91 RON, precum şi a cheltuielilor de executare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Braşov

Prin sentinţa civilă nr. 5145 din camera de consiliu din 4 iunie 2025, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Raportându-se la dispoziţiile art. 651 alin. (1), (66)5 şi 666 C. proc. civ., care stabilesc instanţa de executare, precum şi modalitatea de sesizare a acestei instanţe de către biroul executorului judecătoresc învestit de creditor cu o cerere de deschidere a procedurii execuţionale, Judecătoria Braşov a constatat că, la data înregistrării acestei cereri la organul de executare, domiciliul debitorului D. era în Bucureşti.

Remarcând că debitorul şi-a stabilit domiciliul la adresa indicată încă de la data de 24 martie 2015, şi că acesta se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, a apreciat că această instanţă este competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite, conform art. 651 alin. (1) raportat la art. 666 C. proc. civ.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti

Prin încheierea din camera de consiliu din 16 iulie 2025, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa, raportându-se la prevederile art. 666 şi la cele ale art. 651 C. proc. civ., a constatat că, potrivit verificărilor efectuate de Judecătoria Braşov la Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, la rubrica destinată domiciliului debitorului, în care era consemnată adresa din Bucureşti, figura menţiunea "anulat", încă din data de 4 septembrie 2024.

Faţă de această împrejurare, a apreciat că, la data înregistrării cererii de încuviinţare a executării silite pe rolul organului de executare, 21 mai 2025, această înscriere de domiciliu nu mai putea produce efecte juridice.

Procedând la reinterogarea aceleiaşi baze de date, a remarcat că sistemul nu a emis niciun rezultat cu privire la domiciliul debitorului.

Reţinând că dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. reglementează doar situaţia în care domiciliul debitorului nu se află în ţară, iar regulile speciale în materia executării silite nu prevăd o ipoteză relativă la necunoaşterea acestui aspect, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a analizat în ce măsură pot fi aplicate următoarele criterii de stabilire a competenţei prevăzute de legiuitor.

Remarcând că domiciliul debitorului nu este cunoscut, iar sediul creditoarelor este în afara ţării, respectiv în Germania şi Cipru, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a dat eficienţă ultimei teze a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., şi a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, apreciind că aceasta este instanţa de executare, în considerarea faptului că în circumscripţia sa se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditoare cu soluţionarea cererii de executare silită.

Desemnarea de către creditoare a unui reprezentant convenţional în România, şi alegerea sediului pentru comunicarea actelor de procedură în Bucureşti, a fost apreciată că nu este relevantă la stabilirea instanţei competente să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite, ci doar în ceea ce priveşte comunicarea actelor de procedură.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Braşov îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor argumente:

Prin demersul judiciar iniţiat la cererea creditoarelor A. mbH şi B., petentul Biroul Executorului Judecătoresc C. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului D., în toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x din 14 aprilie 2006, până la recuperarea creanţei în valoare de 30.677,91 RON, precum şi a cheltuielilor de executare.

Înalta Curte constată că dezînvestirea reciprocă a celor două instanţe aflate în conflict negativ de competenţă a operat ca urmare a aplicării unor norme de competenţă teritorială diferite, prin prisma dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum şi a aspectelor privitoare la localizarea domiciliului debitorului.

Judecătoria Braşov a dat eficienţă primei ipoteze reglementate de acest text legal, declinând competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reţinând că domiciliul debitorului se află în circumscripţia teritorială a acestei instanţe încă din 24 martie 2015, respectiv la adresa din Bucureşti.

Pe de altă parte, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a stabilit că instanţa de executare se impune a fi determinată în raport de ultima teză a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., stabilind competenţa în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditoare cu cererea de executare silită, în lipsa identificării domiciliului debitorului în România şi a faptului că cele două creditoare au sediul în străinătate.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

Textul legal enunţat instituie o competenţă ce este acordată, succesiv, instanţei în circumscripţia căreia se regăseşte, la data sesizării organului de executare, sediul/domiciliul debitorului, sediul/domiciliul creditorului, iar în ultimă ipoteză, instanţei în a cărei rază teritorială se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În cauză, astfel cum s-a arătat, prin cererea de încuviinţare a executării silite înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la 22 mai 2025 s-a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului D., care, potrivit verificărilor efectuate din oficiu de către instanţele aflate în conflict la Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, nu mai are domiciliul în România începând cu 4 septembrie 2024, reinterogarea făcută în acelaşi sistem de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti la 27 iunie 2025 neraportând vreun rezultat, ci conţinând un mesaj de anulare.

De asemenea, se constată că sediile celor două creditoare A. mbH şi B. se află în Germania şi Cipru, potrivit aspectelor menţionate în cererea de executare silită înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc C..

Înalta Curte reţine că nu prezintă relevanţă şi nu constituie unul dintre criteriile prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. pentru stabilirea instanţei competente să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite indicarea, de către creditoare, a unui reprezentant convenţional în România, cu sediul profesional în Bucureşti, clădirea E., zona B, biroul nr. 1, alegerea la această adresă a sediului pentru comunicarea actelor de procedură producând efecte doar în plan procesual, iar nu în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de executare.

Faţă de aspectele învederate şi de ordinea instituită de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va da eficienţă ultimei ipoteze reglementate de acest text legal, şi va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării de către creditoare, sediul organului de executare.

Constatând că sediul Biroul Executorului Judecătoresc C. se află în municipiul Braşov, Bd. 15 noiembrie nr. 50B, jud. Braşov, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.