Jurisdictional transfer request: suspension of proceedings barred by written request for trial in absentia

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

După deliberare, asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii:

Prin cererea înregistrată la data de 13 ianuarie 2025 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2025, petentul A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.

I.2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin încheierea din 09 mai 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea cererii de strămutare formulate de petentul A. privind dosarul nr. x/2025 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, în contradictoriu cu intimatul B..

I.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a declarat recurs, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 22 mai 2025, sub nr. x/2025/a1, dosarul fiind repartizat aleatoriu spre soluţionare completului C9, aşa cum rezultă din fişa ECRIS şi procesul-verbal aflate la dosar.

Prin cererea formulată, recurentul-petent a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea încheierii recurate şi repunerea cauzei pe rol în vederea soluţionării cererii de strămutare.

În susţinerea recursului, recurentul-petent a învederat, în esenţă, că nu i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, întrucât, deşi a depus la dosar în termen legal concluzii scrise, instanţa a considerat lipsa fizică de la termen ca fiind un motiv suficient pentru suspendare. Or, existenţa concluziilor scrise echivalează cu solicitarea judecării cauzei în lipsă.

De asemenea, a mai susţinut că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât, potrivit interpretării jurisprudenţiale, în cazul în care părţile trimit concluzii scrise, iar procedura de citare este legal îndeplinită, cauza nu trebuie automat suspendată, ci se poate soluţiona în lipsă, dacă instanţa are toate elementele necesare.

Totodată, a învederat că există un interes public şi personal urgent în soluţionarea cererii de strămutare, având în vedere posibila lipsă de imparţialitate şi condiţiile de desfăşurare a procesului în dosarul nr. x/2025 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.

I.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate - care se impun a fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se tinde a se demonstra aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - prin raportare la actele şi lucrările dosarului, precum şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată caracterul fondat al recursului.

În acest sens, se reţine că, în speţa pendinte, prin încheierea recurată, instanţa a suspendat judecarea cererii de strămutare formulată de recurent în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că, deşi legal citate, niciuna dintre părţi nu s-a prezentat la termenul de judecată şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

De asemenea, se reţine că prin suspendarea judecăţii se înţelege oprirea cursului judecăţii datorită apariţiei unor împrejurări voite de părţi, care nu mai stăruie în soluţionarea pricinii, ori independente de voinţa lor, când părţile sunt în imposibilitatea fizică sau juridică de a se prezenta la judecată.

Conform dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Această normă de procedură consacră unul dintre cazurile de suspendare voluntară a judecăţii, care rezultă din voinţa tacită a părţilor de a nu mai continua judecata, voinţă dedusă din împrejurarea că nici una dintre ele, deşi legal citate, nu se prezintă la termenul de judecată. Însă, chiar dacă părţile, legal citate, nu se prezintă, instanţa este obligată să treacă la judecarea pricinii, în cazul în care cel puţin una dintre ele a cerut judecata în lipsă.

Aşadar, suspendarea voluntară a procesului nu operează dacă s-a solicitat în scris judecarea în lipsă, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ.

În cauză, contrar celor reţinute de către curtea de apel, recurentul-petent şi-a exprimat în mod clar intenţia de a se proceda la judecarea cauzei şi în lipsă, această solicitare fiind făcută prin cererea transmisă curţii de apel, prin poştă electronică, la data de 25 aprilie 2025 (primind dată certă la instanţă la 28 aprilie 2025), căreia i-a anexat o serie de înscrisuri în susţinerea cererii de strămutare .

Este adevărat că din actele dosarului înaintat Înaltei Curţi în vederea soluţionării recursului nu rezultă că instanţa curţii de apel a avut la dispoziţie această cerere, însă ea este înregistrată în Sistemul ECRIS, astfel cum s-a arătat supra, la data de 28 aprilie 2025, anterior termenului din 9 mai 2025, când s-a dispus suspendarea judecării pricinii pentru lipsa părţilor.

Prin urmare, indiferent de împrejurarea că, fără culpa sa, instanţa nu a avut la dispoziţie cererea părţii, faptul că nu s-a dat eficienţă manifestării de voinţă a petentului de a se proceda la judecata pricinii în lipsa sa şi dispunerea măsurii suspendării judecăţii sunt de natură a conduce la încălcarea drepturilor sale procesuale, printr-o atare măsură. Or, această neregularitate este susceptibilă de înlăturare în coordonatele cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În consecinţă, prin suspendarea judecării recursului, curtea de apel a încălcat prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., vătămarea procesuală a recurentului-petent, care nu poate obţine o hotărâre asupra cererii de strămutare, fiind evidentă.

În plus, Înalta Curte mai reţine că jurisprudenţa recentă a instanţei supreme a statuat în sensul că lipsa unei solicitări de judecare a cauzei în lipsă nu împiedică soluţionarea cererii de strămutare, întrucât strămutarea este un incident procedural privitor la instanţa sesizată, incident ce priveşte buna desfăşurare a procesului, iar nu judecata pe fond a cauzei, care trebuie soluţionat cu celeritate şi pentru care legea a prevăzut o procedură simplificată.

Prin urmare, având în vedere pentru toate aceste argumente şi având în vedere dispoziţiile art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-petent, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza, pentru continuarea judecăţii, aceleiaşi curţi de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-petent A. împotriva încheierii de şedinţă din 9 mai 2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2025, în contradictoriu cu intimatul B..

Casează încheierea recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2025.