Second appeal against final appellate decision; prohibition of multiple ordinary appeals under criminal procedure law.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Complete Bench of 9 Judges dismissed the petitioner's appeal as inadmissible and ordered her to pay 1,000,000 lei in judicial costs, thereby upholding the final and enforceable decision of the Supreme Court's criminal section from the previous instance. The dispute arose from the petitioner's attempt to challenge a second appellate decision that had already rejected her complaint against a prosecutor's non-prosecution resolution, effectively seeking a third review of the same matter. The court held that the appeal violated the constitutional and statutory principle that appellate decisions are final and not subject to further ordinary remedies; specifically, Article 417 of the Code of Criminal Procedure prohibits appeals against appellate decisions, and the Complete Bench of 9 Judges lacked jurisdiction under Article 22 of Law No. 304/2004 unless the Supreme Court had acted as the first-instance court, which was not the case here.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 din Constituția, art. 21 din Constituția, art. 3851 C. proc. pen, Art. 417 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen; Second appeal against final appellate decision; prohibition of multiple ordinary appeals under criminal procedure law: Reglementarea menționată are aptitudinea funcțională de a răspunde noii perspective asupra accesului la justiție, generată de dispozițiile art. 21 din Constituția României, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul Adițional nr. 7 la Convenție.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 35 din 28 octombrie 2004, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta S.V. împotriva rezoluției nr. 105/P din 6 august 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 1472 din 28 februarie 2005, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentă împotriva hotărârii primei instanțe.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, petenta S.V. a declarat un nou recurs.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive privind pronunțarea acestora, cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat, este reglementată în prezent prin normă constituțională.
Însă, potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac, numai în condițiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual-penală a reglementat dreptul examinării cauzei penale, în două grade de jurisdicție, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare.
Reglementarea menționată are aptitudinea funcțională de a răspunde noii perspective asupra accesului la justiție, generată de dispozițiile art. 21 din Constituția României, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul Adițional nr. 7 la Convenție.
Potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, hotărârile judecătorești nedefinitive, sentințe sau decizii după caz.
Art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Cap. III din Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei altei căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.
Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Completul de 9 judecători a fost sesizat cu un nou recurs declarat împotriva deciziei pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, hotărâre definitivă care, nefiind prevăzută de art. 3851 C. proc. pen., nu este supusă controlului judecătoresc pe această cale.
Ca atare, potrivit dreptului comun, decizia atacată nu este supusă recursului.
Pe de altă parte, potrivit normei atributive de competență prevăzută în Legea nr. 304/2004, art. 22, Completul de 9 judecători judecă recursurile în cauzele soluționate în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cum această ipoteză nu se regăsește în cauză, recursul nu este admisibil, nici potrivit legii speciale.
Or, recunoașterea unei căi de atac, în alte condiții, decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Așadar, excepția de inadmisibilitate pusă în discuția părților se constată a fi întemeiată.
În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de petenta S.V. împotriva deciziei nr. 1472 din 28 februarie 2005 a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca inadmisibil.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, Curtea va obliga recurenta menționată, conform dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta S.V., împotriva deciziei nr. 1472 din 28 februarie 2005, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 6424/2004.
Obligă recurenta menționată, la 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iulie 2005.