Territorial jurisdiction for divorce based on last common residence versus defendant's domicile under Article 915 of the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă la data de 31.10.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 18 septembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 373 lit. b) rap. la art. 379 alin. (1) C. civ. sau, în ipoteza acordului acestuia, în temeiul dispoziţiilor art. 373 alin. (1) lit. a) C. civ. rap. la art. 931 alin. (1) şi (2) coroborat cu 927 C. proc. civ., păstrarea numelui C. de către reclamantă, obţinut prin căsătorie — art. 383 alin. (2) C. civ., exercitarea autorităţii părinteşti în comun asupra minorilor B., şi D., — art. 398 C. civ., stabilirea locuinţei copiilor la reclamantă, în calitate de părinte cu care locuiesc în mod statornic — art. 400 alin. (1) C. civ., stabilirea, în sarcina pârâtului a contribuţiei la cheltuielile de creştere, educare, învaţătură si pregătire profesională a minorilor, în raport de veniturile ce le obţine — art. 402 alin. (1) C. civ. coroborat cu art. 529 şi urm C. civ.

Judecătoria Baia de Aramă, prin sentinţa civilă nr. 4 din 04 februarie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., şi a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în raport cu ultima locuinţă comună a soţilor, despre care a reţinut că s-ar afla în Timişoara.

Învestită prin declinare, Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 1071 din 13 mai 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia de Aramă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând judecarea cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa soluţia de declinare a competenţei, Judecătoria Timişoara a reţinut că soţii au locuit ultima oară împreună în comuna Giroc, jud. Timiş, însă, conform copiilor actelor de identitate depuse la dosarul cauzei, ambii locuiesc în prezent în Baia de Aramă, jud. Mehedinţi. Astfel, pârâtul locuieşte în Baia de Aramă, str. x, unde are domiciliul şi unde a semnat personal de primire citaţia pentru termenul de judecată din data de 13.05.2025, totodată neavând stabilită reşedinţa la altă. Pe de altă parte, reclamanta domiciliază şi lucrează în Baia de Aramă, unde locuieşte de dinainte de data introducerii cererii de chemare în judecată, împreună cu cei doi copii minori rezultaţi din căsătoria părţilor.

În acest context, observând că domiciliul ambelor părţi, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, este în localitatea Baia de Aramă, jud. Mehedinţi, iar niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, a apreciat că judecătoria competentă, în acest caz, este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin prezentul demers judiciar instanţa de judecată a fost învestită a se pronunţa asupra unei cereri de divorţ şi a cererilor accesorii acesteia, instanţele aflate în conflict făcând aplicarea fie a tezei I, fie a tezei a II-a din dispoziţiile art. 915 C. proc. civ., acestea apreciind diferit în legătură cu ultimul domiciliu comun al soţilor şi cu privire la locuinţa pârâtului.

Astfel, potrivit art. 915 C. proc. civ., "(1) Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.".

Competenţa prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamanta neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate de textul legal, fiind obligată să depună cererea de divorţ la instanţa competentă în funcţie de ordinea prevăzută de text.

Aşadar, în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

Noţiunea "domiciliu comun" conţinută de art. 915 alin. (1) C. proc. civ. semnifică ultima locuinţă în care soţii au convieţuit în mod efectiv şi unde s-a desfăşurat viaţa lor de familie, relevanţă având, la stabilirea competenţei teritoriale, locuinţa în fapt, iar nu cea menţionată în cărţile lor de identitate.

În speţă, se constată că, atât din cuprinsul cărţilor de identitate, al cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., cât şi din cuprinsul întâmpinării depuse de pârâtul B. reiese că părţile, deşi au avut ultima locuinţă comună în Timişoara, în prezent niciunul dintre aceştia nu mai locuieşte la respectiva adresă. Astfel, reclamanta a părăsit domiciliul conjugal în anul 2018, când s-a mutat temporar la părinţii acesteia din loc. Negoieşti, jud. Mehedinţi, a revenit apoi în Timişoara pentru ca, de la 01 ianuarie 2024, să se mute definitiv în Baia de Aramă, unde s-a şi angajat. Cât îl priveşte pe pârât, acesta a menţionat că domiciliază în Baia de Aramă, str. x, jud. Mehedinţi, neexistând date la dosar din care să reiasă că pârâtul locuieşte în fapt la o altă adresă (reclamantă afirmând că pârâtul lucrează în Timişoara, însă că nu cunoaşte adresa unde acesta locuieşte).

În acest context factual, se exclude incidenţa în speţă a primei teze prevăzute în art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

În aceste condiţii, cum la data demarării litigiului, respectiv 31.10.2024, atât reclamanta cât şi pârâtul aveau domiciliul în Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi, iar la dosar nu au fost depuse dovezi care să ateste că locuinţa efectivă a pârâtului s-ar află în Timişoara, în cauză, este incidentă ipoteza prevăzută de art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea că, atunci când niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul.

Or, în cauză, pârâtul are domiciliul în Baia de Aramă, str. x, jud. Mehedinţi, localitate care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Baia de Aramă, instanţă competentă să soluţioneze cererea de divorţ dedusă judecăţii.

Cât priveşte cererile accesorii, având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti, stabilire domiciliu minori, pensie de întreţinere, în conformitate cu prevederile art. 919 raportat la art. 123 C. proc. civ., acestea urmează a se judeca de instanţa competentă pentru cererea principală, care este, aşa cum s-a arătat anterior, Judecătoria Baia de Aramă.

În raport cu toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia de Aramă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia de Aramă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.