Territorial jurisdiction for challenge to forced execution of immovable property in another appellate district: application of alternative competence under Art. 714(2) CPP over execution court principle

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea, înregistrată la data de 16 septembrie 2024, sub nr. x/2024, pe rolul Judecătoriei Sibiu, secţia civilă, contestatorii A., B. şi C., în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P. Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu, au solicitat: suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare; anularea actelor cu privire la executarea silită efectuate în dosarul x din data de 26 august 2024 pentru recuperarea sumei de 1.851.717 RON în baza actelor administrative nr. 127488 din data de 18 iunie 2024, emise de A.N.A.F. - D.R.G.F.P. Braşov - A.J.F.P. Sibiu - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Fizice şi în totalitate a încheierilor nr. 67223 din 28 iunie 2024 înscrise în CF Sibiu; obligarea intimate la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 711 şi art. 718 C. proc. civ., precum şi cele ale art. 213, art. 260, art. 261 şi următoarele din Legea nr. 207/2015.

La data de 11 februarie 2025, contestatorii au depus o precizare a contestaţiei la executare, solicitând introducerea în cauză a altor persoane şi completând capetele de cerere cu: constatarea nulităţii absolute a executării silite în raport cu soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015; constarea nulităţii vânzării la licitaţie, ca urmare a faptului că titlul pus în executare a fost ulterior promisiunii de vânzare-cumpărare deţinute de către contestatori; anularea actelor de adjudecare cu privire la imobilele CF Sibiu.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Judecătoria Sibiu, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2149 din data de 15 aprilie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

În fundamentarea acestei soluţii, Judecătoria Sibiu, secţia civilă a reţinut că, în raport cu prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul/sediul debitorului, astfel cum reiese din art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, a reţinut că debitoarea D. avea domiciliul în Braşov la data sesizării organului de executare, astfel că instanţa de executare este Judecătoria Braşov.

În plus, a apreciat că, din dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., se desprinde principiul unicităţii instanţei de executare, având în vedere dispoziţiile alin. (3) care prevăd că toate incidentele apărute în cursul executării silite se soluţionează de aceeaşi instanţă şi numai în mod excepţional de o altă instanţă, dacă legea prevede în mod expres altfel.

Astfel, a arătat că, în cauză, Judecătoria Braşov a soluţionat o altă contestaţie la executare formulată de către debitoare, ce a format obiectul dosarului nr. x/2019

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 6486 din 11 iulie 2025, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul în vederea soluţionării acestuia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a constatat că a intervenit suspendarea de drept a judecăţii până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Braşov, în esenţă, a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (2) Codul de procedură fiscală, acolo unde acest act normativ nu dispune, se aplică prevederile C. civ. şi ale C. proc. civ., republicat, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorităţi publice şi contribuabili/plătitori.

Totodată, instanţa avut în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 260 alin. (4) Codul de procedură fiscală, contestaţia la executare se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.

Prin urmare, a constatat că, în speţă, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine instanţei de executare şi va fi determinată potrivit regulilor din dreptul comun, mai exact potrivit dispoziţiilor C. proc. civ.

Sub acest aspect, a apreciat că prezenta contestaţie se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 714 alin. (2) C. proc. civ., fiind contestată executarea silită imobiliară având ca obiect bunuri imobile aflate în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sibiu.

De asemenea, a reţinut că din dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. nu rezultă competenţa exclusivă a instanţei care a soluţionat un incident în cadrul executării silite de a soluţiona toate cererile ulterioare, textul legal invocat prevăzând cu titlu de excepţie situaţia în care o dispoziţie legală prevede competenţa alternativă.

În consecinţă, a arătat că, în prezenta cauză, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare este una alternativă, iar alegerea a revenit contestatorilor care au înţeles să învestească Judecătoria Sibiu.

În plus, a considerat că, pe lângă alegerea de competenţă, aceasta a rămas câştigată Judecătoriei Sibiu şi ca urmare a faptului că nu a fost invocată excepţia necompetenţei teritoriale la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, în şedinţa publică din data de 11 februarie 2025 instanţa a reţinând că procedura de citare este legal îndeplinită şi acordând termen în vederea comunicării precizării contestaţiei depuse de reprezentantul convenţional al contestatorilor, fără a-şi verifica competenţa.

Prin urmare, a apreciat că, dat fiind că a fost depăşit primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, competenţa a rămas câştigată iar instanţa nu mai avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Sibiu, secţia I civilă şi Judecătoria Braşov şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierile diferite a celor două instanţe cu privire la dispoziţiile legale în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona litigiul.

Astfel, Judecătoria Sibiu, secţia civilă a dat eficienţă prevederilor art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Braşov a făcut aplicarea art. 714 alin. (2) C. proc. civ., reţinând, totodată, şi că prima instanţă a invocat excepţia necompetenţei teritoriale după împlinirea termenului în care aceasta putea fi ridicată.

Obiectul litigiului îl reprezintă contestaţia la executare (în cadrul căreia a fost solicitată şi suspendarea executării) formulată de contestatorii A., B. şi C., în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P. Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu, executarea silită vizând mai multe apartamente cu privire la care contestatorii au precizat că au achitat contravaloarea lor în baza antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu debitoarea D..

În cauză, imobilele obiect al executării silite în raport cu care s-a formulat prezenta contestaţie la executare sunt situate în localitatea Sibiu, judeţul Sibiu, iar contestaţia la executare este formulată de persoane terţe de executarea silită, conform dispoziţiilor art. 713 alin. (5) C. proc. civ., cărora li se aplică aceleaşi norme legale în privinţa instanţei competente să soluţioneze contestaţia la executare.

Este adevărat că potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, instanţă care, în acord cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) este, de principiu, judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Însă, dispoziţiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ. statuează că:

"În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului".

Pe cale de consecinţă ipoteza prevăzută de art. 714 alin. (2) C. proc. civ. reprezintă o derogare de la principiul unicităţii instanţei de executare instituit de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., nefiind aplicabile, în cauză, nici dezlegările referitoare la acesta date prin Decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021.

Prin urmare, textul legal instituie o competenţă teritorială alternativă în cazul unei situaţii particulare, respectiv atunci când executarea silită poartă asupra unui bun imobil, iar acest bun imobil se află situat în circumscripţia teritorială a unei alte curţi de apel decât cea în raza căreia se află instanţa de executare.

În concret, în cazul urmăririi silite imobiliare de faţă, sunt deopotrivă competente, în sensul art. 714 alin. (2) C. proc. civ. Judecătoria Braşov, ca instanţă de executare de la domiciliul debitoarei, dar şi Judecătoria Sibiu, ca instanţă de la locul situării imobilului obiect al executării silite, fiind întrunită cerinţa legală obligatorie a situării celor două judecătorii, ambele competente, în circumscripţia unor curţi de apel diferite, pentru a deveni incident textul legal menţionat (Curtea de Apel Braşov şi Curtea de Apel Alba Iulia).

Potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În această situaţie, contestatorii şi-au manifestat voinţa procesuală în sensul învestirii instanţei de la locul situării imobilului, respectiv Judecătoria Sibiu, secţia civilă, în acord cu dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., privind alegerea de competenţă, coroborate cu cele ale art. 714 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.