Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1840/2025 AI generated

Negative jurisdictional conflict resolved: Court of Appeal Constanța holds jurisdiction over debtor’s challenge to execution based on enforceable title.

Case Number Decizia nr. 1840/2025
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by ruling that the Court of Appeal Constanța has jurisdiction to hear the case, establishing competence in its favor and prevailing over the lower court. The dispute arose from a debtor company’s challenge to forced execution initiated by a bailiff, seeking annulment of the execution and clarification of the enforceable title’s scope, specifically whether the bailiff could extend execution to restoring land to its initial state and imposing related costs, based on a prior court decision in a land revendication and boundary-setting case. The High Court classified the claim as a contestation against the title under Article 712(2) of the Civil Procedure Code, since the debtor contested the title’s extent and sought clarifications, rather than a mere challenge to execution acts, and therefore applied Article 714(3), which grants jurisdiction to the court that issued the enforceable decision—here, the Court of Appeal Constanța—while noting that the lower court would handle any separate challenge to the execution itself per Article 651(1). The decision is final.

Legislator headnote

AI generated

art. 618 alin. (1) C. proc. civ, art. 712 alin. (2) C. proc. civ, art. 714 alin. (3) din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 22 alin. (4) C. proc. civ, art. 712 C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict resolved: Court of Appeal Constanța holds jurisdiction over debtor’s challenge to execution based on enforceable title: The dispute arose from a debtor company’s challenge to forced execution initiated by a bailiff, seeking annulment of the execution and clarification of the enforceable title’s scope, specifically whether the bailiff could extend execution to restoring land to its initial state and imposing related costs, based on a prior court decision in a land revendication and boundary-setting case. The High Court classified the claim as a contestation against the title under Article 712(2) of the Civil Procedure Code, since the debtor contested the title’s extent and sought clarifications, rather than a mere challenge to execution acts, and therefore applied Article 714(3), which grants jurisdiction to the court that issued the enforceable decision—here, the Court of Appeal Constanța—while noting that the lower court would handle any separate challenge to the execution itself per Article 651(1). The decision is final.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction enforceable title civil annulment article of civil procedure determination of territorial jurisdiction e-justice

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Basis for the High Court to determine the jurisdiction in resolving the negative jurisdictional conflict.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 24.10.2024, sub nr. x/2024, contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., a solicitat anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1753/2024 aflat pe rolul BEJ D., precum şi a încheierilor emise de executorul judecătoresc; lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu în sensul în care să se stabilească dacă executorul avea capacitatea şi posibilitatea să extindă executarea şi în privinţa aducerii terenului la situaţia iniţială.

În motivare, contestatoarea a învederat că, la data de 3 mai 2012, în urma încheierii unui contract de vânzare-cumpărare între aceasta şi sotii E. şi F., a achiziţionat un imobil teren situat în Constanţa, str. x, lot x, în suprafaţă de 261 mp, înscris în cartea funciară a municipiului Constanţa sub numărul x, în acest sens fiind obţinut de către notarul instrumentator un extras de carte funciară în vederea intabulării la data semnării contractului de vânzare-cumpărare.

A menţionat că încă de la cumpărarea terenului şi până în prezent nu a efectuat niciun fel de modificări faptice, acesta fiind îngrădit cu un gard de plasa metalică şi cu unul din plăci de ciment ce fuseseră amplasate de către chiar pârâţii G., motiv pentru care aceştia aveau acces la teren, întrucât gardul de plasă metalică avea o poartă asigurată cu un lanţ metalic şi un lacăt ale cărui chei nu s-au aflat niciodată în posesia ei.

În anul 2013 urmare a promovării unei acţiuni de către B. si C., în contradictoriu cu H., I. şi S.C. A. S.R.L., a fost emisă sentinţa civilă numărul 22562 din 11.10.2016 de către Judecătoria Constanţa, potrivit căreia s-a stabilit linia de hotar între proprietatea reclamanţilor şi proprietatea pârâtului H., ca fiind delimitată de punctele 2-b din planul de situaţie - anexa 2 la raportul de expertiză efectuat de expert J., precum şi linia de hotar între proprietatea reclamanţilor şi proprietatea pârâtei S.C. A. S.R.L., ca fiind delimitată de punctele b-c din planul de situaţie - anexa 2 la raportul de expertiză efectuat de expert J..

În recurs, s-a dispus admiterea cererii în revendicare şi a fost obligată pârâta S.C. A. S.R.L. să lase reclamanţilor, în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 88 mp identificată în raportul de expertiză J. cu notaţiile b- c-s-d. şi a fost stabilită linia de hotar între proprietatea reclamanţilor şi proprietatea pârâtului S.C. A. S.R.L. ca fiind delimitată de punctele b-d pe o lungime de 7,42.

Contestatoarea a învederat că terenul a rămas liber şi neîngrădit şi nu a împiedicat niciodată accesul pârâţilor la teren, ci dimpotrivă a desfiinţat toate gardurile, aceştia putând intra pe suprafaţa de teren revendicată.

Mai mult decât atât, aceştia au pus în practică dreptul de proprietate dar şi folosinţa asupra terenului realizând în anul 2024, probabil în luna august, lucrări de cadastrare, motiv pentru care au şi solicitat Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa notarea întocmai a limitelor drepturilor de proprietate cât şi faptul că există o suprapunere.

Contestatoarea a evidenţiat faptul că încă din anul 2019 a aşteptat ca pârâţii să demareze lucrările de cadastrare şi înscriere în cartea funciară a suprafeţei identificată prin sentinţă şi decizie, însă niciodată aceştia nu s-au deplasat la teren ori nu au luat legătură cu reprezentanţii contestatoarei în niciun fel şi pentru niciun motiv.

Totodată, contestatoarea a învederat instanţei că la data de 11 octombrie 2024 i-a fost comunicată pe e-mail de către executorul judecătoresc D. somaţia, înştiinţarea de începere a executării silite, încheierea nr. 2 prin care se stabilesc cheltuielile de executare silită şi o serie de înscrisuri anexate şi ataşate, prin care se constata că nu şi-a îndeplinit obligaţia de a lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul si pe cale de consecinţa îi punea în vedere atât ei cât şi lui H. să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenului, să aducă terenul la starea iniţială şi să achite pârâţilor suma de 4054.10 RON.

Contestatoarea a mai învederat că a indicat executorului judecătoresc faptul că terenul nu se află sub stăpânirea şi în posesia contestatoarei, fiind liber, terenul este neîngrădit încă din 2019, iar creditorii şi-au exercitat până la data deschiderii dosarului de executare silită atât dreptul de proprietate cât şi dreptul de posesie asupra acestuia şi nu s-a opus niciodată, în niciun fel, punerii voluntare în operă a sentinţei şi a deciziei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 618 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1901 din 13 februarie 2025, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, prin încheierea nr. 14498/04.10.2024 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2024, a fost încuviinţată executarea silită în dosarul de executare nr. 1753/2024 aflat pe rolul BEJ D., împotriva debitorilor A. S.R.L. şi H., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 11562 din data de 11.10.2016 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 424C pronunţată în data de 05.12.2019 de Curtea de Apel Constanţa, până la realizarea dreptului creditorilor B. şi C. rezultat din titlul executoriu, respectiv debitoarea A. S.R.L. nu şi-a îndeplinit de bunăvoie obligaţia de a lăsa în deplina proprietatea şi liniştita posesie suprafaţa de 88 mp identificată în raportul de expertiză întocmit de J. cu notaţiile b-c-5-d.

A mai reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 712 alin. (2) C. proc. civ., printr-o contestaţie la titlu se urmăreşte obţinerea de lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

A reţinut instanţa că, întrucât unul dintre capetele de cerere ale contestaţiei la executare vizează lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu, respectiv a modalităţii de aducere a îndeplinire a obligaţiei dispuse în sarcina contestatoarei ca urmare a dispoziţiei privind revendicarea, argumentele aduse în susţinerea celorlalte capete de cerere grefându-se pe consecinţa acestor lămuriri, competenţa soluţionării pricinii revine Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, aceasta fiind instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Învestită prin declinare, prin decizia civilă nr. 88C din 28 mai 2025, Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând judecarea cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivare, această instanţă a reţinut că obiectul pricinii îl constituie o contestaţie la executare prin care s-a solicitat anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1753/2024 aflat pe rolul BEJ D., precum şi a încheierilor emise de executorul judecătoresc; lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu în sensul în care să se stabilească dacă executorul avea capacitatea şi posibilitatea să extindă executarea şi în privinţa aducerii terenului la situaţia iniţială.

A reţinut că, potrivit precizărilor formulate în faţa instanţei de apel, nu s-a contestat titlul în sine, respectiv sentinţa judecătorească rămasă definitivă în recurs, ci doar executarea silită însăşi şi întinderea efectelor titlului, fiind vorba de fapt de o contestaţie la executare şi o contestaţie la executarea silită însăşi, nu o contestaţie la titlu, contestatoarea, prin reprezentant precizând că nu contestă sentinţa şi decizia.

A mai luat act de precizările contestatoarei, în sensul că nu există nelămuriri cu privire la titlu în sine, la decizie, ci la modalitatea de punere în executare şi la sarcinile suplimentare sentinţei şi deciziei impuse de executorul judecătoresc.

Instanţa a apreciat că speţei nu îi sunt incidenţe dispoziţiile art. 714 alin. (3) din C. proc. civ., atâta vreme cât din conţinutul cererii introductive un reiese fără putinţă de tăgadă existenţa unui capăt de cerere privind lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu, iar potrivit precizărilor formulate, nici nu a fost formulată o astfel de cerere.

Drept urmare, văzând că Judecătoria Constanţa a declinat competenţa materială de soluţionare a întregii cauze, fără a disjunge în prealabil cererea privind contestaţia la executare propriu-zisă, ignorând dispoziţiile legale incidente în cauză, dând valenţă şi principiului disponibilităţii părţilor, a apreciat că revine Judecătoriei Constanţa competenţa de soluţionare a pricinii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 152 coroborate cu art. 22 alin. (4) C. proc. civ., calificarea juridică a acţiunii şi delimitarea cadrului procesual se realizează ţinându-se seama de natura dreptului şi a scopului urmărit prin exercitarea acţiunii.

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, prin care contestatorul A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., contestaţie la executare împotriva executării silite pornite în dosarul nr. x/2024 de BEJ D., solicitând instanţei anularea executării silite şi a tuturor formelor de executare, precum şi a încheierilor executorului judecătoresc. Totodată, a solicitat lămurirea înţelesului şi aplicării titlului executoriu, în sensul de a se stabili dacă executorul avea capacitatea şi posibilitatea să extindă executarea şi în privinţa aducerii terenului în starea iniţială, oricare ar fi fost aceasta, să degajeze deşeurile vegetale ori să realizeze lucrările de cadastru şi publicitate imobiliară ale terenului pentru şi pe seama creditorilor însă pe cheltuiala sa, ori alte proceduri care impun costuri în privinţa sa.

În dezvoltarea motivelor invocate, a arătat că executarea silită împotriva acestuia a fost demarată în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 11562/11.10.2016 a Judecătoriei Constanţa, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 424C/05.12.2019 Curţii de Apel Constanţa, de casare şi reţinere spre rejudecare, prin care s-ar fi dispus admiterea cererii de revendicare şi obligarea acestuia la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 88 mp identificată în raportul de expertiză efectuat J. cu notaţiile b-c-5-d. Totodată, s-a stabilit linia de hotar între propritatea reclamanţilor şi proprietatea pârâtului.

Susţine contestatorul că, prin titlul executoriu menţionat, instanţa de judecată nu a dispus efectuarea de către acesta a vreunor lucrări de cadastru, de a înscrie la OCPI limitele de proprietate, de a efectua eventuale lucrări pe terenul său şi nici de a amplasa garduri pe teren, sens în care executorul judecătoresc nu putea dispune atare măsuri în privinţa sa.

Contestatorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 701, 702 şi art. 712 C. proc. civ., care prevăd că:

"(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii. (2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. (3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii de investire cu formulă executorie, precum şi a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă au fost date fără îndeplinirea condiţiilor legale. (4) Împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmaşie poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare".

În cauză, titlul executoriu este reprezentat de decizia civilă nr. 424C/05.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, prin care s-a dispus:

"Admite recursul formulat de recurenţii reclamanţi B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1061 din 28 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi H., I. şi S.C. A. S.R.L. şi Intimaţii chemaţi în garanţie E. şi F..

Casează în parte decizia recurată şi rejudecând, admite apelul, schimbă în parte sentinţa civilă nr. 11562/11.10.2016 a Judecătoriei Constanţa, în sensul că:

Admite cererea în revendicare şi obligă pe pârâta S.C. A. S.R.L. să lase reclamanţilor, în deplină proprietate şi liniştită posesie, suprafaţa de 88 mp identificată în raportul de expertiză J. cu notaţiile b-c-5-d.

Stabileşte linia de hotar între proprietatea reclamanţilor şi proprietatea pârâtului S.C. A. S.R.L. ca fiind delimitată de punctele b-d pe o lungime de 7,42 m şi d-5 pe o lungime de 10,42 m, astfel cu rezultă din acelaşi raport de expertiză (...)".

Înalta Curte reţine că hotărârea care reprezintă titlul executoriu cuprinde o obligaţie susceptibilă de executare silită, în sensul art. 628 alin. (1) din C. proc. civ., executorul judecătoresc având prerogativa de a pretinde predarea bunului a cărei revendicare a fost admisă, astfel cum a fost delimitat fizic, prin hotărârea instanţei de recurs.

Prin contestaţia la executare formulată, contestatorul a învederat că înţelege să conteste modalitatea de punere în executare a titlului executoriu, arătând că, în mod greşit, s-a stabilit în sarcina sa aducerea terenului la starea iniţială, cu suportarea cheltuielilor aferente manevrelor de măsurare a terenului, îndepărtarea resturilor vegetale şi a deşeurilor de pe acest, în raport cu cele stabilite prin hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu.

Astfel, faţă de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că, în realitate, contestatorul A. S.R.L. a învestit instanţa cu o contestaţie la titlu, întrucât critică întinderea titlului executoriu, punând în discuţie lămurirea acestuia prin stabilirea concretă de către instanţă a obligaţiilor ce îi revin, potrivit art. 712 alin. (2) C. proc. civ.

În raport cu dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ., instanţa în favoarea căreia s-a declinat soluţionarea cauzei avea prerogativa de a da o calificare juridică corectă cererii cu a cărei soluţionare a fost învestită, prin raportare la petitele contestaţiei şi la scopul urmărit de părţi, pentru ca ulterior, faţă de această calificare, să procedeze la verificarea competenţei.

În aceste condiţii, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 714 alin. (3) C. proc. civ., care stabilesc competenţa de soluţionare a cererilor formulate în temeiul art. 712 alin. (2) din acelaşi cod în favoarea instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută, constată că, în cauză, această instanţă este Curtea de Apel Constanţa.

Curtea de Apel Constanţa, ca instanţă competentă să soluţioneze contestaţia la titlu, urmează să aprecieze cu privire la măsurile ce le va dispune în privinţa contestaţiei la executare propriu-zisă, a cărei competenţă de soluţionare aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află domiciliul pârâţilor, conform art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la titlu formulate de contestatorul A. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.