Inadmissibility of a successive appeal against a decision rendered on appeal, establishing that judgments resolving prior appeals are final and not subject to further appellate review.

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 13.01.2025, sub nr. x/2025, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul B., cerere de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale, prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la acoperirea prejudiciului moral şi material estimat la suma de 10.000 euro, cu cheltuieli de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de judecătorie

Prin sentinţa civilă nr. 778 din 31 ianuarie 2025, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia netimbrării, invocată din oficiu, şi a anulat cererea de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul B., ca netimbrată.

3. Decizia pronunţată de tribunal

Prin decizia civilă 955 din 8 aprilie 2025, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a dispus respingerea apelului declarat de reclamantul A., ca nefondat.

4. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia nr. 273R din 19 mai 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins recursul promovat de către recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 955A/08.04.2025, pronunţate în dosarul nr. x/2025 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamantul A., susţinând că decizia curţii de apel a fost pronunţată cu încălcarea principiului contradictorialităţii, cu încălcarea dreptului la apărare al pârâtului, care nu a prezentat nicio poziţie procesuală în cauză. Totodată, a arătat că instanţa a omis să analizeze probele depuse de acesta, fiindu-i, astfel, încălcat dreptul la un proces echitabil. În fine, a mai susţinut că instanţa a soluţionat cauza cu încălcarea normelor de competenţă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

În raport cu art. 483 din C. proc. civ., "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...)."

Potrivit art. 634 din C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii (…)."

Prevederile art. 460 din C. proc. civ. stipulează:

"(1) O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac (...)."

Din coroborarea textelor legale mai sus evocate, rezultă că hotărârile judecătoreşti pronunţate în recurs sunt definitive şi nu sunt supuse căii de atac a recursului.

În prezenta cauză, prin decizia civilă nr. 273R din 19 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 955A/08.04.2025, pronunţate în dosarul nr. x/2025 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Astfel, în speţă, recurentul supune căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluţionată o altă cerere de recurs, hotărâre care, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, este definitivă.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că împotriva deciziei pronunţate în soluţionarea unui recurs nu mai poate fi exercitată aceeaşi cale de atac, respectiv cea a recursului, în condiţiile în care dreptul părţii de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exerciţiul său.

În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituţia României şi cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, controlului de legalitate în această cale de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 273R din 19 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.