Waiver of cassation appeal in loan repayment dispute; party disposition principle overriding alleged misinterpretation of written evidence requirements
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice took note of the appellant-defendant's waiver of the right to have his cassation appeal judged, thereby leaving the Court of Appeal's decision, which confirmed the lower court's judgment in favor of the claimant, final and enforceable. The underlying civil dispute involved a claim for the repayment of a €250,000 loan principal and statutory punitive interest, where the first-instance court and appellate court had upheld the plaintiff's claim based on a written instrument that the defendant argued did not meet the statutory threshold for a "beginning of proof" under the Code of Civil Procedure. The decisive legal basis for the current ruling was the principle of party disposition (disposability) in civil procedure, specifically Article 463 of the Civil Procedure Code, which allows a party to waive their appeal and thereby accept the finality of the lower court's decision, rendering the prior lower-instance judgments valid and no longer subject to challenge.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 310 din C. proc. civ, art. 310 C. proc. civ, art. 493 alin. (3) din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 463 C. proc. civ; Waiver of cassation appeal in loan repayment dispute; party disposition principle overriding alleged misinterpretation of written evidence requirements: Prin cererea de recurs, prevalându-se de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., după expunerea situaţiei de fapt din dosar, recurentul critică hotărârea curţii de apel din perspectiva greşitei aplicări a normelor de drept material.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025
Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 15.06.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 250.000 euro, reprezentând împrumut scadent la data de 12.12.2017 şi nerestituit, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă aceste sume, calculată de la data scadenţei şi până la data restituirii efective a acestuia, la care se adaugă cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 361 din 27 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis cererea de chemare în judecată şi a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 250.000 euro, în echivalent RON la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând împrumut nerestituit, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data de 21.12.2017 şi până la data plăţii efective, iar în final s-a luat act că reclamantul şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
3. Decizia pronunţată în apel
Prin decizia nr. 1231A din 26 noiembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul formulat de apelantul pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 361/27.03.2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 1231A din 26 noiembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV- a civilă a declarat recurs pârâtul B..
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în data de 06 februarie 2025 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10.
Prin cererea de recurs, prevalându-se de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., după expunerea situaţiei de fapt din dosar, recurentul critică hotărârea curţii de apel din perspectiva greşitei aplicări a normelor de drept material.
Susţine că instanţa a dat o interpretare eronată dispoziţiilor art. 310 din C. proc. civ., în cauză nefiind îndeplinite condiţiile ca actul dedus judecăţii să fie considerat început de dovadă scrisă, înscrisul respectiv neprovenind de la persoana căreia i se opune (recurentului), ci de la reclamant. Arată că instanţa a făcut o confuzie între semnătura acestuia şi scrierea, în sensul prevăzut de art. 310 C. proc. civ.
Mai mult, cea de-a treia condiţie a textului de lege impune ca scrierea să trebuie să facă credibil faptul pretins. Or, semnătura nu poate descrie un fapt, o stare, o acţiune, având doar rolul de a confirma că scrierea provine de la persoana a cărei semnătură se regăseşte pe document.
La 16 aprilie 2025, recurentul a depus cerere de renunţare la judecata recursului, formulată prin avocat cu împuternicire la dosar, însă semnată personal de către acesta, cerere ce a fost comunicată intimatului la 30.04.2025.
5. Apărările formulate în cauză
Recursul declarat în cauză a fost comunicat intimatului la 17 februarie 2025, conform dovezii aflate la dosar.
La data de 24 februarie 2025, cu respectarea termenului legal, intimatul A. a formulat întâmpinare doar la cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, solicitând respingerea acesteia, în principal, pe cale de excepţie, pentru neplata cauţiunii şi a taxei judiciare de timbru şi, în subsidiar, ca nefondată.
6. Procedura de filtru
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin raport, s-a reţinut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului, recursul este legal timbrat, a fost formulat în termen legal şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c), d) şi e) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.
Completul de filtru nr. 10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea către părţi, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor a fost comunicat părţilor la 7 şi 8 mai 2025, nefiind formulat punct de vedere la raport.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Asupra cererii de renunţare la judecata recursului declarat de recurentul-pârât B., Înalta Curte reţine următoarele:
Ulterior depunerii cererii de recurs şi a întocmirii raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în data de 16 aprilie 2025, recurentul a formulat cerere de renunţare la judecata recursului declarat în cauză, semnată personal de acesta.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, în conţinutul căruia intră şi dreptul părţilor de a face acte procedurale de dispoziţie cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaşte ori stabili aceste drepturi.
În raport cu art. 463 C. proc. civ., având în vedere poziţia exprimată în proces de către recurent, cu privire la calea de atac pe care a exercitat-o, Înalta Curte urmează să ia act de achiesarea pârâtului B. la hotărârea instanţei de apel, prin renunţare, în condiţiile legii, la recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea recurentului-pârâtul B. la judecata recursului declarat de împotriva deciziei civile nr. 1231 A din 26 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 octombrie 2025.