Divorce jurisdiction fixed at husband’s actual residence; Slatina referral rejected.

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 29.03.2024, pe rolul Judecătoriei Buftea, sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 15.07.2021 în com. Movileni, jud. Olt, din culpă comună; exercitarea autorităţii părinteşti în ce îl priveşte pe minorul A., de către ambii părinţi; stabilirea locuinţei copilului la domiciliul mamei, aceasta locuind în prezent în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord; obligarea acestuia la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 1/4 din salariul minim garantat în plată în România, până la data împlinirii de către copil a vârstei de 18 ani; stabilirea unui program de realizare a relaţiilor personale cu copilul; revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, şi anume acela de C..

Prin sentinţa civilă nr. 13869 din 11 decembrie 2024, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

În considerentele hotărârii, această instanţă a reţinut că ultimul domiciliu comun al părţilor a fost Anglia, unde se află şi reşedinţa actuală a pârâtei, că domiciliul actual al reclamantului se află în loc. Movileni, precum şi că acesta nu a făcut dovada că locuinţa sa efectivă s-ar află în comuna Chiajna.

Drept urmare, a apreciat că speţei îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 915 alin. (1) ultima teză din C. proc. civ., în condiţiile în care pârâta nu locuieşte în ţară, fiind competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul.

Învestită prin declinare, Judecătoria Slatina, prin sentinţa civilă nr. 2534 din 10 iulie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că ultimul domiciliu comun al părţilor a fost în Regatul Unit al Marii Britanii, iar anterior în comuna Movileni, jud. Olt, conform susţinerilor părţilor.

A mai constatat că, la momentul introducerii cererii de divorţ, reclamantul locuia pe raza comunei Chiajna, astfel cum acesta a indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, iar că pârâta locuia în Regatul Unit al Marii Britanii, aspect ce ar fi fost confirmat de ambele părţi.

În continuare, instanţa a reţinut că noţiunea de locuinţă trebuie înţeleasă ca element de identificare al persoanei fizice, interesând adresa unde persoana locuieşte efectiv şi nu locuinţa statornică şi principală, neavând relevanţă în stabilirea competenţei teritoriale în această materie domiciliul înscris în cartea de identitate, ci locuinţa faptică a părţii.

Conchizând, instanţa a făcut aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, anume art. 915 alin. (1) ultima teză din C. proc. civ., însă a stabilit competenţa de soluţionare a cererii de divorţ ca aparţinând judecătoriei unde reclamantul îşi are locuinţa de fapt, iar nu domiciliul din cartea de identitate.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul demersului judiciar îl constituie cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, la data de 29 martie 2024, sub nr. x/2024, prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., desfacerea căsătoriei încheiate la data de 15.07.2021, în com. Movileni, jud. Olt, din culpă comună; exercitarea autorităţii părinteşti în ce îl priveşte pe minorul A., de către ambii părinţi; stabilirea locuinţei copilului la domiciliul mamei, aceasta locuind în prezent în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord; obligarea acestuia la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 1/4 din salariul minim garantat în plată în România, până la data împlinirii de către copil a vârstei de 18 ani; stabilirea unui program de realizare a relaţiilor personale cu copilul; revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, şi anume acela de C..

În stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, atât Judecătoria Buftea, cât şi Judecătoria Slatina, aflate în conflict, s-au raport la dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., însă aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competenţă îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la locuinţa reclamantului.

Astfel, Judecătoria Buftea a reţinut că ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în Anglia, ţară în care reclamanta încă locuieşte, în timp ce pârâtul îşi are domiciliul în localitatea Movileni, jud. Olt, neexistând înscrisuri doveditoare care să ateste că locuinţa în fapt a acestuia s-ar află în Chiajna, jud. Ilfov, aşa cum se susţine prin cererea de chemare în judecată.

Judecătoria Slatina a reţinut, însă, raportându-se la susţinerile reclamantului, că acesta locuieşte, încă de la întoarcerea în România, în anul 2023, în comuna Chiajna, dovadă în acest sens stând şi faptul că şi-a angajat un reprezentant convenţional cu sediul în Bucureşti, deci în proximitatea locului de reşedinţă.

În cauză, având în vedere că ultima locuinţă comună a soţilor şi locuinţa pârâtei nu se află în România, ci în Anglia, cum ambele părţi au declarat în mod expres şi neechivoc, devin incidente dispoziţiile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care prevăd că atunci "când pârâtul nu are locuinţa în ţară, iar instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".

Or, reclamantul locuia, la data introducerii acţiunii în comuna Chiajna, str. x, D. nr. 3, jud. Ilfov, după cum acesta a afirmat în mod constat prin toate actele de procedură depuse la dosar. Totodată, nu poate fi ignorat nici faptul că, la dosarul Buftea, se află notele depuse de reclamant, prin care se arată că a locuit la adresa din Chiajna, menţionată în cererea de chemare în judecată, în perioada 25.09.2023-31.05.2024, ulterior mutându-şi locuinţa la o altă adresă din aceeaşi localitate, aspect pe care îl probează prin depunerea contractului de comodat pentru spaţiul din com. Chiajna, str. x, jud. Ilfov. De asemenea, aceste informaţii, coroborate şi cu alegerea unui reprezentant convenţional din proximitatea locuinţei unde se afirmă că locuieşte reclamantul fac prezumţia, până la proba contrară, care în cauză nu a fost realizată, că reclamantul îşi are locuinţa în fapt în com. Chiajna, localitate care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buftea.

Pentru aceste considerente, având în vedere circumstanţele particulare ale cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. şi cu Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comunei Chiajna, având ca obiect "divorţ", în favoarea Judecătoriei Buftea, în a cărei circumscripţie teritorială se află locuinţa reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.