Jurisdictional conflict resolved in favor of immovable's location; lease claim assigned to Sector 6 Court per claimant's effective forum choice.

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, la data de 25 iulie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: evacuarea pârâtei din imobilul ocupat fără drept; obligarea pârâtei la plata sumei de 122.065 RON reprezentând contravaloarea chiriilor restante (37.600 RON) şi a penalităţilor de întârziere pentru neplata la timp a acestora (84.465 RON), calculate până la data de 31 martie 2023, şi, în continuare, până la data plăţii efective, sumă ce va fi actualizată şi cu dobânda legală penalizatoare de la data sesizării instanţei şi până la data plăţii efective, potrivit prevederilor art. 3 alin. (21) din O.U.G. nr. 13/2011; obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi a solicitat declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Balş, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul, iar, pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată. Totodată, a depus şi cerere reconvenţională, solicitând reducerea cuantumului penalităţilor şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 29 noiembrie 2023, reclamantul a depus o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: evacuarea pârâtei din imobilul ocupat fără drept; obligarea la plata sumei de 79.725,69 RON reprezentând contravaloarea chiriilor restante (37.600 RON) şi a penalităţilor de întârziere pentru neplata la timp a acestora (42.125,69 RON), calculate până la data de 31 martie 2023, sumă ce va fi actualizată până la data plăţii efective; obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

De asemenea, reclamantul, la data de 3 iunie 2024, a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că, în raport cu prevederile art. 94 alin. (1) lit. d) raportate la cele ale art. 107 alin. (1) C. proc. civ., precum şi cu cele ale art. 113 alin. (1) pct. 4 şi ale 109 C. proc. civ., Judecătoria Balş nu este competentă a soluţiona litigiul, în contextul în care acţiunea pe care a formulat-o îşi are izvorul într-un contract de locaţiune ce vizează un imobil situat în Bucureşti. Pe fond, a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost modificată.

Prin întâmpinarea formulat cu privire la cererea de modificare a cererii de chemare în judecată, pârâta a solicitat recalcularea debitelor în funcţie de plăţile pe care le-a efectuat, cu respectarea dispoziţiilor art. 1508 şi ale art. 1509 alin. (1) lit. c) şi d) C. civ.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5595 din 12 iunie 2024, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, în esenţă, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a reţinut că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

De asemenea, a avut în vedere prevederile art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. potrivit cărora, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului, precum şi pe cele ale art. 116 C. proc. civ., în conformitate cu care reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În ceea ce priveşte sesizarea instanţei, a reţinut că reclamantul nu a procedat conform art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. coroborat cu art. 116 C. proc. civ. şi, faţă de această împrejurare şi de manifestarea de voinţă a pârâtei - solicitarea de a se declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la sediul său -, a apreciat că instanţa competentă a soluţiona cauza se stabileşte prin aplicarea prevederilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

I.2.2. Judecătoria Balş, prin sentinţa civilă nr. 273 din data de 11 februarie 2025, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Astfel, Judecătoria Balş, în stabilirea instanţei competente a soluţiona litigiul, a făcut aplicarea art. 113 alin. (1) pct. 4 coroborat cu art. 116 C. proc. civ., reţinând că, în ciuda faptului că acţiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, reclamantul a ales în mod clar instanţa care să judece acţiunea sa, şi anume cea de la locul situării imobilului, iar, potrivit concluziilor expuse de reprezentantul reclamantului în şedinţa din data de 12 iunie 2024, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a fost învestită din eroare.

Prin urmare, a constatat că intenţia reclamantului a fost aceea de a sesiza instanţa de judecată competentă în raport cu prevederile art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., respectiv Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

I.2.3. Prin sentinţa civilă nr. 4915 din data de 17 iunie 2025, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balş, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, în aplicarea art. 107 alin. (1), art. 113 alin. (1) pct. 4 şi art. 116 C. proc. civ., a reţinut că prima instanţă dintre cele deopotrivă competente învestite a fost Judecătoria Balş, în raza căreia pârâta îşi are sediul social.

Prin urmare, a apreciat că, la momentul înregistrării dosarului pe rolul Judecătoriei Balş, prin declinare de la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, competenţa Judecătoriei Balş s-a definitivat în favoarea acesteia, potrivit doctrinei şi practicii judiciare constante.

A arătat că, în situaţiile în care o instanţă necompetentă absolut declină competenţa în favoarea uneia dintre mai multe instanţe competente, această primă instanţă alege care dintre instanţele competente alternativ este mai potrivită să soluţioneze cauza potrivit naturii sale, instanţa învestită după declinare neputând declina la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre celelalte instanţe deopotrivă competente teritorial, tocmai pentru a se evita temporizarea excesivă a soluţionării cauzei, ultima instanţă alternativ competentă fiind deopotrivă îndreptăţită la invocarea excepţiei şi declinarea cauzei în favoarea uneia dintre celelalte instanţe alternativ competente, cu consecinţa creării unui conflict negativ de competenţă.

În plus, a reţinut că din cuprinsul cererii introductive nu rezultă manifestată în mod expres alegerea instanţei competente în raport de art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., neexistând niciun element în baza căruia să se facă aprecierea că este vorba despre o eroare cu privire la instanţa învestită, ci, dimpotrivă, acţiunea adresată Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, conform menţiunii din cerere şi de pe plicul depus la Oficiul poştal, coroborată cu împrejurarea că reclamantul are sediul în sectorul 5 Bucureşti, conduc la concluzia că reclamantul a intenţionat să depună cererea la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi nu la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Totodată, a apreciat că simpla afirmaţie, ulterioară invocării excepţiei, privind eroarea, nesusţinută în plan probator printr-un minimum de dovezi, nu este suficientă pentru a invalida manifestarea de voinţă a reclamantului la momentul depunerii acţiunii, iar odată învestită instanţa, acesta nu mai poate cere declararea necompetenţei, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balş, care s-a apreciat a fi necompetentă a soluţiona pricina şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, iar această din urmă instanţă, la rândul său, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Balş.

Prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de aprecierile diferite ale instanţelor cu privire la existenţa manifestării de voinţă a reclamantului în sensul exercitării dreptului prevăzut de art. 116 C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă reţinând şi că prima instanţă învestită dintre cele deopotrivă competente a fost Judecătoria Balş, astfel că, la momentul înregistrării dosarului pe rolul acesteia, prin declinare de la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti (instanţă necompetentă a soluţiona cauza), competenţa s-a definitivat în favoarea Judecătoriei Balş.

Se constată că prin prezentul demers judiciar reclamantul a învestit instanţa cu o cerere de evacuare a pârâtei A. S.R.L., cu sediul în Piatra-Olt, judeţul Olt, susţinând că imobilul, situat în Bucureşti, str. x, este ocupat fără drept de către aceasta, situaţia premisă fiind cea a existenţei unui contract de închiriere, care a încetat prin reziliere.

Cererea nu a fost formulată potrivit procedurii speciale, reglementate de art. 1034 şi urm. C. proc. civ., care este facultativă, ci potrivit dreptului comun.

Ca atare, competenţa teritorială este reglementată, în cauză, de norme de drept privat, de vreme ce priveşte drepturi patrimoniale de care părţile pot să dispună (art. 126 alin. (1), art. 129 alin. (3) C. proc. civ.), întrucât acţiunea în evacuare este una patrimonială şi personală. Este aşadar lipsită de temei susţinerea Judecătoriei sectorului 6, potrivit cu care Judecătoria sectorului 5, învestită iniţial, ar fi fost necompetentă absolut. Această instanţă era necompetentă relativ, fără ca această calificare să afecteze de altfel dreptul reclamantului de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Totodată, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost anterior reţinut, devin incidente şi dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., care reglementează o competenţă teritorială alternativă, stipulând că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai este competentă instanţa "locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului".

Ca atare, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, competenţa teritorială este una de ordine privată şi alternativă, fiind deopotrivă competente să soluţioneze cauza atât instanţa de la domiciliul pârâtei, cât şi instanţa locului unde se află imobilul, alegerea între instanţele deopotrivă competente revenind reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.

În speţă, cele două instanţe deopotrivă competente a soluţiona cauza sunt Judecătoria Balş - instanţa în circumscripţia căreia îşi are sediul pârâta - şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - instanţa în circumscripţia căreia se află imobilul cu privire la care a fost încheiat contractul de închiriere.

Prin urmare, în soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă, se impune a se verifica dacă a existat sau nu o alegere a reclamantului cu privire la instanţa competentă a judeca pricina şi dacă, în raport de momentul procesual concret în care această alegere a fost exprimată, trebuia să i se dea eficienţă.

Sub acest aspect, Înalta Curtea constată că reclamantul a depus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, a cărei necompetenţă teritorială a fost invocată de către pârâtă, prin întâmpinare, aceasta susţinând că, în speţă, competenţa aparţine instanţei de la sediul său, respectiv Judecătoriei Balş.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 4 şi ale art. 109 C. proc. civ. şi a subliniat că acţiunea pe care a formulat-o izvorăşte din contractul de locaţiune încheiat între părţi, iar imobilul este situat în Bucureşti, str. x, împrejurări faţă de care competenţa nu poate aparţine Judecătorie Balş, unde îşi are sediul social pârâta.

Totodată, potrivit celor consemnate în partea introductivă a sentinţei civile nr. 5595 din data de 12 iunie 2024, pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, reclamantul, prin consilier juridic, a arătat că se impune admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale şi declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, precizând, că învestirea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti s-a realizat din eroare.

Prin urmare, reclamantul s-a opus declinării competenţei judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Balş şi a solicitat ca instanţa să trimită cauza spre soluţionare Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, dându-se eficienţă normei de competenţă statuate de art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., şi aceasta independent de chestiunea invocării sau nu a acestei norme, cum se va reţine şi în cele ce succed.

Ca atare, Înalta Curte constată că, din cele mai sus evidenţiate, rezultă fără echivoc că reclamantul, în exercitarea dreptului recunoscut de art. 116 C. proc. civ., a optat să învestească cu soluţionarea litigiului judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul, şi nu pe cea de la sediul pârâtei, o apreciere contrară, motivată de împrejurarea că manifestarea voinţei reclamantului trebuia să aibă loc la momentul învestirii instanţei, iar susţinerile ulterioare ale acestuia sunt lipsite de relevanţă, fiind de natură a se îndepărta de la scopul urmărit de legiuitor, acela de a conferi reclamantului dreptul de a alege instanţa unde doreşte să fie judecat, cu condiţia respectării cerinţei ca aceasta să fie una dintre cele deopotrivă competente.

Trebuie aşadar reţinut cu valoare de principiu că, dacă reclamantul sesizează din eroare o instanţă necompetentă, iar necompetenţa a fost invocată potrivit legii, reclamantul nu pierde dreptul de a alege dintre mai multe instanţe deopotrivă competente, chiar dacă această alegere nu a fost exprimată iniţial, în chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată ori prin faptul concludent al învestirii uneia dintre instanţele competente.

Este de asemenea vădit eronat argumentul potrivit căruia "reclamantul nu a procedat potrivit art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ..", în sensul de a-şi alege competenţa potrivit acestui text, alegerea putând fi făcută prin indicarea instanţei alese ori în alt mod concludent, fără a fi necesară indicarea expresă a vreunui text de lege, având în vedere dispoziţiile de principiu ale art. 22 alin. (1) C. proc. civ.

Rezultă că trebuie să se dea eficienţă manifestării de voinţe exprese a reclamantului, exprimată prin răspunsul la întâmpinare, deci înainte de momentul procesual al verificării competenţei potrivit art. 131 C. proc. civ., de a învesti Judecătoria sectorului 6, şi aceasta independent de orice speculaţii cu privire la intenţia sa iniţială.

Pentru considerentele expuse, reţinând că, în contextul incidenţei în speţă a unei competenţe teritoriale alternative, reclamantul, faţă de dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., a ales să învestească cu soluţionarea litigiului judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul cu privire la care a fost încheiat între părţi contractul de închiriere pe care se fundamentează cererea de chemare în judecată (Bucureşti), Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.