Paternity establishment dispute: negative jurisdictional conflict resolved by assigning competence to the defendants' domicile court

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2024 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. şi E., stabilirea paternităţii minorului F., faţă de G., persoană decedată la 08.03.2024.

În motivarea cererii a arătat, în esenţă, reclamanta că a locuit împreună cu G. în mun. Timişoara şi că a avut cu acesta o relaţie de concubinaj.

Reclamanta a mai solicitat să se constate că numitul G. este tatăl minorului, să se dispună ca minorul să poarte numele acestuia, să se dispună modificarea actelor de stare civilă, să se stabilească locuinţa minorului la domiciliul reclamantei şi să se dispună exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti de către reclamantă.

În drept, cererea a fost motivată pe dispoziţiile art. 424 şi 426 C. civ.

Judecătoria Motru, prin sentinţa civilă nr. 399 din 10 martie 2025, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., şi a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în raport cu locuinţa minorului, despre care a reţinut că s-ar afla în Timişoara.

Învestită prin declinare, Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 1713 din 08 iulie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Motru, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa soluţia de declinare a competenţei, Judecătoria Timişoara a reţinut că reclamanta a învestit instanţele cu o cerere privitoare la stabilirea filiaţiei, care, potrivit art. 94 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 113 alin. (1) C. proc. civ., reglementează o competenţa teritorială alternativă, fie în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului, fie a instanţei de la domiciliul reclamantului.

Astfel, luând act de faptul că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Motru, în a cărei circumscripţie îşi au domiciliul pârâţii, instanţa a apreciat că Judecătoria Motru rămâne competentă să judece prezenta cauză.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie acţiunea în stabilirea paternităţii minorului F., formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. şi E..

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor procedurale în materia competenţei teritoriale în litigiile având ca obiect stabilirea paternităţii.

Astfel, Judecătoria Motru a apreciat ca fiind incidente speţei dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care instituie, în cazul cererilor având ca obiect ocrotirea persoanei fizice, o competenţă exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, în timp ce Judecătoria Timişoara a reţinut incidenţa prevederilor art. 107 coroborate cu art. 113 alin. (1) pct. 1 Cod procedură, respectiv o competenţă alternativă în legătură cu cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, fie la domiciliul reclamantului, fie la cel a pârâţilor, în funcţie de opţiunea personală a persoanei care a introdus acţiunea pe rolul instanţelor.

Având în vedere natura juridică a acţiunii pendinte, prin care se urmăreşte stabilirea filiaţiei minorului F. precum şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente (...) instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, competenţa este alternativă, între instanţa de la domiciliul pârâţilor şi instanţa de la domiciliul reclamantei.

Aşadar, chiar dacă atât art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cât şi art. 114 din C. proc. civ. se referă la cereri date în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, acestea vizează ipoteze diferite de aplicare; astfel, cererile privitoare la filiaţie, inclusiv cele privitoare la stabilirea paternităţii, nu intră în categoria cererilor privind ocrotirea persoanei fizice.

Prin urmare, în speţă, pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată, respectiv acţiune în stabilirea paternităţii, nu a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă, ci o competenţă teritorială alternativă, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În atare situaţie, devin incidente şi prevederile cuprinse la art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamanta are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, şi dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, se reţine că pârâţii C., B., D. şi E., deşi au depus întâmpinări, nu au invocat prin acestea excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Motru.

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, este incidentă o normă de competenţă teritorială relativă, de ordine privată, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârâţi în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

În acest context, cum pârâţii nu au invocat excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinarea depusă, în termen legal, iar la prima zi de înfăţişare la care au fost legal citaţi aceştia s-au prezentat însă nu au invocat nici la acel moment necompetenţa instanţei, Înalta Curte reţine că a fost stabilită în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Motru, ca instanţă competentă în raport cu domiciliul pârâţilor.

Astfel, Judecătoria Motru nu mai putea să dispună, din oficiu, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente alternativ, respectiv cea de la domiciliul reclamantei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în favoarea Judecătoriei Motru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Motru.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.