Negative jurisdiction conflict over Dâmbovița estate succession settled: Târgoviște Court prevails, competence consolidated at first hearing.

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2025

asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte la 25 septembrie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. şi C., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei D., decedată la 19 mai 1953; să se dispună lichidarea regimului comunităţii legale de bunuri a defuncţilor soţi D. şi E. (decedat la data de 04.04.1979) şi să se constate că fiecare dintre soţi a avut o contribuţie de 1/2 la dobândirea bunurilor comune; să se constate că, din masa bunurilor comune ale defuncţilor soţi, fac parte următoarele bunuri: teren în suprafaţă de 381 mp, intravilan curţi-construcţii, situat în municipiul Târgovişte, casa construită pe terenul anterior menţionat, având o suprafaţă de 106 mp, şi anexa construită pe terenul anterior menţionat, având o suprafaţă de 22 mp; să se constate faptul că pârâţii sunt străini, prin neacceptare, de succesiunea defunctei D.; să se constate faptul că reclamantul este unicul moştenitor al defunctului E..

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 4260 din 17 octombrie 2024 pronunţată de Judecătoria Târgovişte, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că ultimul domiciliu al defunctei se află în circumscripţia Judecătoriei Sibiu.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 3536/2025 din 16 iunie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa învestită prin declinare a reţinut că Judecătoria Târgovişte a invocat excepţia necompetenţei teritoriale cu încălcarea prevederilor art. 131 alin. (2) C. proc. civ., aceasta fiind obligată să îşi verifice competenţa la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi, în mod excepţional, dacă este necesar, să acorde un singur termen pentru solicitarea lămuririlor şi verificarea probelor, în vederea stabilirii competenţei.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Târgovişte şi Judecătoria Sibiu.

Se constată că cele două instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, instanţa învestită prin declinare reţinând că Judecătoria Târgovişte a invocat excepţia necompetenţei teritoriale cu încălcarea prevederilor art. 131 alin. (2) C. proc. civ., la cel de-al doilea termen acordat în cauză.

Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv:

"1. când sunt încălcate normele privind competenţa generală - când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale - când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competenţa teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura."

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atâta timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa altei instanţe de judecată.

În acelaşi timp, se reţine că dispoziţiile art. 130 şi art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenţei de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenţei de către instanţă, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Singura excepţie pentru depăşirea acestui termen este cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ. - "În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."

În speţă, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, Judecătoria Târgovişte a dispus citarea reclamantului cu menţiunea de a face dovada îndeplinirii procedurii prealabile specifice obiectului cauzei, respectiv de depune încheierea emisă de un notar public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale, şi a emis adresă către Consiliul Local al Municipiul Sibiu pentru a se depune extras de uz oficial de pe actul de deces al numitei D..

Dacă instanţa ar fi considerat că sunt necesare lămuriri suplimentare pentru stabilirea competenţei, aceasta ar fi trebuit să invoce excepţia necompetenţei, la primul termen de judecată cu părţile legal citate, şi să proroge discutarea acesteia pentru un termen ulterior, în vederea administrării probelor suplimentare necesare stabilirii competenţei, urmând ca, după analizarea acestora, să se pronunţe asupra excepţiei.

Drept urmare, cum instanţa iniţial investită nu a respectat dispoziţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., neinvocând excepţia necompetenţei la primul termen de judecată, competenţa acesteia a fost consolidată, în mod definitiv.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reţine că Judecătoria Târgovişte este competentă să soluţioneze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2025.