Territorial competence for forced execution: effective domicile versus registered address during imprisonment

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la această instanţă cu nr. x/2025 în data de 04.07.2025, executorul judecătoresc A. a solicitat, la cererea creditoarei Spitalul Municipal Dorohoi, încuviinţarea executării silite împotriva debitorului B. în baza titlului executoriu constând în sentinţa penală nr. 60 din data de 08.04.2025 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2024, pentru recuperarea sumei de 674,25 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data producerii prejudiciului (12.06.2024), până la data plăţii efective a sumei datorate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă din 16 iulie 2025, Judecătoria Dorohoi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Bacău.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., arătând că, în speţă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei urmează să fie stabilită prin raportare la domiciliul efectiv al debitorului.

Astfel, constatând că debitorul se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 6 ani şi o lună închisoare, fiind încarcerat în Penitenciarul Bacău la momentul formulării cererii de executare silită de către creditoare, a apreciat că revine Judecătoriei Bacău competenţa de soluţionare a cererii.

Învestită prin declinare, Judecătoria Bacău, prin încheierea din camera de consiliu din data de 01 august 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Dorohoi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut incidenţa aceloraşi dispoziţii legale, respectiv art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă s apreciat ca fiind relevant domiciliul declarat al debitorului, care este în mun. Dorohoi, Bd. x, jud. Botoşani, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Dorohoi.

A apreciat instanţa că noţiunea de domiciliu nu poate fi extinsă şi la locul de detenţie, loc în care, temporar, debitorul execută o pedeapsă privativă de libertate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Dorohoi şi Judecătoria Bacău şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a celor două instanţe cu privire la noţiunea de domiciliu cuprinsă în prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, făcând aplicarea normei de competenţă cuprinse în art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Dorohoi s-a raportat, în soluţionarea excepţiei necompetenţei teritoriale, la domiciliul în fapt al debitorului, care se află în executarea unei pedepse privative de libertate, fiind încarcerat în Penitenciarul Bacău, în timp ce Judecătoria Bacău s-a raportat la domiciliul debitorului din cartea de identitate, arătând că legiuitorul nu a trasat criterii pentru determinarea competenţei în raport cu locuinţa în fapt a părţii.

Obiectul cererii deduse judecăţii de BEJ A., la solicitarea creditorului Spitalul Municipal Dorohoi, este reprezentat de încuviinţarea executării silite împotriva debitorului B. prin punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa penală nr. 60 din 08 aprilie 2025, pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2024, pentru recuperarea sumei de 674,25 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data producerii prejudiciului şi până la data plăţii efective a sumei datorate.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată sunt aplicabile dispoziţiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. raportate la cele ale art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod.

Dispoziţiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare", iar potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel…".

Cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile anterior menţionate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. care prevăd că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

În cauză, din analiza actelor din dosar, se constată că prin cererea de executare silită, formulată de creditoare în 01.07.2025, a fost solicitată executarea silită a debitorului în toate formele prevăzute de lege.

Din verificările efectuate în sistemul electronic de evidenţă a populaţiei, se constată că debitorul B. are domiciliul în Dorohoi, str. x, jud. Botoşani.

Totodată, urmare a consultării bazei de date a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, astfel cum reiese din referatul încheiat la 09.07.2025 de Judecătoria Dorohoi, Biroul Executări Penale, s-a constatat că, urmare a dispoziţiei date în dosarul penal nr. x/2025, numitul B. se află în Penitenciarul Bacău, începând cu data de 16.07.2024, în vederea executării pedepsei de 6 ani şi 1 lună închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 60/08.04.2025 a Tribunalului Botoşani.

Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 91 C. civ., conform cărora "(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.(2) În lipsa acestor menţiuni, sau când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane."

Potrivit dispoziţiilor art. 87 din C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală", iar conform art. 89 din C. civ., "(1) Reşedinţa va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt."

Rezultă aşadar că noţiunea de domiciliu subliniază împrejurarea că acesta se află acolo unde persoana "declară" că îşi are locuinţa principală, iar în cazul stabilirii sau schimbării domiciliului, o astfel de împrejurare operează atunci când persoana se mută într-un anumit loc "cu intenţia" de a avea acolo locuinţa principală.

Noţiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanţă nu atât locuinţa statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuieşte efectiv.

Scopul normelor care guvernează procesul civil, constând în asigurarea cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, poate fi atins numai prin stabilirea competenţei în favoarea instanţei în a cărei rază debitorul îşi are reşedinţa, proximitatea acesteia faţă de instanţa de executare facilitând debitorului accesul efectiv la justiţie şi concurând la o eficientizare a măsurilor de executare silită faţă de bunurile sale mobile şi, după caz, imobile.

Înalta Curte reţine, sub acest aspect, că adresa cu privire la care există prezumţia legală că debitorul B. şi-a stabilit domiciliul este cea unde locuieşte efectiv, la momentul înregistrării cererii de executare silită, 01.07.2025, această locuinţă fiind, aşa cum s-a arătat, la locul de detenţie, în Penitenciarul Bacău, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Bacău.

Chiar dacă, în cauză, nu se poate vorbi despre o manifestare liberă a debitorului de a-şi stabili reşedinţa la respectiva locaţie, aceasta fiindu-i impusă ca urmare a executării unei pedepse privative de libertate, Înalta Curte constată că cele două situaţii pot fi asimilate, în condiţiile în care în locul respectiv de detenţie va locui debitorul în mod statornic, până în anul 2030. Este adevărat că, în viitor, nu se poate exclude mutarea sa într-un alt loc de detenţie, însă aceasta nu se preconizează la momentul actual, cu atât mai mult cu cât ceea ce interesează în speţă este locuinţa de la momentul formulării cererii de executare silită, la 01.07.2025 împlinindu-se aproximativ un an de când debitorul se afla în Penitenciarul Bacău.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău. Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.