Competence for succession indivision disputes lies with the court of the last decedent's domicile under Article 118(1) Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 07.06.2024, sub nr. x/2024, reclamanţa A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate dezbătută succesiunea cu un supliment de moştenitor, după defuncta D. .

În motivare, reclamanta a arătat că în urma decesului numitei D. a fost eliberat de Notarial de Stat Campina certificatul de moştenitor nr. x/1986 rămânând ca moştenitori: E. şi F., în calitate de fii, în prezent decedaţi şi G., în calitate de fiica, în prezent decedată.

De pe urma defunctului E. au rămas trei moştenitori (H., A., E.-Marius), aceştia dezbătând succesiunea de pe urma defunctului lor tată.

Astfel, a solicitat să se constate calitatea de moştenitori a părţilor, să se stabilească şi cotele de moştenitori şi să se constate dezbătută succesiunea cu un supliment de moştenitor, după defuncta D..

A precizat reclamanta faptul că imobilul care face parte din masa succesorala este situat în oraşul Comarnic str. x Judeţul Prahova şi că a încercat sa soluţioneze litigiul pe cale amiabila însă moştenitorii au refuzat orice colaborare.

Prin sentinţa civilă nr. 6564 din 21 noiembrie 2024, Judecătoria Câmpina a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Braşov.

La pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a avut în vedere precizările reclamantei A., în sensul că obiectul prezentului dosar îl constituie dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei G., astfel că, în raport cu dispoziţiile art. 118 C. proc. civ., văzând că ultimul domiciliu al acesteia s-ar fi aflat în Braşov, potrivit certificatului de deces aflat la dosar, a apreciat că judecătoriei în a cărei circumscripţie se află loc. Braşov îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

Primind dosarul, Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 1421 din 20 februarie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia, apreciind că scopul prezentei acţiuni este reprezentat de partajarea imobilului situat în oraşul Comarnic, strada x nr. 115, judeţul Prahova, imobil aparţinând defunctei D., decedată la data de 12.03.1986, având ultimul domiciliu în Comarnic.

A reţinut instanţa că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 118 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., care prevăd că până la ieşirea din indiviziune, cererile care privesc moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei de la ultimul domiciliu al oricăruia dintre defuncţi.

Astfel, constatând că nu s-a realizat ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în oraşul Comarnic, strada x nr. 115, judeţul Prahova, acest bun revenind moştenitorilor E. (decedat - tatăl reclamantei), F. şi G. (decedată - mama pârâţilor), în calitate de descendenţi ai defunctei D., a apreciat că revine Judecătoriei Sinaia competenţa de soluţionare a cauzei.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Sinaia, prin sentinţa civilă nr. 438 din 14 august 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut incidenţa în speţă a aceloraşi dispoziţii menţionate de Judecătoria Câmpina şi Judecătoria Braşov, şi anume art. 118 C. proc. civ., însă a apreciat că din actele dosarului şi susţinerile reclamantei rezultă că obiectul cererii îl constituie dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei G., iar nu a defunctei D., decedată la data de 24 iunie 2016, a cărei succesiune a fost deja dezbătută, fiind eliberate certificatul de moştenitor şi certificatul suplimentar de moştenitor de pe urma acesteia, prin care s-au stabilit moştenitorii şi cotele de care aceştia dispun.

Având în vedere că legea prevede o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei de la ultimul domiciliu al defunctului, iar din certificatul de deces nr. x rezultă că ultimul domiciliu al defunctei G. a fost în municipiul Braşov, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Braşov, potrivit anexei la Hotărârea nr. 1217/2023 privind stabilirea localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă acestea, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea acestei instanţe.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 07.06.2024, astfel cum a fost precizată la data de 01.07.2024, reclamanta a învestit instanţa cu o cerere prin care solicită dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei G., constatarea calităţii de moştenitori a părţilor şi stabilirea cotelor ce le revin acestora din imobilul situat în oraşul Comarnic, judeţul Prahova, precum şi ieşirea din indiviziune cu privire la acest imobil.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a învestit instanţa cu trei capete de cerere prin care urmăreşte dezbaterea succesiunii după defuncta G., şi un capăt de cerere prin care se urmăreşte ieşirea din indiviziune.

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ. "În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: … 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia…"

Norma procesuală evocată reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă, în materie de succesiune, limitând în timp efectele imperative până la ieşirea din indiviziune. În alte cuvinte, atâta timp cât între moştenitori subzistă starea de indiviziune, împărţeala nefiind realizată, este competentă instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului.

Raţiunea textului constă în aceea că la locul ultimului domiciliu al defunctului se găsesc în mod obişnuit majoritatea sau cele mai importante bunuri ale acestuia, documente referitoare la moştenire, astfel încât probatoriul să poată fi administrat în condiţii optime.

Totuşi, aceste dispoziţii legale se vor aplica şi în situaţia în care în masa succesorală se află un imobil care nu este situat în circumscripţia instanţei ultimului domiciliu al defunctului, atâta vreme cât, aşa cum s-a arătat anterior, cererea de împărţeală judiciară cu privire la acesta s-a făcut anterior finalizării procedurii succesorale.

Cum în cauză obiectul acţiunii introductive de instanţă îl constituie tocmai solicitarea de sistare a stării de indiviziune în raport cu defuncta G., rezultă că instanţa competentă a soluţiona pricina, potrivit dispoziţiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., este cea în circumscripţia căreia se regăseşte ultimul domiciliu al acesteia.

În acest sens, potrivit art. 954 alin. (2) C. civ. "Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".

Din certificatul de deces depus la dosar reiese că defuncta G. a decedat la data de 04 ianuarie 2018, iar ultimul său domiciliu a fost în Braşov, str. x, jud. Braşov, conform menţiunilor de la rubrica "domiciliu".

Nu poate fi primită teza potrivit căreia obiectul acţiunii l-ar reprezenta dezbaterea unor moşteniri succesive, în condiţiile în care succesiunile de pe urma defuncţilor D. şi E. au fost deja dezbătute, după cum nu se poate susţine în mod valabil că, prin acţiunea dedusă judecăţii, se urmăreşte emiterea unui certificat de moştenitor suplimentar de pe urma defunctei D., în condiţiile în care nu se urmăreşte suplimentarea moştenitorilor sau a masei succesorale, imobilul din oraşul Comarnic, str. x, jud. Prahova fiind inclus deja în masa succesorală a defunctei primare, astfel cum reiese din certificatul de moştenitor nr. x din 05 august 1986 emis de Notariatul de Stat local Câmpina.

Pentru aceste considerente, văzând că ultimul domiciliu al defunctei G. a fost în loc. Braşov, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.